Decizia civilă nr. 53/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 53/RR/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta I. V. împotriva deciziei civile nr. 1. din 23 martie 2011, pronunțată de Curtea de A.
C. în dosar nr. (...), privind și pe intimata SC I. SA B., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei av. Ș. P., lipsă fiind revizuienta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea a fost formulată și motivată în termenul legal, a fost comunicată părților și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 noiembrie 2011, s-a depus la dosar din partea intimatei întâmpinare, iar din partea revizuientei precizări.
Reprezentantul intimate arată că a luat cunoștință de înscrisul depus de revizuientă.
Curtea pune în discuție excepția tardivității invocată de intimată prin întâmpinarea formulată.
Reprezentantul intimatei arată că față de data primirii dosarului personal, respectiv (...), s-a formulat tardiv cererea de revizuire la data de (...), aceasta trebuind depusă în termen de o lună.
Curtea, verificând data Poștei de pe plicul cu care s-a expediat cererea de revizuire, constată că aceasta este 21 octombrie 2011.
Reprezentantul intimatei arată că în aceste condiții, cererea este formulată în termen, astfel că nu mai susține excepția tardivității invocată prin întâmpinarea formulată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, pe care le susține și oral. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței și facturii pe care le depune la dosar în copie.
C U R T E A
Prin D. civilă nr. 1. din 23 martie 2011 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva Sentinței civile nr. 5022 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr.
(...), fiind modificată în parte sentința atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și, în consecință a fost obligată pârâta să achite reclamantei diferența dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantei și suma acordată acesteia cu titlu de plăți compensatorii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 667 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Au fost menținute restul dispozițiilor.
A fost obligată recurenta să plătească intimatei suma de 667 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Contrar celor invocate de recurentă, Curtea a constatat că o parte din actele menționate de aceasta au fost depuse la dosarul de fond (de exemplu, Fișa de apreciere pentru anul 2008 filele 97-102 Vol I dosar fond), iar altele au fost depuse în recurs (25-37).
De asemenea, alte înscrisuri invocate de recurentă nu erau necesare soluționării cauzei, așa cum în mod judicios a apreciat și instanța de fond (fila
527 vol 2 dosar fond). Astfel, recurenta nu a solicitat nici prin acțiunea inițială, nici prin precizările și completările ulterioare (filele 47, 382, 417, 435, 475-478) anularea concedierii colective și a C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 605/(...), o astfel de cerere nerezultând din înscrisul de la filele 630-631 vol II dosar fond. De altfel, conform art. 283 alin. (1) lit.d) din C. muncii cererea de anulare a contractului colectiv de muncă se putea face pe durata existenței contractului, condiție care în mod evident nu a fost îndeplinită.
În consecință, s-a apreciat că întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de constatare a nulității concedierii colective, înscrisurile care dovedeau în opinia recurentei această nulitate, respectiv H. C. de A. nr.
2/(...), Proiectul de concediere colectivă nr. 357/(...) Răspunsul sindicatului din adresa nr. 3/(...), respectiv adresa nr. 430/(...) a C. de administrație nu erau probe concludente în cauză în sensul art. 167 alin. 1 C.pr.civ.. În mod similar, nici celelalte înscrisuri invocate de recurentă, a căror teză probatorie nici nu a fost precizată, nu erau în opinia instanței de recurs necesare soluționării cauzei deduse judecății.
Față de proba cu înscrisuri administrată în cauză, în mod temeinic a respins instanța de fond (fila 527 vol. 2 dosar fond) și administrarea probei cu martori.
Nu are nicio relevanță pentru soluționarea cauzei diferența dintre modelul contractului individual de muncă, anexă la C. colectiv de muncă înregistrat la D. B. - N. (fila 384 dosar fond) și C. individual de muncă al recurentei înregistrat la ITM sub nr. 5228/(...) (fila 384 dosar fond) întrucât clauza invocată de recurentă , respectiv obligația angajatorului ca în cazul încetării contractului colectiv de muncă să îi plătească salariatului toate drepturile la zi este o obligație legală prevăzută în mod expres de art. 40 alin.
(2) lit.c) din C. muncii.
De asemenea s-a apreciat, contrar celor invocate de recurentă, că aceasta nu a investit instanța de fond cu o cerere de anulare a concedierii colective, contestația formulată limitându-se la anularea D. de concediere nr. 65/(...). Așa cum corect a reținut instanța de fond, fiind o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă, aceastădecizie trebuia contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art. 283 lit. a) din C. muncii.
Deși în opinia instanței de recurs, decizia de concediere a fost comunicată recurentei în data de (...) (fila 15 dosar fond), contestația înregistrată la (...) apare ca fiind tardiv formulată chiar dacă s-ar reține ca dată a comunicării (...), data la care recurenta și-a ridicat carnetul individual de muncă (fila 380).
În consecință, în mod legal instanța de fond a admis excepția tardivității
D. de concediere nr. 65/(...), analiza motivelor de recurs relative la legalitatea și temeinicia acesteia fiind astfel superfluă.
În privința plăților compensatorii datorate în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, s-a apreciat că, în raport de data concedierii, drepturile de care trebuie să beneficieze recurenta sunt cele prevăzute de C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, care în art.104 pct. 5 prevede că în cazul desfacerii contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului salariații primesc o plată compensatorie în cuantum de 5 salarii tarifare, în cazul salariaților cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, cum este cazul recurentei. De altfel, și în decizia de concediere se face referire la art. 104 pct.5 din CCM și nu la art.103 pct. 5, articol în care sunt reglementate plățile compensatorii în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009.
Mai mult, Curtea a reținut că în Programul de concediere colectivă înregistrat sub nr. 638/(...), încheiat conform dispozițiilor 69-71 din C. muncii se prevede că indemnizațiile pentru concediere se acordă în funcție de vechime, conform art. 104 pct.5 din CCM, fiind determinate prin raportare la salariul tarifar.
Conform extraselor din statele de plată (filele 490), salariul tarifar al acesteia este de 1717 lei fiind mai mare decât salariul mediu net pe unitate în raport de care a plătit angajatorul plățile compensatorii, respectiv 1126 lei.
În concluzie, Curtea a apreciat că plățile compensatorii la care este îndreptățită recurenta trebuie calculate în raport de salariul tarifar al acesteia, și nu de salariul mediu net pe unitate, cum greșit a apreciat instanța de fond prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale menționate anterior.
Pe de altă parte, Contrar celor invocate de recurentă, nu se poate obliga angajatorul la plata plăților compensatorii prevăzute de art. 29 din OUG 9., întrucât conform art. 37 din același act normativ aceste plăți se achită de agențiile pentru ocuparea și formarea forței de muncă. În plus, nu s-a făcut dovada în cauză că intimatei, ca angajator, i se aplică dispozițiile OUG 9..
Referitor la premiul prevăzut de art. 22 alin. (2) din C. colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare, s-a apreciat că acesta reprezintă o plată compensatorie, că cele două plăți compensatorii se plătesc din surse diferite iar recurenta nu poate cumula cele două prestații, ci trebuie să beneficieze de cea mai mare, respectiv cea prevăzută în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, așa cum s-a arătat anterior.
Totodată, instanța de recurs a apreciat că reclamanta este îndreptățită la plata sumei reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
Cu privire la plata sumei de 1126 lei acordată salariaților concediați colectiv ulterior recurentei, s-a constatat că nu există temei pentru acordarea acestei sume nici în contractul individual de muncă, nici în contractul colectiv de muncă aplicabil și nici în lege. Faptul că această sumă a fost acordată salariaților concediați în baza unui program de concediere ulterior (nr.
1571/2009) nu justifică acordarea ei pentru trecut salariaților concediați în prima etapă.
Împotriva acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire de cătrerevizuienta I. V. solicitând modificarea deciziei pronunțată de Curtea de A. cu consecința admiterii cererii de revizuire, deoarece după pronunțarea hotărârii a intrat în posesia înscrisurilor doveditoare reținute de pârâta S. I. S. B., cum sunt: - dosarul personal al salariatului întocmit în baza art. 2 din H.G.161/2006, depus la dosar la data de (...), în ședința publică la Curtea de A. C. - C. individual de muncă, aflat la fila 15-16 din dosarul personal, încheiat în baza Legii 53/2003, singurul valabil în momentul disponibilizării; - Procesului verbal înregistrat la A. B.-N. nr. 1117/(...) și la SC I. SA B. cu nr.
826/(...) semnat de reprezentanții SC I. SA B. și A. B.-N., proces verbal încheiat în baza art. 43, alin.3 din H.G. 624/1999, care arată că specialiștii din A. - B.-
N., s-au deplasat la sediul angajatorului care face disponibilizări, și a stabilit împreună cu conducerea și sindicatul programul de realizare a serviciilor de preconcediere colectivă, concluziile fiind consemnate în procesul-verbal nr.
1117/(...), proces verbal depus de A. B.-N. la dosarul nr. (...), aflat pe rol la Tribunalul Bistrița Năsăud, la data de (...), act emis cu respectarea art. 46 din H.G.624/1999, norme metodologice din 2 august 1999 de aplicare a prevederilor Ordonanței de U. a G. nr. 9., privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective; - Înștiințarea cu nr. 96/(...), emisă de SC I. SA B., înștiințare emisă în baza art. 46, alin.3, din OUG 9., precizându-se că urmează a fi disponibilizați 102 salariați, depusă tot în dosarul (...).
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că în baza înscrisurilor doveditoare reținute de angajatorul SC I. SA B., să i se admită cererea de revizuire a D. civile nr. 1. pronunțată în dosarul (...) și prin admitere să se constate că: - angajatorul SC I. SA B., deși în virtutea art. 287, C. muncii, îi revenea sarcina probei, nu a depus la instanță D. P. al salariatului I. V., dosar întocmit în baza art. 7, din H.G.161/2006, dosar care trebuie să conțină toate actele îndeplinite de angajator de la angajarea salariatului și până la încetarea raporturilor de muncă; - angajatorul a ascuns și nu a depus la instanță actele care arată că, concedierea colectivă s-a făcut în baza OUG 9., rep., recurent- reclamanta având dreptul la P. C. dată de art. 29, din OUG 9.; - intimat - pârâta SC I. SA B., a mințit instanța când a precizat că concedierea colectivă s- a făcut cu respectarea procedurii impuse de secțiunea a 5-a; a 6-a și a 7-a C. muncii.
În baza acestei constatări solicită admiterea cererii de revizuire și să se constate nulitatea absolută a concedierii colective, care nu are la bază nici un act semnat de adunarea generală a acționari lor precum și a concedierii individuale dispusă prin D. de concediere individuală nr. 65/(...); precum și să se constate că recurenta - reclamantă avea dreptul de a primi de la A. - B.-N., plata compensatorie atribuită în baza art. 29 din OUG 9..
Intimata SC I. SA, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitatrespingerea ca nefondată a cererii de revizuire cu consecința menținerii deciziei atacate.
Examinând cererea de revizuire prin prisma excepției inadmisibilitățiiinvocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 322 c.pr.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1-9 ale textului menționat.
Prin urmare, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce devine admisibilă doar în situația existenței vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal.
Deși revizuienta nu a indicat în mod expres motivul de revizuire pe care a înțeles să-și întemeieze cererea, din dezvoltarea motivelor cuprinse în cererea de revizuire se constată că aceasta a înțeles să invoce cazul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ. potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ., poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data la care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și pe care partea nu l-a putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forță majoră.
Pe de altă parte, este necesar ca înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire, ca înscrisuri doveditoare, să fie apte de a determina o altă soluție decât cea adoptată de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluție ce nu a putut fi adoptată tocmai datorită necunoașterii conținutului acestora.
Or, în cauza dedusă judecății se constată că, deși înscrisurile de care se prevalează revizuienta au existat la data pronunțării D. civile nr. 1., atacată prin prezenta cerere de reviuire, acestea nu sunt apte de a conduce la schimbarea soluției instanței de recurs în condițiile în care prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. (...), astfel cum s-a reținut și prin decizia atacată, reclamanta revizuientă nu a investit instanța cu o cerere având ca obiect constatarea nulității concedierii colective care să atragă implicit anularea deciziei de concediere individuală.
Astfel, se poate constata că revizuienta prin prezenta cerere tinde ca, în baza înscrisurilor de care se prevalează, să demonstreze nelegalitatea concedierii colective, și implicit a celei individuale, datorită nerespectării procedurii impusă de dispozițiile codului muncii, însă în condițiile în care în dosarul nr. (...), în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se cere, instanța nu a fost investită cu analiza îndeplinirii condițiilor de legalitate în ceea ce privește procedura concedierii colective, invocarea în cererea de revizuire a înscrisurilor pe care reclamanta își întemeiază apărările nu prezintă nicio relevanță.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 alin.
1 raportat la art. 322 pct. 5 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va fi obligată revizuienta să plătească intimatei SC I. SA suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată cererea de revizuire declarată de revizuienta I. V. împotriva D. civile nr. 1. din 23 martie 2011 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe revizuientă să plătească intimatei SC I. SA suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Aflat în concediu de odihnă S emnează Președintele Curții de A. C.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă S emnează Grefier șef Secția a I-a civilă R ed.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 2648/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3896/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
