Decizia civilă nr. 3910/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3910/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.A-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și de S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA C. împotriva sentinței civile nr.
2428 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții intimați R. S., B. I., C. M. prin S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta recurentă S.
„. M. SA a solicitat comunicarea întâmpinării, însă reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare.
Având în vedere că prin cele două cereri de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2428 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei dovezii de reprezentant a S. L. R. V. R. C. C. cu privire la R. S. și B. I. și în consecință a fost anulată acțiuneaformulată de S. L. R. V. R. C. C. în numele acestora.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T.
F. de M. „. M. SA - S. C.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității invocate de pârâta S. N. de T. F. de M. „. M. SA
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. M. I. prin S. L. R. V. R.
C. C. și au fost obligați pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. și S. N. DE T. F.
DE M. "C. M." SA să achite acestuia premiul ocazionat de „. F. astfel: pentru anul 2007 la nivelul valorii clasei 1 de salarizare diminuat cu 100 lei, pentru anii 2008 și 2009 la nivelul valorii clasei unu de salarizare, toate actualizate conform indicelui de inflație.
Pârâtele au fost obligați să achite reclamantului ajutorul material de P. pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizat conform indicelui de inflație, precum și suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea a fost promovată de S. L. R. V. R. C. C. în numele membrilor de sindicat I. în anexa atașată cererii de chemare în judecată, și nu în nume propriu. Acțiunea aflată pe rolul T. S., în urma disjungerii, îi privește doar pe reclamanții B. I., R. S. și C. M. I.
Raporturile de muncă ale primilor doi cu pârâta au încetat la data de 31 august 2009, respectiv 5 martie 2010, prin urmare, la data promovării acțiunii,
1 aprilie 2010, aceștia nu puteau fi reprezentați în instanță de sindicat în baza art. 28 din Legea nr. 54/2003. Organizația sindicală nu a făcut dovada calității sale de reprezentant convențional în condițiile art. 68 C.proc.civ., ci a fost de acord cu admiterea excepției privind lipsa dovezii de reprezentant.
Reclamantul C. M. I., este membru de sindicat, iar art. 28 din Legea nr.
54/2003 prezumă acordul membrilor de sindicat la formularea acțiunii, nefiind necesară exprimarea acordului expres decât pentru renunțarea sau opoziția la judecată.
Calitatea procesuală a pârâtei de rândul 1 este justificată de raportul de muncă direct care există între aceasta și reclamantul salariat, în urma încheierii contractului individual de muncă, excepția invocată pentru lipsa acestei calități urmând a fi respinsă.
De asemenea, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă, instanța apreciind că drepturile pretinse prin prezenta acțiune au natură salarială, reprezentând un element al salariului inclus în contractul colectiv de muncă în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin.1 din Codul muncii.
Față de natura juridică a acestor drepturi, au incidență în cauză dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c C.Muncii care prevăd că termenul de exercițiu a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Procedura prealabilă la care face referire pârâta de rândul 2 nu reprezintă o procedură prealabilă obligatorie care să afecteze dreptul de acces la justiție, ci o facultate prevăzută în vederea unei eventuale concilieri, motiv pentru care excepția inadmisibilității a fost admisă.
Argumentele aduse de pârâtă pentru susținerea excepției de inadmisibilitate pentru sumele aferente anului 2009 sunt apărări de fond, instanța le-a analizat cu ocazia soluționării acestuia.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat la data de 28 decembrie
2006, aplicabil timp de 24 de luni, s-a prevăzut că salariații vor beneficia pentru Z. feroviarului de o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei 1 de salarizare, iar cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Prin actul adițional nr. 370/2008 perioada de aplicabilitate a acestui contract s-a majorat de la 24 de luni, la 48 de luni, ceea ce înseamnă că acesta își produce efectele până la 28 decembrie 2010.
Prin urmare, drepturile solicitate prin prezenta acțiune se întemeiază pe dispozițiile acestui contract colectiv de muncă, în baza căruia în patrimoniul titularilor s-a născut dreptul de creanță la data scadenței, respectiv la sărbătorirea Z. feroviarului - 23 aprilie (...) și la S. P. din 2009 - 19 aprilie.
Modificarea contractului la o dată ulterioară scadenței nu reprezintă decât o renunțare la dreptul deja dobândit, renunțare care contravine dispozițiilor art. 38 C.Muncii.
Mai mult, renunțarea, denumită incorect modificare, a fost făcută nu personal, de fiecare salariat în parte, ci de sindicat, cu încălcarea scopului pentru care s-a constituit, prevăzut de art.1 din Legea nr. 54/2003.
Așadar, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anii 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr. (...)009 nu poate fi opus reclamantului în prezenta cauză, fără a se încălca principiul neretroactivității, deoarece evenimentele care determină acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Instanța a apreciat că drepturile astfel dobândite nu sunt condiționale, stabilirea nivelului clasei 1 de salarizare reprezentând nivelul minim de la care partenerii sociali urmează a începe negocierile .
În vederea valorificării drepturilor astfel dobândite, prin H. nr. 4/(...), C. de administrație al S. a aprobat acordarea unei premieri salariaților, cu ocazia
Z. F., în valoare de 100 lei pentru fiecare salariat.
Pentru considerentele arătate, și întrucât contractele colective de muncă constituie legea părților, conform art. 7 din Legea nr. 130/1996 și art.236 din C.Muncii aplicabile în baza principiilor regit tempus actum, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. DE T. F. DE M.
„. M. SA B. și S. T. A S. „. M. SA.
Recurenta S. T. A S. „. M. SA a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare a arătat că drepturile salariale solicitate de către reclamant sunt drepturi izvorâte din CCM nr. 67 încheiat la nivel de societate, iar părțile semnatare ale acestui contract colectiv de muncă sunt reprezentanții salariaților prin sindicate și D. general al Societății Naționale de T. feroviar de M. C. M., care conform HG 582/1998 art.18 alin.2 este și Președintele C.ui de A. și nu reprezentanții Sucursalei T. a SNTF C. M. SA.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, ori S. T. nu a încheiat și nici nu a semnat nici un act juridic prin care să se oblige la plata unor drepturi bănești de către salariații membrii de sindicat.
Recurenta S. „. M.„ SA a solicitat modificarea sentinței și respingereaacțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c din
C.muncii, asimilând plata unor ajutoare bănești, prima de Z. feroviarului, ca fiind de natură salarială.
Învederează că cererea este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în CCM aplicabile în perioada 2006 - 2009 (art. 64 alin.1 și 2), ori, în acest caz, este clar că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, care prevăd un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Faptul că statutul premierii de Z. F. este acela de ajutor financiar, fiind o libertate a S. C. M. SA în raport cu angajații săi și are caracter de plată aleatorie în condițiile financiar-economice stabilite de C. de A. al societății, rezultă chiar din faptul că acest ajutor este inclus în capitolul din CCM referitor la protecția salariatului (capitolul VI - Protecția salariaților) și nu la salarizare (capitolul II - S.ul de salarizare).
Deci, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații C. M. pot beneficia
și de un ajutor financiar numit premiere pentru Z. F., iar acordarea acestora se stabilește de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor și sunt condiționate de conduita salariaților în anul respectiv.
Menționează că termenul de premiere, așa cum se regăsește în art. 64 din CCM face referire la o acțiune ce nu are caracter obligatoriu. Această premiere/ajutor nu are caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul C. M..
Ajutorul material de Z. feroviarului, așa cum este el stipulat în CCM aplicabile, nu reprezintă un adaos la salariu, cu atât mai puțin un spor.
Dimpotrivă, din redactarea textului din contractele colective de muncă rezultă că aceste ajutoare materiale, nu pot fi asimilate unor drepturi de natură salarială, iar simpla cuantificare prin raportare cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, nu îi poate conferi natura juridică a unui drept salarial.
În acest sens, raportând la teza finală a prevederilor art. 283 alin.1 lit. e Codul Muncii, apreciază că dreptul la acțiune al reclamanților este stins prin prescripție.
Referitor la respingerea de către instanța de fond, a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale arată următoarele:
Acțiunea prin care se solicită drepturi bănești constând în premierea de Z. F. aferentă anilor 2007, 2008 și 2009 și pentru ajutorul material de P. pentru anul 2009, a fost promovată de către S. regionala C. C. în numele și pentru membrii săi de sindicat.
Conform art. 28 din Legea nr.54/2003 organizația sindicală acționează în numele membrilor săi apărând drepturile acestora ce decurg din legislația muncii.
Tabelele depuse în dosar nu sunt semnate de către reclamanți și au antetul și ștampila S. L. al reviziei de V. Dej T., deși acțiunea a fost formulată de S. L. R. V. R. C. C., fiind astfel formulată cererea fără a avea un mandat expres.
Referitor la fondul cauzei arată că părțile au stabilit, prin C. C. de M. drepturi și obligații condiționate sau necondiționate de alte dispoziții.
Ajutoarele materiale prevăzut de art. 64, alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de M., potrivit căruia " ... cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ", iar "pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare ". sunt condiționate de conduita reclamanților, dar și de existenta unei hotărâri a C.ui de A., care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestuia.
Așadar, acordarea primelor pretinse prin acțiune nu se face în mod direct și imediat ci cu respectarea procedurii vizate de textele de natură normativă din contractele colective de muncă, mai sus arătate, cu analiza și aprobarea C.ui de A. al societății.
Deci, aceste ajutoare urma să se acorde, doar în baza unei hotărâri a
C.ui de A., în cazul în care situația financiara a societății permitea acest lucru.
Ca exemplu, pentru anul 2007, salariații au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Z. F., în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în CA al C. M. SA prin H. nr. 4/(...).
Menționează că această hotărâre a fost aprobată de către C. de A. al C.
M. SA în urma unei ședințe statutare, la care au participat și 3 membrii ai organizațiilor sindicale, fără a se preciza ca această sumă este o plată parțială.
Acordarea acestor ajutoare materiale nu sunt obligatorii, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă. Ele pot fi acordate numai în anumite condiții negociate de părți.
Menționează că veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar pentru anul 2007 profitul contabil nerepartizat a fost preluat în contul 117, fiind repartizat pentru acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți, conform art. 1, litera c din OG nr.
64/2001- privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale si societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome.
Învederează că veniturile C. M. sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în lipsa posibilităților financiaresocietatea nu poate să asigure un sprijin suplimentar al veniturilor salariaților în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de muncă prin care se stabilesc drepturile și obligațiile ambelor părți, inclusiv drepturile salariale ale angajatului.
Pentru anii 2008 și 2009, veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anii fiscali au fost încheiați în pierdere.
Referitor la drepturile solicitate de organizația sindicală pentru anul
2009, arată că prin sentința atacată, instanța de fond a admis capătul de cerere privind acordarea retroactivă a premieri de Z. F. și a ajutorului material de P. pe anul 2009, considerând că izvorul normativ al pretențiilor reclamanților îl constituie CCM la nivel de grup de unități, fără a avea în vedere voința părților exprimată prin art. 64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2..
Față de reținerile instanței de fond, menționăm că potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996: "Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru". Or, această renegociere, comparativ cu CCM la nivel de grup de unități pe anii 2007- 2010, constă în decizia părților de a nu acorda aceste drepturi pentru anul 2009 și este exprimată prin procesele verbale încheiate la (...) și
(...), precum și prin art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de M. pe anul 2..
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de M. pe anul 2. drepturile pe care le solicită reclamanții, reprezentați de S. R. C., nu se acordă pentru anul 2009. Aceste modificări nu au un caracter unilateral, ci reprezintă voința părților, așa cum reiese din procesele verbale încheiate la (...) și (...).
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererile de recurs, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii, clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului salariale în favoarea tuturor angajaților, revine angajatorului direct, care este S. T.. Chiar dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. C. M. SA B. și este obligată, conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Prevederile HG nr. 582/1998 nu au semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Sucursalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. SA B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că în mod corect s-a reținut calitatea procesuală a pârâtei recurente pârâta S. T. a S. C. M. SA în prezentul litigiu.
În cea ce privește motivul de recurs vizând modul de soluționare a excepției privind lipsa calității de reprezentant a organizației sindicale, Curtea reține că critica recurentei S. C. M. SA este nefondată prin prisma dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, conform cărora: „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celui în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";.
Prin urmare, norma citată impune calitatea de membru de sindicat la data formulării acțiunii, calitate pe care reclamantul C. M. I. a avut-o la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată - (...), deoarece erasalariat al S. C. M. și membru al organizației sindicale. Așadar, se constată a fi neîntemeiată excepția invocată de S. N. de T. F. de M. C. M. SA B. privind lipsa calității de reprezentant a S. L. R. V. R. C. C.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, sesizarea comisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nefiind o condiție obligatorie a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea cererii, ci o procedură facultativă.
Împrejurarea că în considerente hotărârii, instanța de fond a reținut că va respinge excepția inadmisibilității nu reprezintă decât o simplă eroare materială, care nu este de natură să atragă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin.
1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei S. C. M. SA, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile pretinse de reclamant este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din
Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, care în speță nu s-a împlinit raportat la data introducerii acțiunii.
Față de criticile pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod just a considerat instanța de fond ca fiind întemeiată cererea reclamantului C. M. I. privind acordarea premiului anual acordat de Z. feroviarului pentru anii 2007-
2009 și a ajutorului material de P. pentru anul 2009.
Astfel, prin art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte, invocat în mod expres în fața primei instanțe ca și temei al pretențiilor, s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu pentru Z. F. al cărui cuantum va fi stabilit de C. de A. la nivelul clasei unu de salarizare.
Acordul colectiv menționat s-a aplicat conform art. 4 de la data înregistrării, respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr. 370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anii 2007 - 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, cu forță juridică superioară, căruia nu i se pot opune contractele colective de muncă încheiat la nivelul unității pârâte.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din Contractul colectiv la nivel de grup de unități rezultă caracterul pur și simplu al acestor drepturi. Așadar, o interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestor drepturi este un drept al salariatului, ceea ce exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Ceea ce poate stabili unilateral C. de A. este doar cuantumul premierii sau ajutorului, la nivelul/cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ceea ce nu poate fi asimilat necesității acordului său la însăși nașterea dreptului.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități.
Se reține că celelalte aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privitoare la situația economică a societății, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 7, 8, 9 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate de recurente, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA S. T. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr.
2428 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.A-R. M. G.-L. T.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. A.R.
| ← Decizia civilă nr. 28/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2869/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
