Decizia civilă nr. 3553/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3553/R/2011
Ședința publică din data de 12 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 2050 din 18 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați SC T. T. C. și SC D. F. SRL C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând că recursul nu este semnat, reclamanta se legitimează în fața instanței cu C.I. seria KX nr. 5696769, având CNP
2. și la procedează la semnarea recursului.
De asemenea, se constată că la data de 10 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei intimate SC D. F. SRL, prin avocat fără delegație la dosar.
Se comunică un exemplar reclamantei recurente care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, pentru motivele invocate prin memoriul de recurs.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2050 din 18 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta S. T. T. SRL, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâta S. D. F. SRL J., astfel cum aceasta a fost completată și precizată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația de concediu de odihnă aferentă anilor 2007 și 2008.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii astfel cum aceasta a fost completată și precizată. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosința a pârâtei S. T. T.
SRL instanța a reținut ca societatea pârâta a fost radiata din Registrul Comerțului la data de (...)
Astfel cum rezulta din înscrisul depus in probațiune la filele 13-14 dosar intre reclamata si parata SC D. SRL fost încheiat contractul individual de munca nr.
186/(...) , pentru perioada nederminată.
Prin Decizia nr. 240/(...) (fila 15) a fost desfăcut contractul individual de munca al reclamantei ca urmare a desființării postului, in temeiul art. 65 alin 1
Codul muncii.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea paratei SC D. SRL la plata către reclamanta a orelor suplimentare efectuate in perioada aprilie 2006- septembrie 2008 instanța a reținut ca, în conformitate cu clauzele contractului individual de munca încheiat intre părți reclamanta era obligata la a desfășura activitate timp de 8 ore zilnic. Conform foilor colective de prezenta depuse in probațiune la filele 17-50, 88-199 în perioada menționata reclamanta a desfășurat activitate in cadrul societății parate cate 8 ore zilnic. Situația consemnata in evidentele societății parate este parțial contrazisa de depozițiile martorilor audiați in cauza (filele 257-259) în cuprinsul cărora se afirma de către angajați ai societății ca se efectuau ore de munca peste program, la solicitarea administratorului societății, însa orele suplimentare efectuate au fost in permanenta compensate cu zile libere .
Niciuna dintre probele administrate în cauza la solicitarea ambelor părți nu poate fi reținuta in favoarea susținerii reclamantei potrivit căreia pe întreaga perioada de derulare a raporturilor de munca ar fi efectuat, constant, cate 50 de ore suplimentare săptămânal.
Pentru considerentele mai sus expuse si văzând dispozițiile art. 119 si art. 137 Codul muncii instanța a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, compensând prin zile libere orele suplimentare efectuate de către reclamanta precum si munca prestata in timpul sărbătorilor legale.
În ceea ce privește petitul având ca obiect despăgubiri in cuantum reprezentând salariul paznicului de noapte pentru doua luni, in perioada 2007-
2008 instanța a reținut ca afirmațiile reclamantei potrivit cărora a prestat, în favoarea paratei, activitatea de paza în timpul nopții, timp de o luna pe an, în perioada 2007-2008, mai precis in perioada in care paznicul angajat se afla in concediu de odihna, nu sunt susținute de nicio proba de la dosar. Mai mult, chiar martora audiata la solicitarea reclamantei, a cărei depoziție a fost consemnate la fila
259 dosar a infirmat aceste susțineri ale reclamantei, învederând ca paza imobilului in care funcționa societatea parata era asigurata de o ruda a administratorului, fără ca aceasta persoana sa fie angajata societății.
În privința petitului având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii indemnizației pentru concediul de odihna neefectuat in perioada 2007-2008 instanța a reținut ca pârâta nu a dovedit, in cauza, efectuarea de către reclamanta a concediului de odihna aferent anilor 2007 și 2008 și nici compensarea în bani a concediului, cu toate ca sarcina probei îi revenea, în temeiul art. 287 Codul muncii.
Or, in conformitate cu dispozițiile art. 139 Codul muncii dreptul la concediul de odihna anual plătit este garantat si acest drept nu poate forma obiectul unei cesiuni, renunțări sau limitări, apoi, potrivit prevederilor art. 141 alin 4 Codul muncii in cazul încetării contractului individual de munca este permisa compensarea in bani a concediului de odihna.
În condițiile în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligația legala si contractuala de a asigura reclamantei concediul de odihna anual plătit si nici nu a efectuat compensarea in bani a concediului urmare a desfacerii contractului individual de munca instanța a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei indemnizația de concediu de odihnă aferentă anilor 2007 și 2008.
Instanța a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale in cuantum de 10.000 lei instanța a reținut ca prima condiție de a acordare a oricărui fel de daune este dovedirea acestora prin orice mijloc de proba.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existenta contractului, a faptei ilicite a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate intre prejudiciu si fapta, culpa, elemente a căror existenta nu a fost dovedita de către reclamanta.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. M. solicitândredeschiderea dosarului cu reaudierea martorilor și prezentarea avizelor facturierelor chitanțierelor din perioada 2006-2008.
În motivare, reclamanta a arătat că la prima instanță a cerut prezentarea avizierelor, a facturierelor, acestea fiind completate de reclamantă și din care reiese că societatea nu i-a acordat zile libere precum și faptul că a lucrat și în zilele de sărbători naționale.
Martori audiați de prima instanță nu au relatat adevărul, răspunzând de cele mai multe ori la întrebări cu „nu știu";.
Cu privire la orele lucrate peste program nu i-au fost plătite de către patronii societății care erau mutați în localitatea J. jud. Sălaj, iar legătura cu aceștia se ținea prin telefon, promițându-i-se plătirea acestor sume de fiecare dată.
Reclamanta mai precizează că în precizarea de acțiune depusă în (...) a solicitat să se ia în considerare că semnăturile de pe statele de plată și de pe decizia de desfacere a contractului de muncă nu îi aparțin acesteia.
Cu privire la societatea S. T. T. S., aceasta a fost radiată conform prevederilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, iar patronul acestei firme a înființat o altă firmă D., cu același obiect de activitate ca și cea radiată.
În consecință reclamanta solicită acordarea drepturilor bănești pentru orele suplimentare, cât și daune morale în sumă de 10.000 Ron.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 octombrie 2011, pârâta S. D. F. S.a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 1 C.muncii, munca prestată înafara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 109 - 40 ore/săptămână, este considerată muncă suplimentară.
De asemenea, efectuarea muncii suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului, potrivit prevederilor art. 118 alin. 1 C.muncii, și regula este, potrivit art. 119 alin. 1 C.muncii, în forma în vigoare pentru perioada aferentă căreia se solicită acordarea drepturilor, aceea a compensării orelor de muncă prestate suplimentar prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile calendaristice.
Posibilitatea compensării muncii suplimentare prin adăugarea unui spor la salariu, este reglementată de legiuitor prin dispozițiile art. 120 alin. 1 C.muncii, ca o soluție de excepție aplicabilă pentru ipoteza imposibilității compensării prin ore libere plătite în termenul prevăzut la art. 119 alin. 1 C.muncii.
În cauza dedusă judecății, raportat la dovezile administrate în fața primei instanțe, se constată, pe de o parte, că nu s-a probat existența unor solicităriconstante din partea angajatorului pentru prestarea orelor suplimentare pretins a fi efectuate de reclamantă, iar, pe de altă parte, conform foilor colective de prezență depuse în dosarul de fond, în perioada la care face referire, reclamanta a desfășurat activitate 8 ore zilnic.
Este adevărat că potrivit depozițiilor martorilor, audiați în fața primei instanțe, au existat situații în care, la cererea angajatorului, în mod sporadic, angajații au prestat ore suplimentare, însă potrivit acelorași declarații, orele suplimentare astfel prestate au fost compensate cu timp liber corespunzător.
Totodată se constată faptul că în fața primei instanțe s-a procedat la administrarea probatoriului testimonial fiind audiați martorii propuși de reclamantă și de pârâtă, depozițiile acestora fiind concordante.
Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de (...), când au avut loc dezbaterile pe fond ale cauzei, reclamanta a precizat că nu mai are alte cereri în probațiune.
Pârâta în calitate de angajator, în conformitate cu prevederile art. 287
C.muncii, a prezentat dovezi din care însă nu rezultă efectuarea de către reclamantă a pretinselor ore suplimentare, iar dacă aceasta înțelege să conteste concluziile rezultate din probatoriul administrat avea posibilitatea să facă dovada contrarie, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare reclamanta nu a dovedit temeinicia pretențiilor sale sub aspectul analizat.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale, se constată că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului în condițiile art. 269 C.muncii. De altfel, reclamanta nici nu a precizat în ce ar consta prejudiciul moral pretins a fi suferit.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. M. împotriva Sentinței civile nr. 2050 din 18 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M.-F. B.
| ← Decizia civilă nr. 5058/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3442/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
