Decizia civilă nr. 435/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/R/2011
Ședința februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN, împotriva sentinței civile nr. 1717 din 13 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. privind și pe pârâții intimați S. S. B. și C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la adoua strigare a cauzei, se constată lipsa părților, iar la a treia strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată Ș. S. B. nu a răspuns la adresa solicitată de către instanță.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar un set de acte și arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive precizată pentru motivele arătate în scris prin memoriul de recurs și concluziile scrise depuse la dosar. Nu solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1717 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea reclamantului S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva pârâților S. S. B. și C. LOCAL AL M. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat din tabelele nominale depuse la dosarul cauzei, respectiv pentru numiții astfel:a) pentru anul școlar 2006 - 2007 pentru membrii de sindicat: A. F., A. I. V., B. N., M. G., V. C. E.,M. C., S. E., S. G., L. E., P. V., M. P., P. R., P. S., F. D., M. A., S. V. b) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: A. F., A. I. V., K. E., B. N. I. I., M. G., V. C. E., P. R., K. V., S. E. M. ANA, C. V. P. L., F. E., S. G., P. V., S. R., M. P., F. D. S. V., P. E., G. R. E. c) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : A. F., A. I. V., C. V., K. E., B. N. I. I., M. G., V. C. E., K. V., M. M., M. C., S. E., F. E., P. L., S. G., P. V., S. R., M. P., P. R., P. S., C. A., F. D., M. ANA, P. E., S. V.
Elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poti pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă.
Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Potrivit dispozițiilor art.163 alin.1 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Neplata salariului,invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către angajat,nu se justifică în situația în care angajatorul nu și-a exercitat prerogativa de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute de art.263 din Codul Muncii.
Drepturile salariale suplimentare cum sunt adaosurile,sporurile la salariu și primele formează partea variabilă a salariului deoarece se plătesc în raport de rezultatele obținute în muncă,pentru timpul în care munca a fost prestată în anumite condiții deosebite sau speciale ori în funcție de importanța și complexitatea anumitor profesii sau meserii. Stimulentele și premiile periodice pot fi diferențiate în funcție de categoriile de personal și acestea pot fi modificate,suspendate ori anulate,tratamentul juridic diferențiat nereprezentând nici privilegii și nici discriminări.
Conform prevederilor art.40 alin.2 lit.f din Codul Muncii angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa
,precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați,în condițiile legii. Prevederi asemănătoare regăsim și Legea nr.19/2000 care, prin art.23 și următoarele, instituie obligația angajatorului de a achita contribuția de asigurări sociale din momentul încadrării în una din situațiile prevăzute de art.5 alin.1 sau de la data încheierii contractului de asigurare.
Potrivit prevederilor art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128 din 12 iulie 1997, așa cum a fost completată și actualizată, privind Statutul personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror
cuantum este stabil it de lege între limit e minime și maxime , se negociază, înlimitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Din aceste prevederi legale reiese cu claritate faptul că drepturile stabilite prin lege pot fi negociate prin contractele colective doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege. A. act normativ nu stipulează nici un drept cu privire la plata primei de concediu, în favoarea personalului didactic si personalului didactic auxiliar ce lucrează în unitățile de învățământ preuniversitar.
Corespund adevărului susținerile reclamantului potrivit cărora dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/16 octombrie 1996 actualizată - privind contractele colective de muncă - permit și pentru salariații instituțiilor bugetare să încheie astfel de contracte dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În al doilea rând, prin disp.art.37 lit. g din C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008 se prevede în mod expres că salariații sunt îndreptățiți la o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, ce se acordă odată cu indemnizația de concediu. Așa fiind, aceste drepturi salariale ar trebui să fie achitate în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Mai mult chiar, C. C. de M. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-
2008 prevede în mod expres, la art. 33 alin. 2 ,că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia. De asemenea se prevede că, părțile contractante vor putea negocia în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi.
Analizând aceste dispoziții legale instanța a reținut că, pentru acordarea unor drepturi prevăzute de contractele colective de muncă, părțile contractante trebuiau să parcurgă mai multe etape și anume: identificarea surselor de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea în vederea includerii drepturilor respective în actele normative care reglementează aceste drepturi și achitarea acestora în totalitate și exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Astfel, din documente existente la dosarul cauzei, nu rezultă că organizația sindicală reclamantă a urmat etapele obligatorii premergătoare pentru a identifica sursele de finanțare și nici faptul că ar fi avut la dispoziție venituri proprii realizate de către unitățile de învățământ din care s-ar fi putut plăti această primă de concediu.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 si urm. din Codul Muncii a respins acțiunea formulată de reclamant, în numele si pentru membrii săi de sindicat, întrucât nu există nici un temei legal pentru a obliga pârâta de rd.l să plătească dreptul salarial suplimentar solicitat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul S. L. din Î. P.
C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art.48 alin.1 din Legea privind Statutul personalului didactic, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 impune o regulă: cadrele didactice beneficiază de drepturile prevăzute de lege și de drepturile prevăzute în contractele colective de muncă.
Se mai arată că prima de vacanță este prevăzută în C. C. de M. U. la nivel N. și C. C. de M. U. la nivel de R. Î. pe anii (...)-2006.
De asemenea, recurenta mai arată că, prin C. C. de M. U. J. la nivel de
R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), art.36 lit. g , personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Examinând recursul formulat de către S. L. din Î. P. C., prin prismamotivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține căacesta este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr.
128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Se reține astfel că în mod greșit prima instanță și-a întemeiat considerentele sentinței pronunțate pe dispozițiile art.163 din Codul muncii, fără a lua în considerare că Legea nr. 128/1997, reglementând sistemul de salarizare a personalului didactic, a prevăzut posibilitatea stabilirii unor premii și altor drepturi bănești prin contracte colective de muncă.
Neobservând dispozițiile art. 50 alin. 12 și art. 146 din Legea nr.
128/1997, prima instanță nu a mai analizat defel îndreptățirea personalului didactic la plata primelor de vacanță, pentru perioadele indicate în acțiune, în temeiul prevederilor contractelor colective de muncă aplicabile.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
În acest sens, C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ, ceea ce îi conferă un caracter condiționat suspensiv de realizarea de către unitatea școlară a veniturilor proprii.
Prin art. 37 lit. g din C. C. de M. U. la N. de R. Î. pe anii 2007-2008 s-a stabilit că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în
condițiile legii.
Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu.";
Prin art.36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-
2009, prelungit până la (...), s-a stabili că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în co ndițiile legii . Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit dispozițiilor art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
Curtea apreciază că dreptul pretins de reclamanți are caracterul unui drept afectat de condiția suspensivă a realizării de venituri proprii de către unitatea școlară pentru perioada 2006-2007, respectiv caracter pur și simplu, neafectat de modalități pentru perioada 2007-2008 și 2008-2009.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U.
J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art.36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-
2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art.36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unității școlare, nefiind contestată de către pârâtă împrejurarea realizării de venituri.
Se reține ca fiind fondată și cererea de obligare a C. Local al mun. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari
2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Astfel, conform disp.art.16 alin. 1 din H.G. nr.2192/2004, „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea debază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că "
Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Cum însă pentru perioada 2006-2007 acordarea dreptului este condiționată de realizarea veniturilor proprii de unitatea școlară, C. local al mun. C.-N. nu îi revine obligația alocării fondurilor corespunzătoare, deoarece sursa plății drepturilor este venitul propriu al unității școlare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de S. L. DIN Î. P. C., în sensul celor ce urmează.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 1717 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de S. L. AL Î. P. C.EAN în contradictoriu cu pârâții S. S. B. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. și, în consecință:
Obligă pârâta Ș. S. B. C.-N. să calculeze și să plătească prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, astfel: a) pentru anul școlar 2006 - 2007 pentru membrii de sindicat: A. F., A. I. V., B. N., M. G., V. C. E., M. C., S. E., S. G., L. E., P. V., M. P., P. R., P. S., F.
D., M. A., S. V. b) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat:. F., A. I.
V., K. E., barbu N., I. I., M. G., V. C. E., P. R., K. V., S. E., M. Ana, C. V., P. L., F. E., S. G., P. valentn, S. R., M. P., F. D., S. V., P. E., G. R. E. c) pentru anul școlar 2008-2009 pentru membrii de sindicat: A. F., A. I.
V., C. V., K. E., B. N., I. I., M. G., V. C. E., K. V., M. M., M. C., S. E., F. E., P. L., S. G., P. V., S. R., M. P., P. R., P. S., C. A., F. D., M. Ana, P. E., S. V.
Obligă pârâtul C. Local al M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant, menționați anterior.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER C . M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.P. U. /E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4673/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3149/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
