Decizia civilă nr. 3222/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 3222/R/2011
Ședința publică din data de 27 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul M. F. P. prin D. G. A F. P. M., precum și recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. LOCAL B. M. și Ș. G. PENTRU C. CU D. N. 2 B. M. împotriva sentinței civile nr. 780 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere solicitarea recurenților de a fi judecată cauza în conformitate cu art 242 C.proc. civ., Curtea o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 780 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M., s-a admis acțiunea formulată de S. L. D. Î. P. M., în numele membrilor de sindicat: ZAH M. și P. I., în contradictoriu cu pârâții: Ș. G. PENTRU C. CU D. N. B. M., C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., pârâții fiind obligați să plătească reclamanților prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, aferentă anilor școlari (...)-2009 și 2009-2010, primă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.19 din Legea nr.500/2002, s-a reținut ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de M. F. P.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că salarizarea personalului didactic, a cadrelor didactice de predare a personalului didactic auxiliar se face, în principal conform prevederilor Legii nr. 128/1997, care prevede în art. 50 alin. 12 că „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă";.
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
S-a mai reținut că, art.36 lit.g) din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. M. pe anii 2008-2009 a prevăzut că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță în cuantum de un salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Prima instanță a mai reținut că plata primei de vacanță prevăzută prin acest contract colectiv de muncă constituie o obligație și nu o facultate a angajatorului.
S-a mai reținut că a condiționa plata primelor de vacanță de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea acestuia cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. ȘI MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În motivarea recursului, pârâții arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Ministerul Finanțelor Publice a arătat că, deși reclamanta nu are raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Împotriva aceleiași sentințe civile a formulat recurs și pârâta Ș. G.
PENTRU C. CU D. N. B. M., considerând-o ca fiind nelegală, pentru următoarele motive:
Se invocă, în primul rând, faptul că, fiind o unitatea de învățământ special, finanțarea acesteia se asigură prin bugetul C. județean, în temeiul disp.art.6 din Hotărârea nr.1251/2005 și art.7 din O.G. nr.11/2007.
Astfel, se arată că nu a fost stabilit în mod corect de către prima instanță cadrul procesual în care să se desfășoare judecata, având în vedere faptul că instituția C. J. M. trebuia să figureze ca parte în proces.
De asemenea, se mai invocă faptul că, pentru anul 2007, dreptul la acțiune în ceea ce privește prima de vacanță era prescris.
Recurenta mai invocă faptul că, potrivit art.29 alin.4 din C. C. de M. la nivel de R. Î., primele de vacanță se plătesc din venituri proprii, ori unitatea școlară pârâtă nu a realizat venituri proprii în perioada în care se solicită prin acțiune plata drepturilor bănești.
Analizând recursul formulat de către pârâtul: MINISTERUL FINANȚELOR P UBLICE, prin D. G. A F. P. M., C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. se reține căacesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Se reține astfel că, deși M. F. P. îi revin atribuții însemnate în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, acest pârât a fost în mod greșit chemat în judecată și obligat de către prima instanță chiar la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâții: C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. se reține că acesta este fondat, pentru următoarele motive:
Potrivit disp.art.6 din Hotărârea nr.1251/2005,finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale, și din bugetele locale ale sectoarelor municipiului B.
De asemenea, conform art.17 alin.3 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B., și din bugetul de stat.
Având în vedere aceste dispoziții se reține că în mod greșit în cauză au fost chemați în judecată pentru a fi obligați la plata primelor de concediupârâții: C. LOCAL B. M. și P. O. B. M., deși finanțarea unității de învățământ special pârâte în prezenta cauză se face prin bugetul consiliului județean.
Cât privește recursul pârâtei Ș. G. PENTRU C. CU D. N. B. M. se reținecă acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță s-a pronunțat în limitele cadrului procesual stabilit de către părți, potrivit principiului disponibilității acestora în procesul civil, pârâta-recurentă neformulând apărări înaintea instanței de fond privind finanțarea cheltuielilor de personal și nici cerere de chemare în garanție a C. județean M., pentru ca acesta să fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății primelor de concediu.
Având în vedere faptul că acest consiliu județean nu a dobândit în termenele procedurale legale calitatea de parte în proces, se reține că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe în contradictoriu cu acesta, cu atât mai mult cu cât în cauză reclamanții au solicitat în cauză doar obligarea consiliului local și al primarului la plata primelor de vacanță, obligația ce nu poate reveni decât angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Se mai reține că în cauză nu sunt fondate motivele de recurs privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât plata primelor de vacanță pe anul școlar 2007-2008 era scadentă în vara anului 2008, acțiunea fiind introdusă cu respectarea disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, în forma în vigoare la acea dată.
Se mai reține că în mod corect prima instanță a obligat unitatea
școlară pârâtă la plata primelor de concediu cuvenite reclamanților, pentru următoarele motive:
Conform disp.art.48 alin 2 din Legea nr.128/1997, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate naționala, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanta activității prestate. Salariul personalului didactic se compune din salariul de baza, stabilit conform legii, și o parte variabila, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Curtea reține că, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr.
128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte d repturi bănești prevăzute de lege și de contractul cole ctiv de muncă , art.157 alin.2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
Potrivit art. 146 din aceeași lege , „în măsura în care prezentul statut n u dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din l egislația muncii";.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2003-2004, prelungit și pe anii
2005-2006, conform art.9 alin.2 din acest contract, precum și cel pe anii
2007-2008, stabilesc într-adevăr că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Curtea reține însă că, la data de (...), a fost înregistrat la D. de M. și P.
S. a J. C. C. C. de M. U. J. la nivel de I . Ș. al J. M. pe anii 2008 -2009,
prelungit și pentru anul 2010, care la art.28 alin.4 prevede că personaluldin învățământ beneficiază de o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima
se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de b ază al angajatului.
Potrivit art. 25 alin.3 Legea 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
De asemenea, conform dispozițiilor Ordinului nr.3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă a personalului didactic din învățământ și a art.103 din Legea nr.128/1997, dreptul la concediul anual de odihnă cu plată pentru personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari, prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă și prima de concediu este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari, nu pe ani calendaristici.
În consecință, pentru această categorie de personal, dreptul la concediu de odihnă, cu plata tuturor drepturilor ce se cuvin acestor salariați potrivit prevederilor legale și convenționale, se naște la începutul fiecărui an școlar în temeiul dispozițiilor existente la acea dată.
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și
2008-2009 și 2009-2010, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul disp. art…… C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va respinge recursul formulat de Ș. G. PENTRU C. CU D. N. B. M., se vor admiterecursurile declarate de: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul formulat de Ș. G. PENTRU C. CU D. N. B. M.
Admite recursurile declarate de pârâții: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. nr. 780 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă Ș. G. PENTRU C. CU D. N. B. M. să plătească membrilor de sindicat, salariați ai unității de învățământ pârâte, precizați de către sindicatul reclamant, primele de vacanță în cuantum de un salariu de bază, corespunzător perioadei în care aceștia au fost angajații unității de învățământ pârâte, pentru anii școlari (...)-2009 și 2009-2010, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de către C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceștia.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 27 septembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G.
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:- C. V..
| ← Decizia civilă nr. 4221/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2500/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
