Decizia civilă nr. 3590/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3590/R/2011

Ședința din 17 octombrie 2011

Instanța constituită din:

PREȘED.TE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.

G. : C. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.

1013 din 20 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.

(...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați Ș. DE M. ȘI A. P. S. M., C. LOCAL S. M., P. O. S. M., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 03 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin.

2 C.pr.civ.

Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1013 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare.

A fost admisă acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. de M. și A. P. S. M., C. Local S. M., P. orașului S. M., Ministerul

Finanțelor Publice B.

Au fost obligați pârâții să acorde membrilor de sindicat reprezentati de reclamant: P. N., C. G., V. L., G. A., G. A. N., C. M., P. G., S. I. tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

M. F. P., instanța a reținut, că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.

Referitor la fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit art. 50 alin 1 și

2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.

În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.

Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din

Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.

Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.

128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).

Potrivit adeverinței nr. 43 din (...), depusă la fila 9 din dosar, începând cu data de (...) nu s-au mai acordat tranșe suplimentare de vechime angajaților

Școlii de M. și A. P. S. M.

Potrivit adeverințelor nr. 108/(...), nr. 106/(...), nr. 103/(...), nr.

104/(...), nr. 107/(...), nr. 109/(...), nr. 111/(...), membrii de sindicat reprezentați în cauză sunt angajați ai Școlii De M. și A. P. S. M. și au o vechime în învățământ de 36 ani și 9 luni- P. N., de 32 ani și 9 luni- C. G., de 40 ani și

9 luni-V. L., de 34 ani și 9 luni-G. A., de 30 ani și 7 luni- G. A. N., de 31 ni și 9 luni- C. M., de 43 ani și 9 luni- P. G., 32 ani și 9 luni- S. I..

Așa fiind, acțiunea a fost întemeiată și a fost admisă potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării Ministerul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant..

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică și invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.

Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine

Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.

Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.

Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.

In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 octombrie 2011 reclamantul S.

L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr.

500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.

Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.

Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).

Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiune obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.ui F. P. a tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea 128/1997.

Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.

Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.

Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentruprima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.

În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.

Pentru motivele menționate, Curtea de A. , în temeiul art. 312 alin 3 raportat la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile numărul 7 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va modifica în parte și, în consecință, va respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond care nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile numărul 1013 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2011.

PREȘED.TE, JUDECĂTORI,

D. G. S. D. L. D.

G., C. M.

Red.L.D./Dact.S.M.

2 ex./ (...) Jud.fond: H. D. M.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3590/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă