Decizia civilă nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 42/RC/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta S-.C E ON GAZ D. SA împotriva deciziei civile nr. 2. din (...) pronunțate de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) privind și pe intimatul O. G. M.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul contestatoarei, consilier juridic V. Ț. și reprezentantul intimatului, avocat F. F.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată depus răspuns la întâmpinare comunicându-se reprezentantului intimatului un exemplar.
Reprezentantul intimatului depune înscrisuri din care rezultă că intimatul a urmat cursuri de calificare, a reluat activitatea și s-a reintegrat.
Reprezentantul revizuentei solicită admiterea cererii arătând că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor cereri care nu au fost formulate.
Reprezentantul intimatului solicită să i se pună în vedere reprezentantului revizuentei să indice dacă renunță la petitul 2 din cererea de revizuire unde se arată că s-ar fi dat mai mult decât s-a solicitat.
Reprezentantul revizuentei precizează că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor cereri care nu au fost formulate.
Reprezentantul intimatului solicită clarificarea cererii de revizuire, a se indica dacă aceasta poartă asupra pronunțării unei chestiuni care nu s-a cerut prin cererea de recurs sau prin cererea introductivă de instanță.
Reprezentantul revizuentei declară că nici în acțiune, nici în precizarea de acțiune și nici în recurs nu s-a solicitat înlocuirea sancțiunii.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea cererii de revizuire formulate întrucât instanța poate dispune înlocuirea sancțiunii pentru că „cine poate mai mult, poate și mai puțin"; cu atât mai mult cu cât s-a solicitat acest lucru la fondul cauzei. În revizuire instanța se află în imposibilitate de a recerceta fondul, există doar două situații în care este posibilă casarea cu rejudecare și nici una din aceste două situații nu este prezentă.
Curtea rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2304 din (...) pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), a fost admis recursul declarat de reclamantul O. G. M. împotriva sentinței civile nr. 115 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care a modificat-o în sensul că a admis contestația formulată de către reclamantul O. G. M. în contradictoriu cu pârâta S. E. Gaz D. S. și în consecință a anulat în parte decizia nr. 405/(...) emisă de pârâtă, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii concedierii cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
A fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, diminuată cu reducerea salariului de bază mai susmenționat.
S-a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior.
Au fost compensate cheltuielile de judecată aferente întregului litigiului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență și cu majoritate de voturi, că solicitarea recurentului este de a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, în dorința de a se contura cu precizie starea de fapt din perioada absențelor nemotivate, sens în care se solicită audierea de martori și probe cu expertiza.
Față de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că se poate contura soluția juridică.
A., chestiunea absențelor nemotivate în perioada 10-22 iunie 2010 constituie motivul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului.
Este necontestată starea de fapt sub acest aspect, contestatorul circumstanțiind împrejurările absenței prin trimitere la starea de boală, contestată de angajator în lipsa unui certificat medical care să vizeze această perioadă.
Deși nu s-a emis un certificat medical pentru perioada litigioasă, există totuși un bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice/bilet de internare emis la data de (...) pe numele reclamantului, iar cu data de (...), o rețetă medicală pe numele acestuia, care se coroborează cu afirmațiile făcute de acesta în sensul că împreună cu aparținătorii săi s-a prezentat la medicul de familie și a făcut demersuri în sensul recuperării sale din starea în care se afla.
Culpa aparține reclamantului pentru nesolicitarea unui certificat medical, însă împrejurarea acestei lipse trebuie coroborată cu starea în care se găsea (tulburări disociative), stare care în mod evident, trebuie să fi preexistat momentului internării (cu diagnostic de „. specifice ale personalității";), față de înscrisurile depusă și de specificul acestor boli, care netratate au persistență în timp.
În plus, trebuie reținut că afirmația reclamantului cum că, în cadrul discuțiilor telefonice dintre acesta și șeful său ierarhic, s-ar fi ajuns la o înțelegere (față de imposibilitatea întocmirii unui certificat medical retroactiv) de a se considera perioada lipsită ca efectuare a concediului de odihnă, se coroborează cu depozițiile martorilor. A., martorul O. D. I. arată că „n-a mai fost posibilă acordarea retroactivă a acestui concediu, dar d-nul director de la C. și nici serviciul personal nu au acceptat așa ceva și de altfel reclamantul nici nu a formulat o cerere în scris de acordare a concediului de odihnă";. Față de situația martorului, de angajat în cadrul societății pârâte, se constată că depoziția atestă indirect existența unei încuviințări verbale a concediului de odihnă din partea acestui martor, care însă nu a fost încuviințată ulterior de conducerea societății. În același sens este și declarația martorului L. D., ca și precizările depuse de pârâtă, în care se arată că după ce a fost pontat nemotivat pentru 3 zile, martorul, ca „. ierarhic"; al reclamantului, l-a pontat prezent pe acesta, în urma discuțiilor avute cu aparținătorii reclamantului, cu solicitarea de a se prezenta certificat medical pentru cele 3 zile de absență nemotivată inițiale. Pontarea ca prezent pentru următoarele zile de absență este justificată de societate prin acordarea unui răgaz de către șeful său în care reclamantul să își poată procura actele medicale justificative.
Din toate acestea reiese că inițial s-a manifestat înțelegere față de situația reclamantului, dându-i-se a înțelege că i se va acorda concediu de odihnă pentru perioada în care a absentat, pentru ca ulterior să nu se accepte această variantă și să se modifice pontajul, cu trecerea tuturor celor 9 zile de absențe ca nemotivate.
Tot aici trebuie avut în vedere că societatea angajatoare recunoaște că reclamantul fusese programat încă din anul anterior în concediu de odihnă timp de 5 zile în luna iunie, dat imputarea acestor zile de concediu de odihnă asupra celor de absență nu este agreată de societate în lipsa indicării exprese prealabile și a unei aprobări prealabile a acestei cereri.
Pe de altă parte, s-a constatat din depozițiile martorilor că reclamantul a acuzat probleme de sănătate, sens în care i s-a și cerut să aducă acte medicale.
Așa cum s-a arătat, nedepunerea certificatelor medicale este imputabilă reclamantului, dar trebuie coroborată cu starea psihică a acestuia, dată fiind internarea îndelungată imediat ulterioară perioadei în discuție la spitalul de psihiatrie, cu diagnosticul arătat.
Curtea a apreciat nepertinentă proba cu expertiza, și ca atare nejustificată solicitarea de casare a sentinței pentru administrarea acestei probe, față de probabilitatea mică de a se statua cu precizie asupra stării de boală în absența unei constatări directe a simptomelor, fiind mai mare posibilitatea de a se da un răspuns probabilistic, care să nu fie astfel mai edificator decât interpretarea probelor existente în prezent la dosar.
Tot astfel, în ce privește solicitarea de casare a sentinței pentru audierea unor martori care nu au luat contact cu reclamantul în cadrul unui raport personal, ci a unuia profesional, în urmă cu un an, în cadrul unei instituții în care permanent intră în contact cu situații de genul celei a reclamantului, nu poate fi considerată utilă în acest moment, fiind puțin probabil ca la un moment viitor, în cadrul unei rejudecări a cauzei, aceștia să mai poată reda aspecte care probabil nu le-au reținut atenția în mod special, care nu ies din cadrele banalului cotidian, al rutinei zilnice profesionale.
Cât privește suspiciunile emise de pârâta intimată prin întâmpinare, raportat la veridicitatea datelor de emitere a actelor medicale din 10 și 14 iunie
2010 pe numele reclamantului, trebuie observat că în lipsa urmării căilor legale pentru dovedirea caracterului neveridic afirmat, acestea sunt prezumate a exprima adevărul, inclusiv cu privire la data întocmirii. În ipoteza în care s-ar dovedi din contra, există prevederi legale care instituie metode de remediere a situației juridice create în baza acestor acte.
Față de toate aceste considerente, Curtea a constatat, cu opinie majoritară, că deși a fost săvârșită o abatere disciplinară, circumstanțele în care s-a produs (stările de boală ale reclamantului, atitudinea manifestată inițial de angajator, lăsându-l pe reclamant a înțelege să i se va rezolva problema prin acordarea unui concediu medical) justifică în cadrul individualizării sancțiunii aplicarea uneia mai puțin drastică decât concedierea, sens în care a modificat sentința în sensul înlocuirii sancțiunii și al aplicării următoarei sancțiuni ca gravitate, prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. e) Codul muncii.
Nu a putut fi reținută lipsa totală a vinovăției, afirmată de reclamantul recurent, în condițiile în care nu se afirmă abolirea cu totul a discernământului reclamantului, ba mai mult, se arată că acesta a luat legătura telefonic cu șeful său în cursul zilelor de absență, denotând astfel o raportare la realitate specifică stării de existență a discernământului. Invocata stare de nevoie nu înlătură vinovăția, dar trebuie luată în considerare în aprecierea gradului acesteia, laolaltă cu lipsa unor urmări concrete grave la nivelul angajatorului,în afara celor legate de impactul pe care orice încălcări ale disciplinei muncii le au în sine, prin puterea exemplului și prin încălcarea autorității de care angajatorul trebuie să se bucure în organizarea activității sale.
În același sens s-a reținut faptul că nu s-a putut proba existența unor sancțiuni disciplinare anterioare aplicate reclamantului, care să dovedească faptul că a lăsat de dorit comportamentul său în cadrul serviciului și anterior.
Trimiterile pe care le face pârâta intimată și martorii angajați ai acesteia la consumul de alcool al reclamantului și la faptul că ar impieta asupra bunei desfășurări a activității sale profesionale nu pot fi reținute, în condițiile în care potrivit prevederilor art. 77 Codul muncii, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Cheltuielile de judecată au fost compensate cu privire la întregul curs al procesului, având în vedere că ambele părți au căzut în pretenții, fiind aplicabile dispozițiile art. 276 C., urmând deci ca fiecare să suporte cheltuielile de judecată pe care le-a avansat.
În drept s-a reținut incidența prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C., art. 78 Codul muncii,
Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire SC ON GAZ D. S.
T.-M. solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, cu menținerea sentinței.
În motivarea cererii s-au invocat prevederile art.322 pct.2 C.pr.civ., în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv, dându-se mai mult decât s-a cerut.
Curtea de A. C., în recurs, trebuia să se pronunțe doar asupra a ceea ce s-a cerut, și anume să verifice dacă se impunea admiterea probei cu expertiza medico-legală și proba cu martori. D. se impunea admiterea acestei probe, cauza era trimisă spre rejudecare T. M.. D. nu se impunea admiterea acestor probe, Curtea de A. C. trebuia să respingă recursul și să mențină ca temeinică și legală sentința și în nici un caz nu avea prerogativa de a înlocui sancțiunea disciplinară aplicată de către societate, acest aspect fiind un drept exclusiv al angajatorului.
De fapt, nici nu s-a cerut înlocuirea sancțiunii disciplinare.
În virtutea C.ului C. de M. și a R. I. părțile au stabilit drepturi și obligații în sarcina ambelor părți. A. C. C. de M., reprezentând legea părților conform art. 969 din Codul Civil, nu poate fi modificat de către instanța de recurs, or părțile au convenit ca pentru abateri disciplinare grave să se aplice sancțiunea disciplinară constând în desfacerea C.ului Individual de M..
Tot fără să se ceară în recurs a dispus și reintegrarea contestatorului.
În recurs nu s-a cerut modificarea sentinței. Nici în contestația formulată și nici în recurs, NU s-a cerut modificarea sancțiunii.
Modificarea sentinței nr. 115 din (...), cu toate că nu s-a cerut aceasta, s- a efectuat în mod abuziv. Art. 312 din C.p.c. prevede la alin. 3 că „. hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6,7,8 și 9 ....";. Din cuprinsul sentinței pronunțate de către Tribunalul Maramureș nu reies motivele de nelegalitate menționate de art. 304 la punctele 6,7,8 și 9.
Se mai invocă opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată și practică judiciară, aceasta fiind severă și constantă în cazul absențelor nemotivate în sensul respingerii contestațiilor în instanță.
Decizia pronunțată instigă salariații la a continua săvârșirea de abateri disciplinare, având siguranța că dacă vor fi sancționați, vor fi reintegrați, sau deciziile de sancționare vor fi anulate, angajatorul nemaiavând la îndemână nici o pârghie pentru a păstra ordinea și disciplina la locul de muncă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 octombrie 2011 intimatul O.
G. M. a solicitat respingerea cererii de revizuire.
În motivare s-a arătat că cererea de revizuire este inadmisibilă și neîntemeiată, deoarece motivul revizuirii invocat este cunoscut în practica judiciară ca vizând acele situații în care există inadvertențe între obiectul pricinii dedus judecății și dispozitivul hotărârii instanței de recurs, situațiile reglementate de prevederile art.322 pct.2 din C.pr.civ., fiind cunoscute și drept
„extra petita - minus petita - plus petita";.
Cu toate că în considerentele de fapt ale cererii de revizuire se susține că instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și respectiv a dat mai mult decât s-a cerut";, cele două motive de revizuire sunt ALTERNATIV reglementate de prevederile art.322 pct.2 C.pr.civ., neputând coexista în unul și același dispozitiv al hotărârii. Susținerea revizuentei în sensul pronunțării instanței de recurs asupra unui lucru care nu s-a cerut în recurs și totodată a acordării mai mult decât s-a cerut prin cererea de recurs conține o vădită contradicție, impunând o precizare a cererii de către revizuent.
Se mai arată că revizuenta tinde la o rejudecare a cererii de recurs, soluție inadmisibilă.
Prin precizările de acțiune introductivă, s-a solicitat în subsidiar înlocuirea sancțiunii disciplinare cu o sancțiune mai puțin aspră.
Este citată jurisprudență în care se arată că art. 322 pct. 2 C. „are în vedere pronunțarea instanței ultra/extra/minus petita în raport de pretențiile deduse judecății care alcătuiesc fondul cauzei și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac";.
Sunt invocate dispozițiile Legii nr. 168/1999 care prevede cazuri speciale de casare cu trimitere spre rejudecare, când soluționarea cauzei de instanța de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență și când judecata în fond a avut loc în lipsa părții care nu a fost legal citată, în celelalte situații instanța trebuind să rețină cauza spre rejudecare.
Considerentele invocate în cererea de recurs, completate în mod evident cu temeiurile de fapt și de drept ale cererii introductive de instanță și ale precizării de acțiune din (...) au dat în mod legal instanței de recurs posibilitatea de a proceda la o rejudecare a contestației pe fond.
Posibilitatea instanței judecătorești de a înlocui sancțiunea disciplinară, în trecut controversată, a fost ulterior reconsiderată în practică și doctrină.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de revizuire formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 322 pct. 2 C., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (…) dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (…) ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Trebuie remarcat că așa cum s-a statuat constant în doctrină, acest caz de revizuire vizează inadvertențe între obiectul judecății și soluția instanței, deci în calea de atac a revizuirii, judecătorul trebuie să se raportează, pentru a se stabili pronunțarea ultra sau plus petita, la limitele judecății sub aspectul obiectului acesteia determinate prin cererea de chemare în judecată, cererea reconvențională sau prin cererea intervenientului voluntar și principal.
Nicidecum nu se poate extinde această cale extraordinară de atac la o verificare a pronunțării instanței de recurs în raport de cererea de recurs cu care a fost investită. D. legiuitorul ar fi intenționat să atașeze acestei căi de atac o atare extensie, ar fi reglementat revizuirea și în ce privește hotărârile pronunțate de instanțele de recurs care nu evocă fondul, nesubzistând, în ipoteza acestei interpretări extensive propuse de revizuent, motivul pentru careo hotărâre care nu evocă fondul să fie exclusă de la calea de atac a revizuirii, iar una care evocă fondul să aibă deschisă calea revizuirii. per a contrario, doar în situația în care revizuirea se judecă prin raportare la obiectul acțiunii (iar nu la cererea de recurs) apare evidentă rațiunea pentru care această cale de atac este rezumată doar la hotărârile pronunțate în recurs care evocă fondul.
De altfel, printre caracteristicile propuse doctrinar căii de atac a revizuirii, se numără aceea că tinde la retractarea unei hotărâri în care instanța a săvârșit o eroare involuntară în legătură cu starea de fapt stabilită.
Or, în mod evident, o atare eroare trebuie raportată la petitele acțiunii, iar nu la cererile din recurs.
Așa fiind, nu se poate constat o pronunțare ultra petita, întrucât s-a solicitat prin dezvoltarea motivelor contestației cu care a fost sesizat Tribunalul Maramureș (fila 19 dosar fond), în subsidiar, „dacă nu anularea măsurii dispuse, atunci cel puțin înlocuirea acesteia cu una din sancțiunile prevăzute de art. 264 alin. 1 lit. a)-e) Codul muncii, cu admiterea în întregime a tuturor celorlalte cereri accesorii formulate în acțiune";.
Reiterarea motivelor din pozițiile procesuale dezvoltate în cursul judecății la fond și în recurs de către pârâta revizuentă este inoportună în cadrul căii extraordinare de atac cu care a sesizat instanța, întrucât considerentele ce privesc gravitatea faptei, autoritatea angajatorului în raporturile cu angajații, sunt specifice tranșării în fond a litigiului, nefiind admisibil ca pe calea unei căi extraordinare de atac cum este revizuirea, a se tinde la dezvoltarea unui recurs la recurs. M. de revizuirea sunt strict enumerate de art. 322 C., or cele arătate în acest alineat nu se pot regăsi printre cele legale.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SC ON GAZ D. SA împotriva deciziei civile nr. 2304 din (...) pronunțate de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.recurs C.Mănăstirean/I.T./ D.C.G.
N. N.
GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 756/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4947/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
