Decizia civilă nr. 1864/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1864/R/2011
Ședința publică din data de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. B. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3889 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. D. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, av. P. C. și reclamanta intimată personal asistată de av. L. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, respingerea acțiunii introductive și menținerea deciziei de concediere. În susținerea recursului reiterează pe larg motivele invocate prin memoriul formulat, solicitând totodată ca notele de ședință depuse la dosarul cauzei să fie considerate concluzii scrise și să fie luate în considerare în analiza sentinței atacate. Depune organigrama din data de (...) pe care o comunică și reprezentantei reclamantei intimate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că își menține în totalitate punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea formulată, susținând pe larg motivele invocate în scris. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3889 din 15 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte, cu majoritate de voturi, acțiunea formulată de către reclamanta P. D. D. în contradictoriu cu pârâta S. B. SA C.-N.
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 5546/(...) emisă de pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere, pârâta fiind obligată la plata unor despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate si recalculate precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data emiterii deciziei si până la reintegrarea efectivă, precum și la plata sumei de 1000 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
S-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin decizia nr. 5546 din (...) s-a dispus concedierea reclamantei din funcția de director economic în baza art. 65 al. 1 din C. muncii.
În decizia de concediere s-a reținut că se impune reorganizarea activității Departamentului financiar-contabil al pârâtei în sensul desființării postului de director economic, ocupat de reclamantă și al înființării postului de contabil șef, post pentru care s-a dispus organizarea concursului la care, ipotetic, ar putea participa și reclamanta concediată.
În considerentele deciziei de concediere s-a mai reținut că măsura desființării postului reclamantei și a înființării postului de contabil șef este impusă de „. de coroborare a strategiei economice a societății cu practica externă din domeniul piețelor de capital precum și cu necesitatea de a implica în activitatea de asanare economică și redresare financiară a societății personalități cu studii economice din domeniul financiar și al piețelor de capital";.
Emiterea deciziei de concediere a survenit la întoarcerea reclamantei din concediul de maternitate, după ce reclamanta a depus mai multe cereri la pârâtă prin care a solicitat să i se permită exercitarea funcției, având în vedere că fișa postului pe care a semnat-o era valabilă. Pârâta i-a comunicat că în cel mai scurt timp i se vor comunica atribuțiile specifice postului conform noii strategii de management.
Prin decizia C. de A. din data de (...), care a stat la baza desființării postului reclamantei, pârâta a decis înființarea postului de contabil șef la care a invitat-o pe reclamantă să participe și eventuala externalizare a unor servicii.
Postul reclamantei, desființat și cel înființat au aceeași natură iar atribuțiile aferente celor două posturi sunt similare, scopul celor două funcții fiind identic, astfel cum reiese din fișele celor două posturi. A., în fișa postului de director economic se menționează că scopul principal al postului care fusese ocupat de către reclamantă este de a coordona și conduce Departamentul financiar - contabil (a cărui reorganizare s-a decis prin hotărârea C. de A. din (...), în sensul desființării acestui post și al înființării postului de C.-șef). Similar, în fișa postului de contabil șef se stabilește că responsabilitatea postului constă în organizarea, coordonarea, răspunderea și îndrumarea activității financiar contabile a societății, lucrând cu personalul departamentului din care face parte. În vederea îndeplinirii scopului celor două posturi, în ambele fișe ale celor două posturi au fost trecute atribuțiile specifice coordonării activității financiar contabile a societății pârâtei.
S-a apreciat că este lipsită de temei apărarea pârâtei în sensul că gravele deficiente nu pot fi eliminate decât prin restructurarea activității contabile din societate și prin întărirea departamentului contabilitate al societății prin numirea unei persoane responsabile direct de gestiunea si managementul activității contabile, atâta timp cât reclamanta avea tocmai atribuțiile aferente gestiunii directe și managementului activității contabile.
Prin înființarea postului de contabil șef, cu atribuții similare, se dovedește că desființarea postului reclamantei nu a fost efectivă, nu a avut o cauză reală și serioasă. Nu se constată existența unei legături între eventualele sancțiuni aplicate pârâtei de C. și desființarea-înființarea a două posturi, înființarea celui de-al doilea post nefurnizând nicio soluție privind aceste aspecte, situația creată fiind identică cu cea existentă în ipoteza exercitării funcției de director economic. Nu se constată existența vreunei cauze serioasea desființării postului și nu există un raport între pretinsa cauză și un eventual efect.
S-a apreciat că desființarea locului de muncă nu a fost reală, serioasă și efectivă, fiind urmată la scurt timp de înființarea unui nou loc de muncă, a cărui necesitate își are în mod evident izvorul în încetarea de a se mai exercita de către reclamantă a atribuțiilor de serviciu. D. reclamanta nu ar mai fi fost pusă în situația de a înceta exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, nu s-ar mai fi procedat la înființarea unui nou post, cel de contabil șef. Desființarea postului reclamantei nu a răspuns, deci, unei necesități economice reale și serioase, pârâta neputându-se în realitate dispensa de serviciile prestate anterior de către reclamantă. Rezultă, prin urmare, intenția pârâtei de a proceda la schimbarea reclamantei din funcție, în timp ce atribuțiile postului său au rămas în continuare indispensabile activității firmei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. B. SA C.-N. solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii, în sensul menținerii deciziei de concediere.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța a hotărât într-o chestiune legată de organizarea internă a societății, că instanța nu a precizat de ce folosește termenul ipotetic atunci când menționează că reclamanta putea să se prezinte ipotetic la concursul pentru ocuparea funcției de contabil șef și că nu a răspuns apărării potrivit căreia ambele posturi au COR diferite.
S-a mai arătat că societatea a trecut printr-o serie de dificultăți economice generate de criza mondiala si in același timp de grave disfuncționalități privind gestiunea societății care au generat obligații de plata extrem de mari.
Soluția identificata de către C. de A. pentru eficientizarea activității a fost aceea de a delimita funcția deliberativa - cea de membru al C. de A. de cea de director - funcție executiva, sens în care a nominalizat un director general și un director general adjunct pentru conducerea executiva a societății.
Având în vedere că reclamanta ocupa funcția de director economic în societate, a fost revocată prin hotărâre a C. de A. D. P. intrase încă de la începutul anului în concediu de îngrijire a copilului. După reîntoarcerea la serviciu din concediul de îngrijire a copilului și după ce Direcția Naționala Anticorupție a decis continuarea urmării penale prin întocmirea unui rechizitoriu împotriva societății, pentru nereguli și structura financiar - contabila a societății, s-a stabilit desființarea postului de director economic, preluarea și distribuirea atribuțiilor financiar-economice de către alte poziții din societate și revocarea din funcție a reclamantei.
C. de A. a considerat ca în acesta perioada de criza în care este necesar sa se realizeze o serie de restructurări de activitate ale zonei financiar- economice-contabile a societății, funcția de execuție va fi gestionata doar de directorul general si directorul general adjunct urmând ca noua persoana angajata pe funcția de C.-sef avea exclusiv competente de analiza, evaluare si control a aspectelor contabile. C.ul-sef nu va mai avea competente în domeniul financiar-economic al societății, nemaiputând participa la strategii de natura financiar-economica acestea fiind apanajul exclusiv al conducerii executive și al C. de A.
Prin Hotărârea CA din (...) se stabilește faptul ca se va organiza un concurs potrivit prevederilor legale pentru ocuparea postului de contabil sef, iar prin Î. nr. 5536/(...) reclamanta este informata ca poate participa la concursul organizat pentru postul de C.-sef daca îndeplinește cerințele legale, aceeași chestiune fiind menționata și în D. nr. 5546/ (...), la art. 2, dar reclamanta nu a dorit să se înscrie la concurs.
S-a arătat că desființarea postului are un caracter obiectiv, deoarece în situația recurentei este vorba de grave probleme financiar-economice ale societății care grevează bugetul acesteia cu peste 3.000.000 euro, societatea a concediat un număr de peste 15% din angajații, a radiat un număr mare de sucursale și agenții.
Cauza concedierii este precisa, respectiv nu disimulează adevăratul motiv al concedierii; revocarea si concedierea doamnei P. nu are legătura cu faptul ca soțul acesteia fost revocat din funcția de administrator, a fost amendat de C. si sancționat prin interzicerea exercitării funcției de conducător al unei societăți ce activează în piața de capital pentru o perioada de cinci ani etc.
Societatea a dorit si a menționat expres posibilitatea de a participa la concurs, însă reclamanta nu a dorit sa participe la concursul privind postul de contabil-sef, deși a fost invitata.
Un alt criteriu prevăzut în art. 65 legat de cauza concedierii este aceea ca desființarea să fie efectivă.
Așa cum a reieșit din actele depuse la dosar, postul a fost desființat efectiv prin D. C. de A. al SC S. B. SA din data de (...). Mai mult a depus în completare inclusiv State de plata din care rezulta faptul ca funcția de director economic nu mai exista.
Desființarea postului este efectivă deoarece postul nu se mai regăsește în organigramă, este reală și serioasă.
Reclamanta avea o normă de 7 ore și avea o funcție de conducere, contabilul șef are o normă de 8 ore și funcția este de execuție. C. activității în această formă ar fi împins societatea către procedura de insolvență, iar întrucât reorganizarea a fost serioasă ea reprezintă una dintre societățile active pe piața de capital, are un nou brand din primăvara anului 2010, nu a mai fost sancționată de A. sau C. din anul 2009, iar prețul acțiunii individuale a crescut din martie 2009 până în prezent de 10 ori.
Intimata P. D. D. prin întâmpinare (f.27-28) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din C. muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 65 alin. 2 din același act normativ, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin D. nr. 5546/(...) emisă de recurentă în temeiul art. 65 alin.
1 C. muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei reclamante, în cuprinsul deciziei fiind menționate în esență următoarele motive ce au condus la concediere: aprobarea de către consiliul de administrație a planului de reorganizare a departamentului financiar contabil; oportunitatea externalizării consultanței cu privire la decizia economică, în contextul crizei globale; situația economică a societății generate de criza globală și necesitatea reducerii costurilor și a funcțiilor de conducere în scopul eficientizării activității operaționale și a strategiei de consolidare a departamentelor și de diminuare a funcțiilor de conducere executive; faptul că societatea va colabora cu o serie de societăți specializate în domeniul financiar-economic, precum și necesitatea dea înființa un post de contabil-șef și oportunitatea reclamantei de a ocupa această poziție.
Curtea reține că desființarea unui loc de muncă este efectivă când postul este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impus de dificultăți economice, transformări tehnologice sau de reorganizări a activității și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Prin reorganizarea societății, în baza art. 65 C. muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, sens în care, într-adevăr, nu poate fi negat dreptul angajatorului de a-și reorganiza activitatea în scopul eficientizării acesteia, chiar și prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați.
Însă, în contextul în care concomitent cu luarea hotărârii de desființare a postului de director economic la data de (...), respectiv după 4 zile de la revenirea reclamantei din concediul pentru îngrijirea copilului, consiliul de administrație al societății recurente a decis înființarea unui post de contabil șef în cadrul aceluiași compartiment ";C.itate generală"; din cadrul departamentului
„Financiar C."; și având atribuții similare, conduce la concluzia că desființarea postului deținut de reclamantă nu a fost decât formală, deoarece un astfel de post era necesar, urmând a fi ocupat de un nou angajat, astfel încât nu se poate reține că măsura concedierii a avut în vedere premise obiective, fără legătură cu persoana reclamantei.
Prin compararea fișei postului aferentă funcției de director economic cu cea aferentă noii funcții de contabil șef, în mod just s-a apreciat de către prima instanță că acestea cuprind atribuții similare. Susținerile recurentei, potrivit cărora codul COR al celor două funcții este diferit și că timpul de lucru era 7 ore/zi în cazul reclamantei și de 8 ore/zi pentru postul de contabil șef, nu sunt de natură să conducă la ideea că recurenta a urmărit să realizeze o reală reorganizare și eficientizare a activității sale. A., codul COR, care este un simplu simbol numeric cu relevanță din punct de vedere statistic sau timpul de lucru nu au influență asupra atribuțiilor stabilite în fișa postului unui salariat.
Deși s-a invocat prin cererea de recurs că atribuțiile postului ocupat de reclamantă au fost distribuite altor poziții din societatea, se constată că această susținere nu are nici un suport probator, în condițiile în care hotărârea consiliului de administrație din data de (...) prin care s-a decis desființarea postului de director economic, nu a vizat un transfer al acestor atribuții către alte posturi, dimpotrivă a statuat cu privire la înființarea unui nou post așa cum s-a arătat mai sus.
Deși potrivit mențiunilor din cuprinsul Deciziei de concediere nr.
5546/(...), societatea recurentă a luat măsura de desființare a postului ocupat de reclamantă motivat printre altele și de necesitatea reducerii costurilor în contextul crizei globale și cu toate că prin cererea de recurs s-a invocat că prin continuarea activității în forma inițială s-ar fi condus societatea către insolvență, din statele de plată depuse la dosarul cauzei reiese că noul post de contabil șef era salarizat cu o sumă aproape egală cu cea primită de reclamantă, caz în care instanța de recurs apreciază că societatea intimată nu a dispus concedierea contestatoarei în mod legal, nefiind respectate condițiile impuse de concedierea individuală prevăzute de art. 65 alin. 2 din C. muncii, în sensul că desființarea locului de muncă nu a avut la bază o cauză reală.
De remarcat este și faptul că angajarea noului contabil șef a avut loc înainte de data de (...), când a încetat contractul de muncă al reclamantei,situație ce denotă de asemenea faptul că restructurarea nu a avut la bază o cauză reală și serioasă, întrucât, în fapt, societatea avea nevoie de personal. A., din statele de plată aferente lunii noiembrie 2009 reiese împrejurarea că deși reclamanta și-a încetat activitatea la societate în data de (...), noul contabil șef a desfășurat activitate și a fost remunerat pentru întreaga lună, astfel încât eficientizarea activității este puțin probabil sa fi fost realizata în această modalitate, iar aceasta, coroborata cu cele expuse mai sus, lipsește cauza concedierii de realitate si caracterul ei serios.
Așadar reorganizarea activității societății nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat și, în consecință, contrar susținerilor recurentei, desfacerea contractului de muncă a unui salariat concomitent cu încadrarea altuia din afara unității, în același compartiment pe un post cu atribuții similare, este inadmisibilă și, în aceste condiții, reorganizarea nu este reală, chiar dacă postul desființat nu se mai regăsește în organigramă, în locul acestuia fiind menționat noul post creat.
Prin urmare, cum atât prin actele depuse în probațiune, recurenta nu a făcut dovada că măsura concedierii intimatei este efectivă și că are o cauză reală și serioasă, se poate reține că în speță, adevăratul motiv al concedierii, l-a reprezentat încheierea contractului de muncă cu o terță persoană.
Împrejurarea că reclamantei i s-a adus la cunoștință posibilitatea ocupării prin concurs a postului nou înființat de contabil șef, nu este de natură să înlăture caracterul neserios al reorganizării, dar nici să conducă la concluzia că desființarea postului nu a avut legătură cu persoana acesteia.
Susținerea recurentei în sensul ca instanța a hotărât într-o chestiune legată de organizarea internă a societății nu sunt relevante în soluționarea recursului. In condițiile in care legea stabilește anumite criterii in care angajatorul are dreptul de a lua măsura concedierii salariatului, verificarea îndeplinirii acestora trebuie sa fie efectivă, iar nu să se mențină la un nivel formal. În caz contrar, dreptul salariatului de a contesta măsura ar fi lipsit de conținut, iar posibilitatea instanței de a cenzura aceasta măsura ar fi limitată.
Dată fiind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 65 C. muncii, în mod corect decizia de concediere a fost anulată, iar în temeiul art. 78 C. muncii, au fost admise și cererile accesorii privitoare la repunerea părților în situația anterioară.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a recurentului, îl va obliga pe acesta să plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanței depuse la dosar (f. 53).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. B. SA împotriva sentinței civile nr. nr. 3889 din 15 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei P. D. D. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P. I; U. P.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 4110/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 183/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
