Decizia civilă nr. 3619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3619/R/2011
Ședința publică din data de 18 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2349 din 09 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. D. I., având ca obiect litigiu de muncă - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, deliberând, văzând că recurenta a solicitat judecata în condițiile art. 242 C.proc.civ., apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2349 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta C. D. I. în contradictoriu cu paratul P. M. C.-N. și în consecință s-a dispus anularea Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2796/2010.
A fost obligat pârâtul la calcularea și plata drepturilor salariale conform Dispoziției nr. 1424/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul Dispoziției P.ui M. C.-N. nr. 2796/
2010 și cele la care reclamanta avea dreptul în temeiul Dispoziției nr.
1424/2010. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. pârâtul P. M. C.-N. a emis Dispoziția nr. 1424/(...) prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de execuție contractuala de inspector de specialitate, gradul profesional II, gradația bază, la S. administrare fond funciar și registru agricol. Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de baza care cuprinde si sporul de dispozitiv avut în luna decembrie 2009 și sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 92 lei, egal cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
În temeiul O.ui comun al M. M.,F. și P. S. si M. F. P. nr. (...) A. J. de P. S.
C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea și restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr. 3. solicitând refacerea actelor administrativ.
În acest context paratul a emis Dispoziția nr. 2142/22 aprilie 2010 prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. si al serviciilor publice în subordinea Consiliului Local al M. C.-N., in conformitate cu A. nr.
386/R/(...) a Agentei Județene de P. S. C. în sensul eliminării sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate din salariul de baza, „. prevederilor art. 30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 și a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al Dispoziției nr 2142/2010 pârâtul a emis Dispoziția nr.
2545/(...) prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 2545/2010 instanța a reținut, prin raportare la prevederile art. 3 lit. „c"; și art. 30 din L. nr. 3. ca și art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), că deși prin CCM încheiat la nivelul P. C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d și e ca salariații vor beneficia de „. de fidelitate și loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, în raport de vechimea în instituție (…) precum și de „. de dispozitiv în cuantum de 25%, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației și Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 138/1999 (…)";, relevant este faptul că acest contract și-a încetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.
Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat CCM mai sus menționat, la data de (...) a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, intre P. M. C.-N., in calitate de angajator si salariații aparatului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice înființate in subordinea Consiliului Local al M. C.-N., reprezentați de S. „.. Noul CCM a fost înregistrat la D. de M. și P. S. C. sub nr. 256/(...) și menține sporurile prevăzute in contractul ale cărui efecte au încetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate si indemnizația de dispozitiv ( Cap III, art. 16 alin 5 lit. d si e). În motivarea acordării indemnizației de dispozitiv părțile au consemnat:"; (…) conform O.ui nr. 496/(...) al Ministrului Administrației si Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 138/1999 și în conformitate cu Sentința civila nr. 151/(...) a T.ui Timiș";.
Analizând pe cale incidentala clauzele din contractele colective de munca la care s-a făcut referire mai sus, prin prisma dispozițiilor L. nr. 130/1996 republicata si a dispozițiilor Contractului colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007-2010 instanța a constatat ca acestea sunt deplin legale, fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor, cu referire la prevederile art. 8 alin 1, 3 și 4 și art. 12 alin 1 din L. nr. 130/1996, art. 155 din Codul muncii, art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010, art. 41 alin 5 din CCM unica la nivel național
2007-2010, cu concluzia că legea aplicabilă reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), și care poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
DMPS C., căreia îi incumba obligația de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca în sensul conformității cu legea, conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.
S-a mai reținut că decizia I. nr. 37/2009 nu prezintă relevanta în prezenta cauza atât timp cât sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr.138/1999 ci in temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat.
În privința mențiunii din cuprinsul Adresei nr. 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C. potrivit căreia sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv nu potfi acordate începând cu data intrării în vigoare a L.-cadru nr. 3. întrucât sunt nelegale instanța a constatat ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei menționate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca.
În privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. si anume aceea ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate incluse in salariul de baza sa nuexcedeze prevederilor L. instanța a reținut ca prin anexa I/3 la L. 3. privind
„Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. A. timp cât L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri in salariul de baza nu se poate susține ca acordarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Pe de alta parte, la data emiterii Dispoziției nr. 2796/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr. 727 al M. M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâtul a invocat prevederile art. 304 pct.9 C.proc.civ., arătând că după cum rezultă din prevederile art. 22 si art. 23 alin. 1 din L. nr.
3., sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de bază sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa 1/3 la L. 3. privind „administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Totodată, conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) și art. 30 din L.-cadru nr.
3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
În scopul aplicării dispozițiilor legale sus-menționate au fost emise
Ordinele nr.42/(...) si nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul-pârât a emis dispoziția nr.1238/2010 prin care acorda intimatului-reclamant, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariul de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, cum s-a precizat, în anexa 1/3 din L. nr.3. cele două sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „..
Prin deciziile nr. 1011/(...), 1250/(...) și 1280/ (...) Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit.b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.1 și 2 din O.U.G. nr. 115/2004 ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Instanța de contencios constituțional a reținut că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Însă, acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Încheierea Convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii, forța lor juridică nu poate fi superioară legii.
Prin decizia nr. 1414 din (...) Curtea Constituțională a României a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Totodată, la rândul său, C.E.D.O. nu verifica compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunța cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea acesteia la o anumită situație de fapt.
Mai este citată Decizia I. nr. 37/2009 și în același sens adresa Agenției
Județene pentru P. S. care arată că sporul de dispozitiv era reglementat de lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. cadru nr. 3..
În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării, aplicabilă până la (...), pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat în 2010 în bază noii legi de salarizare.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate,
Curtea reține următoarele:
În soluționarea recursului, ca o chestiune de ordine publică premergătoare fondului litigiului se conturează cea a competenței de soluționare a cauzei în primă instanță și consecutiv, a legalei compuneri a completului de judecată.
În acest sens, trebuie observat că petitul acțiunii vizează anularea unei
dispoziții a primar ului , cu consecința revenirii la actul administrativ de r eîncadrare și stabilire a drepturilo r salariale corect și legal emis anterior și cea aobligării pârâtei la plata drepturilor bănești în consecință.
Se invocă, drept motiv de nelegalitate a actului a cărui anulare se solicită, încălcarea prevederilor L. nr. 3., art. 30 alin. 5 și art. 7 alin. 2.
În mod evident, petitul acțiunii vizează anularea unui act administrativ, intrând astfel în sfera de acoperire a L. nr. 5., care la art. 2 lit. c) definește actul administrativ ca fiind „. unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, iar la art. 8 definește obiectul acțiunii judiciare de contencios administrativ: „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenulprevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
(…)";.
Tot contenciosului este specifică și măsura suspendării executării actului administrativ unilateral atacat în instanță, conform art. 14 din L. nr. 5., deși în prezenta cauză suspendarea a fost solicitată pe calea unei ordonanțe președințiale, dar cu trimitere la o cauză similară soluționată în jurisdicție de contencios administrativ.
Se mai constată că în motivarea acțiunii, reclamantul/a afirmă că a efectuat și procedura prealabilă prevăzută de L. nr. 5. și procedura specială prevăzută de art. 34 din L. nr. 3..
Art. 34 din L. nr. 3. statuează:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la
cunoștință a actului administrativ de st abilire a drepturilor salariale , la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana
nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după c az, instanței judecătorești competente potrivit legii , în termen de 30 de zile de ladata comunicării soluționării contestației";.
Textul legal citat indică fără dubiu instanța de contencios administrativ ca fiind competentă să soluționeze contestațiile împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor salariale în domeniul bugetar. Trimiterea făcută alternativ la „. judecătorească competentă potrivit legii"; nu poate fi interpretate ca vizând instanța specializată în soluționarea litigiilor de muncă, în speță, întrucât potrivit legii, după cum s-a arătat în cele ce preced, competența de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative, cum este cel contestat în speță, aparține și pe dreptul comun tot instanțelor de contencios administrativ.
Faptul că actul administrativ supus cenzurii instanței în prezenta cauză poartă asupra salarizării personalului bugetar, anume, asupra unui caz individual, nu atrage o altă interpretare a legii în speța de față, întrucât chiar legiuitorul definește, la alin. 2 al art. 34 din L. nr. 3., citat mai sus, ca fiind administrativ actul de stabilire a drepturilor salariale emis în baza acestei legi.
De altfel, în același sens se conturează și rațiunea legii, întrucât prin principiile edictate în partea introductivă a legii, la art. 1 (stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, cu drepturi salariale în mod exclusiv cele prevăzute în această lege), se precizează intenția legiuitorului de a scoate din sfera contractuală drepturile salariale ale personalului bugetar și a le așeza exclusiv în sfera dreptului public, nenegociabil, imperativ, astfel încât sunt consecvente acestei tendințe dispozițiile legale citate din art. 34 al legii.
Față de toate aceste considerente, constatând caracterul de act administrativ al celui a cărui anulare se solicită prin acțiune, Curtea va constata că soluționarea litigiului s-a făcut de către completul specializat pe litigii de muncă și în compunerea specifică acestuia cu încălcarea dispozițiilor legale.
Judecata în prima fază procesuală a fost făcută de o instanță necompetentă, anume, prin încălcarea principiului specializării instanței, instituit de art. 35, 36 și 39 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. În acest sens, Curtea consideră că este o problemă de competență respectareaprincipiului specializării instanței și a judecătorilor, în condițiile în care, cum s-a arătat, specializarea a fost ridicată la nivel de principiu, iar înțelesul noțiunii de competență, astfel cum este indicat de D. explicativ al limbii române (http://dexonline.ro/definitie/competenta), este acela de „. a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții";. Apare deci cu evidență că în explicarea noțiunii de competență trebuie înglobată și noțiunea de specializare, doar aceasta asigurând o cunoaștere aprofundată a domeniului în care se fac dezlegările în drept și asigurând o reală competență de soluționare a litigiului.
Nu au fost respectate dispozițiile imperative privind compunerea completului de judecată, art. 304 pct. 1 C.proc.civ. prevăzând ca un motiv de casare a sentinței nealcătuirea acesteia potrivit dispozițiilor legale.
Văzând deci dispozițiile art. 312 alin. 1 și 6 raportat la art. 304 pct. 1 și 3
C.proc.civ., urmează a se admite recursul formulat față de excepțiile invocate de
Curte din oficiu, cu consecința casării sentinței pronunțate și a trimiterii cauzei spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la
Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2349 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.-F. B.
GREFIER, N. N.
| ← Decizia civilă nr. 2783/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1762/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
