Decizia civilă nr. 881/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 881/R/2011
Ședința martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3190 din 04 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată Ș. C. B. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise, învederând instanței că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, după deliberare, nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată prezenta cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând pe scurt motivele expuse în concluziile scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3190 din 04 octombrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții: BAN E., ș.a. prin S. L. AL Î. P. C.EAN, în contradictoriu cu pârâții S. „. B. C.-N., și C. LOCAL AL M. C.-N., astfel cum a fost precizată.
Pârâta S. „. B., în calitate de angajator, a fost obligată la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar 2006-2007 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)- (...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).
La sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanta paratul datorează dobânda legala calculata începând cu data promovării actiunii-(...)-si pana la data achitării efective.
C. LOCAL AL M. C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță.
Unitatea de învățământ pârâtă a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Contractele Colective de M. U. la N. de R. Î. pentru anii 2006-2009 prevăd acordarea primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
S-a mai reținut că, art.36 lit.g) din Contractul Colectiv de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), a prevăzut că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";.
Prima instanță a mai reținut că plata primei de vacanță prevăzută prin aceste contracte colective de muncă constituie o obligație și nu o facultate a angajatorului.
S-a mai reținut că a condiționa plata primelor de vacanță de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea acestuia cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În temeiul disp.art.167 din legea nr.84/1995, pârâtul C. local al municipiului C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale acordate în cauză.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs C. LOCAL AL M. C.- N.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Recurentul susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi obligat la alocarea drepturilor salariale pretinse de către reclamant, întrucât sumele destinate cheltuielilor de salarizare a cadrelor didactice din instituțiile de învățământ preuniversitar de stat sunt sume ce provin de la bugetul de stat.
Potrivit art.40 alin.1 din H.G. nr.2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și ainspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrative-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Recurenții invocă în acest sens disp.art. 167 alin.1, art.170 alin.1 și 7 alin.3 din Legea nr.84/1995 republicată, precum și art.48 alin.1-4 din Legea nr.128/1997.
Se mai invocă faptul că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin H. nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
În recurs, intimații nu au formulat întâmpinare și nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul formulat de C. LOCAL AL M. C.- N., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este doar în parte fondat pentru următoarele considerente:
Având în vedere faptul că, pentru anul școlar 2006-2007, este aplicabil doar Contractul Colectiv de M. la N. de R. Î. care stabilește, la art.37 lit.g), că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ, se reține că în cadrul cererii formulate pentru această perioadă, recurentul nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009 reclamanții beneficiază însă de prevederile mai favorabile ale Contractului Colectiv de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care, la art.36 lit.g), prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";, astfel încât nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță pentru această perioadă, C. local al municipiului C.-N. are calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor legale menționate anterior, recurentului îi reveneau atribuții însemnate chiar în procesul de fundamentare a fondurilor necesare învățământului, conform prevederilor legale și convenționale în vigoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.- N. și să se modifice în parte sentința primei instanțe, în sensul obligării C. local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 3190 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă C. LOCAL AL M. C. N. să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08 martie 2011
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . T. C. M. D. C. G.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului cu respingerea acțiunii față de pârâtul C . L.
GREFIER A. B.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii recursului, cu consecința respingerii acțiunii față de recurentul pârât.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță este admisibilă în baza unor dispoziții din contractele colective de muncă, astfel: Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 596/15/(...), depus în extras la fond, în cuprinsul art. 37 lit. g), stipulează că personalul dinînvățământ beneficiază de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) (depus în extras la fond) stipulează în cuprinsul art. 36 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.
146/2007";.
Mai sunt invocate de către reclamanți dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, inaplicabil datorită faptului că efectele sale se extind asupra unei perioade care nu este cuprinsă în cererea de chemare în judecată, anume, pe perioada (...)-(...), precum și cele ale contractelor colective de muncă unice la nivel național, încheiate pentru anii (...)-2006 și 2007-2010, acestea fiind de asemenea ineficiente în sensul admiterii acțiunii pentru că toate cuprind doar statuarea cu caracter generic și neobligatoriu că „prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță";.
Alte contracte colective de muncă nu au mai fost depuse și nici invocate, care să acopere prin dispozițiile lor întreaga perioadă pentru care este solicitată prima de vacanță.
2. În al doilea rând, se observă faptul că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură nr. 596/15/(...), se condiționează acordarea primei de vacanță de existența unor venituri proprii, evident, ale angajatorului. Ca urmare, nu se poate admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. local al mun. C.-N., având în vedere că se specifică în clar sursa acordării primei din alte fonduri decât cele asigurate de la bugetul local sau de stat.
Pentru perioada reglementată de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...), se constată că nu s-a mai reluat stipulația de condiționare a acordării primei din venituri proprii ale angajatorului, însă în condițiile în care C. local al mun. C.-N. nu a fost parte în acest contract, în opinia mea nu îi sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu poate fi ținut a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, din cuprinsul căruia, coroborând prevederile alineatelor 2-7,
11 și 12, se observă faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totuși, în condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură care stipulează în mod restrictiv că acordarea se va face din veniturile proprii, deci din veniturile unității școlare (în sensul dat de art. 167 alin. 12 din Legea nr. 84/1995 citat mai sus), și în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ în care nu se mai cuprinde această restricționare, dar care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu consiliul local sau cu primarul, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului local sub acest aspect, apreciez că nu poate fi obligat C. local al mun. C.-N. la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
Contractul este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Școlar, care a negociat acest contract cu S. Î., nu are, conform art. 142 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr.
35/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță tot în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cu consecința admiterii recursului pârâtului și a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
Red., dact. I.T., (...)
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4673/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
