Decizia civilă nr. 195/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 195/R/2011
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. S. H. împotriva încheierii civile nr. 1969 din 19 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat I. Ș. J. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic M. I. M. R., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței s-au depus la dosarul cauzei note scrise, din partea reclamantului recurent.
De asemenea, se constată că la data de 19 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului intimat depune delegație de reprezentare. Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității invocată de pârâtul intimat prin întâmpinarea formulată.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că susține excepția invocată, apreciind corectă soluția instanței de fond referitor la competența secției de contencios administrativ de a soluționa cauza.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării, asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin Încheierea civilă nr. 1969 din 19 noiembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), în temeiul art. 99 alin. 2 din Regulamentul de O. I. al instanțelor judecătorești, aprobat prin H. CSM nr. 3., a fost transpusă cauza privind pe reclamantul B. S. H., formulată în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. al județului M., având ca obiect ordonanță președințială la secția comercială, de contencios administrativ urmând ca aceasta să fie repartizată aleatoriu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că față de obiectul cererii deordonanță președințială, care constă în suspendarea emiterii oricăror acte sau a realizării oricăror acțiuni care ar avea ca urmare ocuparea de către alte persoane decât persoana reclamantului a posturilor de educație tehnologică având codurile 1070 și 3246 de la școlile „. V. din T. M. respectiv „. G. B. M., suspendare care să opereze de la data introducerii prezentei acțiuni, până la rămânerea irevocabilă a dosarelor nr. (...) și (...) și anularea oricăror acte care ar putea avea drept urmare ocuparea de către alte persoane decât persoana reclamantului a posturilor de educație tehnologică amintite mai sus și care ar putea fi emise de la data introducerii prezentei acțiuni, până la rămânerea irevocabilă a dosarelor nr. (...) și (...), instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de suspendarea unor acte administrative, motiv pentru care competența în soluționarea cauzei revine secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal de la acest tribunal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul B. S. H. solicitândcasarea încheierii de ședință și trimiterea dosarului spre soluționare instanței de litigii de muncă, pe care o consideră competentă să judece prezenta ordonanță președințială, în baza art. 581 alin. 2 C.pr.civ.
În motivare, reclamantul arată că prin cererea introductivă de ordonanță președințială, a solicitat suspendarea emiterii unor acte sau acțiuni, suspendarea efectelor, respectiv suspendarea punerii în executare a oricăror acte care ar avea drept urmare ocuparea de către alte persoane decât persoana mea a catedrei de educație tehnologică de la școala "T. V." T.- M. și "O. G." B. M., suspendare care să opereze de la data depunerii prezentei cereri, respectiv
(...), până la rămânerea irevocabilă a acțiunii din dosar nr. (...).
Această cerere a fost motivată prin posibilitatea păgubitoare pentru reclamant ca postul de la școala "T. V." T.-M. să fie ocupat prin transfer de o altă persoană și a cărui ocupare a fost blocat printr-o altă ordonanță președințială până la data de (...); respectiv ambele posturi să poată fi ocupate de către alte persoane prin acțiunea de mobilitate care va începe în luna februarie 2011; și în acest fel acțiunea de fond din dosar nr. (...) să rămână fără obiect.
Consideră că în mod greșit instanța Tribunalul Maramureș secția L. de
M. a declinat competența materială a judecării ordonanței președințiale în favoarea secției Contencios Administrativ luând în considerare obiectul dedus judecății, deoarece, în cazul ordonanțelor președințiale, nu obiectul dedus judecății stabilește competenta instanței, ci însăși competenta instanței care judecă fondul cauzei.
Faptul că obiectul ordonanței președințiale îl constituie suspendarea de acte nu conduce la stabilirea competenței, aceste acte putând deveni piedici (și care de altfel pot fi de orice natură), care să ducă la rămânerea fără obiect a acțiunii de fond, acțiune care de altfel nu vizează acte administrative, ci constatarea titularizării mele pe post, datorită trecerii unei perioade de timp care face ca postul să devină titularizabil; și a unor situații de discriminare.
Astfel, întrucât a fost învestită instanța de L. de M. cu soluționarea fondului, în dosar nr. (...), rezultă în mod obligatoriu că, potrivit art. 581 alin. 2
Cod Procedură Civilă, cererea de ordonanță președințială se depune la instanța competentă să judece fondul. Mai mult, ordonanțele președințiale sunt inadmisibile în materie de contencios administrativ. Iar competența instanței de fond a fost stabilită în baza art. 27 alin. 1 din O.G. 137/2000.
Prin urmare, singura competentă să judece cererea de ordonanță președințială este instanța care judecă fondul, respectiv L. de M..
Datorită urgenței invocate, solicită judecarea prezentului recurs de urgență și cu precădere, fără citarea părților, în baza art. 581 alin. 3 Cod
Procedură Civilă.
Din aceste motive, reclamantul solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată în data de (...) în dosar nr. (...) și trimiterea cauzei spre judecare instanței de L. de M. a T. M..
În drept invocă dispozițiile art. 581 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
Intimatul I. Ș. al Județului M., prin întâmpinarea depusă la dosar, ainvocat excepția inadmisibilității recursului raportat la prevederile art. 299 alin. 1 c.pr.civ., motivat de faptul că prin încheierea atacată nu s-a întrerupt cursul judecății.
Examinând hotărârea atacată prin prisma excepției inadmisibilității, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. 1 c.pr.civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 c.pr.civ. sunt aplicabile în mod corespunzător";.
Conform textului art. 282 alin. 2 c.pr.civ., „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății";.
Încheierea civilă nr. 1969 din 19 noiembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), atacată cu prezentul recurs face parte din categoria încheierilor intermediare, prin intermediul ei cauza fiind transpusă de la Secția civilă la Secția comercială și de contencios administrativ, o atare măsură fiind posibilă în conformitate cu prevederile Regulamentul de O. I. al instanțelor judecătorești și ține de administrarea internă a instanței.
Prin urmare, încheierea atacată nu reprezintă o hotărâre în sensul art. 299 alin. 1 c.pr.civ., de finalizare a judecății, ci o încheiere premergătoare potrivit art. 282 alin. 2 c.pr.civ., prin care însă nu s-a întrerupt cursul judecății, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Pe de altă parte, Încheierea civilă nr. 1969 din 19 noiembrie 2010 a T. M. nu are caracterul unei hotărâri de dezinvestire a instanței, în condițiile în care prin intermediul ei nu s-a dispus declinarea competenței în favoarea unei alte instanțe, ci transpunerea cauzei la o altă secție a aceleiași instanțe.
Așa fiind, raportat la considerentele expuse, Curtea constată ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității declarării recursului, astfel că în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 c.pr.civ. acesta va fi respins ca inadmisibil.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B. S. H. împotriva Încheierii civile nr. 1969 din 19 noiembrie 2010 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: D. M. H. și M. C.
← Decizia civilă nr. 164/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 881/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
---|