Decizia civilă nr. 3914/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3914/R/2011
Ședința publică din data de 26 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 1130 din 7 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 septembrie 2011 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Se mai constată că la data de 26 septembrie și, respectiv, 6 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamantul recurent a depus precizări însoțite de practică judiciară și acte în dovedire.
Totodată, se constată că pârâta C. de A. C. a formulat întâmpinare, înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 10 octombrie
2011.
Având în vedere că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinările formulate s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1130 din 7 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și C. de A. C. și s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul C. T. pentru perioada anterioară datei de (...).
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. T. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, pentru perioada ulterioară datei de (...).
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din L. nr. 53/2003, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului, iar acțiunea fiind înregistrată la data de (...), termenul de prescripție era împlinit la momentul introducerii acțiunii, pentru pretențiile anterioare datei de (...).
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 28 alin. 5 din OUG nr. 4. privind D. Națională Anticorupție, judecătorii care compuneau completele de judecată specializate în infracțiunile de corupție beneficiau de un spor de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor ce nu s-a mai acordat din luna aprilie 2006, când această reglementare legală a fost abrogată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006.
În conformitate cu OUG nr. 27/(...) privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, sporul de anticorupție de 40% pe care îl solicită reclamantul prin acțiune a fost inclus în indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și procurorilor, începând cu drepturile salariale ale lunii aprilie 2006., acesata rezultând din preambulul actului normativ citat, unde se precizează că scopul majorării salariale acordate judecătorilor și procurorilor este eliminarea discriminării între judecătorii și procurorii care compuneau completele de judecată pentru soluționarea dosarelor de corupție și beneficiau de sporul de 40% și cei care nu beneficiau de acest spor.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul C. T. solicită acordarea acestui spor ulterior datei de (...), perioadă când acesta a beneficiat de indemnizația de încadrare brută lunară majorată conform OUG nr.
27/(...), în care a fost inclus sporul solicitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. T.
În motivare arată că prin OUG nr. 5., care privește salarizarea procurorilor care activează în cadrul DNA și DIICOT nu se face referire la sporul de anticorupție de 40% care nu poate fi desființat printr-o expunere de motive. A. spor reglementat de OUG nr. 4., modificată prin OUG nr. 2. i se cuvine și baza Deciziei nr. VI/(...) a Î..
Nu este adevărat că acest spor nu se mai acordă din luna aprilie 2006, deoarece a fost abrogat art.41 din OUG nr.27/2006, deoarece prin D. nr. VI/(...) a
Î. se stabilește că acest spor se cuvine și judecătorilor.
A. spor nu a fost inclus în indemnizația de încadrare lunară cum greșit a menționat prima instanță.
Motivarea T. M. este contrazisă de sentința civilă nr. 56/(...) dată de aceeași instanță prin care i s-a acordat sporul de anticorupție începând cu luna aprilie
2006 și pentru viitor, care a fost modificată prin decizia nr. 3. a C. de apel prin care i s-a recunoscut dreptul numai până la 24 februarie 2009 .
Referitor la acordarea de despăgubiri pentru sporul de anticorupție de 40% neacordat după data de 24 febr. 2009 până la 1 aug. 2009, când s-a pensionat, arată că dreptul material la acțiune nu este prescris fiind introdusă în termenul legal de 3 ani.
Deși este beneficiarul acestor despăgubiri, trebuia să i se recunoască după data de (...) și până la data pensionării (...). Sporul de anticorupție a fost desființat numai prin L. nr. 3. în care se menționează că magistrații pot beneficia pentru viitor doar de sporul de 25% pentru risc, sporul de 5 % pentru confidențialitate, sporul de vechime și condiții deosebite.
A. spor de anticorupție a fost acordat judecătorilor care s-au pensionat anterior și ulterior pensionării reclamantului și a fost luat în calcul la stabilirea pensiei.
Deoarece există contradicții între prevederile actelor normative interne privind drepturile salariale și cele prevăzute de dreptul comunitar solicită a se
ține seama de preemțiunea dreptului comunitar.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare (f.18-21) a solicitatrespingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Intimata C. de A. C. prin întâmpinare (f.61) a solicitat respingerearecursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinări, C. reține următoarele:
Prin demersul său judiciar, reclamantul a investit tribunalul cu cererea de a se constata că i se cuvine pentru perioada 1 august 2006 - 1 august 2009sporul de anticorupție în cuantum de 40% din indemnizația brută de încadrare, întrucât în calitate de judecător a fost discriminat față de procurorii DNA și DIICOT, motivat de faptul că prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 1. s-a stabilit un spor de 30% pentru judecătorii ce compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, majorat la 40% prin OUG nr. 2., iar prin D. nr. V. a Î. s-a stabilit că acest spor se cuvine tuturor magistraților.
Într-adevăr, prin dispozițiile art. 11 prin OUG nr. 1. privind salarizarea si alte drepturi ale magistraților, s-a stabilit că judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare bruta lunară. De asemenea, prin alin. 2 al aceluiași articol s-a prevăzut acordarea sporul de 30% din indemnizația de încadrare bruta lunară, și procurorilor din cadrul fostului Parchet Național
Anticorupție, precum și procurorilor care participa la ședințele de judecata ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Și prin 28 alin. 4 din Ordonanța de urgență a G. nr. 4., s-a reglementat dreptul personalului din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și al judecătorilor din compunerea completelor specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din L. nr. 78/2000, de a primi pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Ulterior, acest spor a fost majorat la 40 % prin adoptarea OUG nr. 2., iar prin 24 alin. 4 din L. nr. 508/2004 a fost extins beneficiul constând în sporul de
40% pentru procurorii din cadrul DIICOT, în raport de care reclamantul a susținut că este discriminat.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin H. nr. 185 din 22 iulie 2005, a constatat existența unei discriminări directe prin aplicarea prevederilor textelor de lege menționate și a propus M.ui J. inițierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor prevederi, în vederea eliminării diferenței de tratament salarial, iar ca urmare a constatării acestei discriminări, a fost adoptată OUG nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției, prin care s-a înlăturat inegalitatea ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului asimilat acestora prin majorarea indemnizațiilor de încadrare, fiind astfel eliminat sporul de 40% ca și drept distinct.
În urma recursului în interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost pronunțată D. nr. V. prin care s-a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor 28 alin. 4 din Ordonanța de urgență a G. nr. 4., modificată prin de urgență a G. nr. 2., modificată și aprobată prin nr.
6., drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Chiar din cuprinsul considerentelor acestei decizii reiese faptul că se impune ca magistrații să aibă dreptul la întregirea veniturilor lor salariale doar pentru perioada în care o parte dintre aceștia nu au beneficiat de sporul specific de 30% și, respectiv, 40% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Așadar, contrar susținerilor recurentului se constată că tratamentul discriminatoriu rezultat din acordarea doar în favoarea unor judecători și procurori a sporului specific de 30% și, respectiv, 40% a încetat la momentul adoptării OUG nr. 27 din 29 martie 2006, când au fost abrogate în mod expres Ordonanța de urgență a G. nr. 1. și prevederile art. 28 alin. 1-5, 7 și 9 din OUG nr. 4. privind D. Națională Anticorupție și ale art. 24 alin. 1, 3-5, 7 și 8 din L. nr.
508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul M.ui P. a
Direcției de I. a I. de C. O. și T.
Rolul Deciziei nr. V. a Înaltei Curți de C. și Justiție a fost doar acele de a asigura interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor legale de mai sus, ca urmare a unor soluții diferite pronunțate în litigiile aflate pe rolul instanțelor, și nu acela de a crea drepturi în favoarea magistraților ulterior pronunțării acestei decizii, astfel încât se constată a fi lipsită de fundament juridic susținerea recurentului în sensul că dreptul cu privire sporul de 40% subsizistă și pentru perioadele ulterioare pronunțării recursului în interesul legii.
De altfel, prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de C. de A. C. s-a menținut sentința civilă nr. 1. a T. M. prin care reclamantului i s-au acordat despăgubiri pentru perioada 2003 - 2006 ca urmare a reglementării diferite a salarizării prin acordarea sporului de 30 - 40% doar unor judecători și procurori.
În cadrul litigiului ceea ce a fost finalizat prin sentința civilă nr. 5. a T. M., modificată în parte prin decizia nr. 3. a C. de A. C., reclamantul a solicitat acordarea unor diferențe salariale dintre indemnizația sa și cea a procurorilor cu funcții similare din cadrul DNA și DIICOT, așadar respectivul litigiu a avut un obiect diferit față de prezenta cauză în care se solicită acordarea sporului de 30 -
40% acordat doar unor judecători și procurori, motiv pentru care criticile recurentului cu privire la contradicțiile dintre hotărârea atacată și sentința de mai sus sunt lipsite de relevanță și nu sunt de natură să conducă la soluției modificarea recurate.
Ținând seama de aceste considerente, C. apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.
9 C.proc.civ.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 1130 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: H. D.M.
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 846/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 48/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
