Decizia civilă nr. 4376/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4376/R/2011
Ședința din 31 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 8. din 15 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. I. AL P. DE L. D. D. D. T. în numele și pentru membrii de sindicat R. C., A. A., B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., I. N., K. T., M. I., M. S., M. I., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., S. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N. A., N. D., P. A., P. G., P. S. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G., și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă S. N. de T. F. de
M. C. M. SA a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat cu titlul de practică judiciară copia Deciziei civile nr. 638 din 13 mai 2010, pronunțată de Curtea de
A. A. I. în dosarul nr. (...), copia Deciziei civile nr. 2.-CM din 14 februarie 2011, pronunțată de Curtea de A. P. în dosarul nr. (...), copia Deciziei civile nr. 4464 din 29 iunie 2011, pronunțată de Curtea de A. B. Secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. (...)/a(...)).
De asemenea, se constată că reclamantul intimat S. L. I. al P. de L. din D.
D. T. prin întâmpinare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.812 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr.
(...), au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. B. și de S. N. de T. F. M. „. M. S. S. T.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții R. C., A. A.,
B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., K. T., M. I., M. Ș., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., Ș. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N.
A., N. D., P. A., P. G., P. Ș. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G., prin S. L. I. al P. de L. din D. D. T., împotriva pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. B., și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților R. C., A. A., B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., K. T., M. I., M. Ș., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., Ș. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N. A., N. D., P. A., P. G., P. Ș. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G., salariul suplimentar pentru anii (...), echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței - (...) și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții R. C., A.
A., B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., K. T., M. I., M. Ș., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., Ș. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N. A., N. D., P. A., P. G., P. Ș. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G. împotriva pârâtei S. N. de T. F. de M. ,,C. M. SA S. C.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I. N. A., prin S. L. I. al P. de L. din D. D. T. împotriva pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. B. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului I. N. A. salariul suplimentar pentru anii 2007 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului I. N. A. de obligare a pârâtei S. N. de T. F. de M. ,,C. M. SA B. la plata salariului suplimentar pentru anul 2008, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantului I. N.
A. împotriva pârâtei S. N. de T. F. de M. ,,C. M. SA S. C.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. I., prin S. L. I. al P. de L. din D. D. T. împotriva pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului M. I., salariul suplimentar pentru anii 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului M. I., de obligare a pârâtei S. N. de T. F. de M. ,,C. M. SA B. la plata salariului suplimentar pentru anul 2007, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, sumă indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantului M. I. împotriva pârâtei S. N. de T. F. de M. ,,C. M. SA S. C.
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. T. a S. N. de T. F. M. „. M. S. nu poate fi primită în acest cadru procesual în condițiile în care S. T. nu a fost parte în litigiul dedus judecății.
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, nemodificate pe parcursul judecății, reclamanții au înțeles să cheme în judecată la data de 16 februarie 2010 pe pârâta S. C.
Așa cum rezultă din Hotărârea nr. 27/29 octombrie 2010 (f. 243) la data de 1 noiembrie 2010 S. C. a fost desființată, la aceeași dată fiind înființată o nouă sucursală, S. T.
În temeiul acestei hotărâri, la data de 5 ianuarie 2011 S. C. a fost radiată din registrul comerțului, conform mențiunilor din certificatul de radiere depus la dosar (f. 245).
Prin urmare, din momentul radierii sale, S. C. a încetat să mai existe, întregul său patrimoniu fiind preluat de S. T., împotriva căreia reclamanții nu au formulat pretenții în prezentul cadru procesual.
Lipsa calității de parte împiedică invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive, care însă odată invocată, se impune a fi respinsă pentru considerentele mai sus reținute.
Întrucât S. C. a S. N. de T. F. M. „. M. S. a fost desființată, drepturile și obligațiile acesteia fiind preluate de S. T. care nu a fost chemată în judecată de reclamanți, acțiunea reclamanților promovată împotriva Sucursale C. urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, această pârâtă nemaiexistând ca entitate juridică, ceea ce înseamnă că în sarcina sa nu mai pot fi instituie obligații.
Excepția inadmisibilității, care la fel ca excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond, se impune a fi analizată cu prioritate, în scopul determinării cadrului procesual în care se examinează celelalte excepții, în situația în care s-ar respinge.
Excepția nu este întemeiază, întrucât în temeiul principiului liberului acces la justiție, orice persoană se poate adresa instanței în vederea realizării dreptului pretins.
Nu există niciun text de lege care să instituie expres obligativitatea îndeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizării instanței.
Este adevărat că art. 107 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 (f. 140) prevede înființarea comisiei mixte patronat- sindicate cu rol de analiză a sesizărilor privitoare la executarea contractului colectiv de muncă.
Procedura sesizării comisiilor mixte patronat-sindicate este însă una cu caracter administrativ și nicidecum administrativ-jurisdicțional.
Conform art. 21 alin. 4 din Constituție, art. 6 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative.
Fiind vorba de o jurisdicție facultativă, persoana interesată are posibilitatea de opțiune între a se adresa organului administrativ - comisia mixtă patronat- sindicate - sau a se adresa instanței de judecată.
Nu poate fi reținută nici excepția prescripției dreptului la acțiune pe anii
2007 și 2008.
Obiectul acțiunii îl constituie plata salariului suplimentar acordat pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic (adică salariul al 13-lea), echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se acordă.
Conform art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Ca atare, pornind de la această reglementare legală, rezultă că salariul suplimentar stabilit la nivelul unui salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se acordă, reprezintă un venit asimilat salariilor.
Fiind evident că un asemenea drept este unul de natură salarială, devin incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii cu privire la termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune, care curge de la data nașterii dreptului, respectiv de la data de 1 ianuarie 2008.
Cum acțiunea s-a promovat la data de 16 februarie 2010, termenul de 3 ani a fost respectat.
Dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii a fost instituit pentru a asigura restabilirea, cu celeritate, a situației de legalitate în care trebuie să se desfășoare raporturile de muncă, având în vedere natura specifică a acestora.
C. colectiv de muncă cuprinde dispoziții diverse, referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile pârâtei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Ca atare, ori de câte ori obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul lor, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii fiind incidente numai în situația neexecutării unor clauze ale contractului colectiv de muncă, altele decât cele privitoare la drepturi salariale neacordate.
Analizând fondul pretențiilor formulate împotriva pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. B., tribunalul a reținut faptul că reclamanții R. C., A. A., B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., K. T., M. I., M. Ș., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., Ș. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N. A., N. D., P. A., P. G., P. Ș. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G., I. N. A. și M. I. au fost salariați ai pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. B. în perioada pentru care se solicită plata drepturilor indicate în acțiune, 2007-2009, așa cum rezultă din copia contractelor individuale de muncă depuse la dosar (f. 500-548) și din tabelul întocmit de pârâta S. N. de T. F. M. „. M. S. B. (f. 106-107, 498-499).
Prin cererea de chemare în judecată toți reclamanții au solicitat obligarea pârâtei S. N. de T. F. M. „. M. S. B. la plata salariului suplimentar pentru anii (...) prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Potrivit art. 30 din CCM pe anii 2007-2008 și din CCM pe anii 2009-2010, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, angajații vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, criteriile carecondiționează acordarea salariului suplimentar fiind prevăzute în anexa 6 (f.
152).
Salariul suplimentar constituie un drept salarial, fondul necesar pentru acordarea acestuia constituindu-se din fondul de salarii.
Conform art. 24 alin. 4 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 5.,
drepturile și obligațiile salariaților se stabilesc prin contractul colectiv de muncă .
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Conform anexei 6 la contractul colectiv de muncă, de salariul suplimentar nu beneficiază următoarele categorii de salariați:
1. cei cărora li s-a aplicat sancțiunea retrogradării din funcție sau categorie, în cadrul aceleiași profesii, pe o perioadă de maxim 60 de zile;
2. cei concediați disciplinar;
3. cei cărora li s-a aplicat sancțiunea retragerii disciplinare, pe o perioadă de 1-6 luni, din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerii într-o funcție inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale în aceeași sau în altă localitate;
4. cei cărora li s-a aplicat sancțiunea înlocuirii disciplinare din funcții care concură la siguranța circulației trenurilor și trecerii într-o funcție inferioară, corespunzătoare pregătirii profesionale în aceeași sau în altă localitate;
5. cei care în cursul unui an calendaristic au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de 1 zi sau de 1 tură;
6. cei cărora li s-au aplicat în cursul anului calendaristic repetat sau cumulat sancțiunile:
- retragerea uneia sau a mai multor clase de salarizare pe o perioadă de 1-3 luni sau celor încadrați cu salariul la nivelul minim al funcției sau meseriei, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeași perioadă;
- reducerea salariului și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10% în cazul celor care ocupă funcții de conducere cu salarii fixe.
Ca atare, excluderea de la beneficiul salariului suplimentar este prevăzută în situații expres și limitativ indicate în anexa 6.
D.tre toți reclamanții sancționați, conform deciziilor de sancționare depuse la dosar (f. 66 - 105), numai doi reclamanți se încadrează în criteriile expres prevăzute, și anume I. N. A. și M. I.
Astfel, reclamantul I. N. A. a fost sancționat în cursul anului 2008 în mod repetat cu retragerea a 2 clase de salarizare pe o perioadă de 2 luni (decizia nr.
878/(...) și nr. 180/3(...) - f. 82 și 83), astfel că acesta nu este îndreptățit la plata salariului suplimentar pe anul 2008.
Reclamantul M. I. a fost sancționat disciplinar în mod repetat în anul 2007 cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 462/(...), nr. 991/(...) și nr. 2041/(...) - f. 89, 90, 91), astfel că acestuia nu i se cuvine salariul suplimentar aferent anului 2007.
Nici unul dintre reclamanți nu a fost sancționat cu vreuna din sancțiunile mai sus amintite la pct. 1-5.
Sancțiunile aplicate unora dintre reclamanți au fost fie avertismentul, fie reducerea salariului sau retragerea claselor de salarizare. Î. în cazul niciunuia dintre reclamanți, cu excepția celor doi reclamanți mai sus menționați I. N. A. și M. I., nu este îndeplinită cerința aplicării repetate sau cumulate în cursul aceluiași an calendaristic a sancțiunii retragerii uneia sau mai multor clase de salarizare ori diminuării salariului.
Astfel, reclamanții A. A., D. I., I. L., M. I., S. G., S. C. au fost sancționați de mai multe ori însă niciunul dintre ei nu a fost sancționat cumulat sau repetat în cursul aceluiași an calendaristic, ci dimpotrivă sancțiunile vizează ani diferiți.
Astfel, reclamantul A. A. a fost sancționat în anul 2008 de 2 ori, o dată cu reducerea salariului cu 10% (decizia nr. 527/(...) - f. 66) și a doua oară cu avertisment scris (dec. nr. 1885/(...) - f. 67), iar în anul 2009 a fost sancționat tot de 2 ori, o dată cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr.
3874/(...) - f. 68) și a doua oară cu avertisment scris (dec. nr. 4663/(...) - f. 69), astfel că cerința sancționării cumulate sau repetate cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nu este îndeplinită.
Reclamantul D. I. a fost sancționat în anul 2007 cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 825/(...) - f. 74), iar în anul 2008 cu aceeași sancțiune (dec. nr. 356/(...) - f. 73), cerința sancționării cumulate sau repetate în
cursul aceluiași an calendaristic cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nefiind îndeplinită.
Reclamantul I. L. a fost sancționat în anul 2008 cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 491/(...) - f. 74), iar în anul 2009 cu aceeași sancțiune (dec. nr. 4146/(...) - f. 80), cerința sancționării cumulate sau repetate î n cursul aceluiași an calendaristic cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nefiind îndeplinită.
Reclamantul M. I. a fost sancționat în anul 2007 cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 1130/(...) - f. 87), iar în anul 2009 cu aceeași sancțiune (dec. nr. 436/(...) - f. 88), cerința sancționării cumulate sau repetate în
cursul aceluiași an calendaristic cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6nefiind îndeplinită.
Reclamantul S. G. a fost sancționat în anul 2007 cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 2040/(...) - f. 100), iar în anul 2009 cu avertisment scris (dec. nr. 130/(...) - f. 99), cerința sancționării cumulate sau repetate în cursul aceluiași an calendaristic cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nefiind îndeplinită.
Reclamantul S. C. a fost sancționat în anul 2008 de două ori, o dată cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 768/(...) - f. 102) și a doua oară cu avertisment scris (dec. nr. 1888/(...) - f. 103), iar în anul 2009 cu reducerea salariului cu 5% pe 1 lună (dec. nr. 6342/(...) - f. 101), cerința sancționării cumulate sau repetate în c ursul aceluiași an c alendaristic cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nefiind îndeplinită.
Reclamantul M. I. a fost sancționat și în anul 2009 cu retragerea unei clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 129/(...) - f. 92), însă o singură dată, astfel că pentru acest an calendaristic cerința sancționării cumulate sau repetate cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nu este îndeplinită.
Tot astfel, și reclamantul I. N. A. a mai fost sancționat în anul 2007 cu retragerea a 2 clase de salarizare pe 2 luni (dec. nr. 1685/(...) - f. 81), respectiv în anul 2009 cu retragerea a 2 clase de salarizare pe 1 lună (dec. nr. 418/(...) - f.
84), însă numai o singură dată în cursul unui an calendaristic, astfel că cerințasancționării cumulate sau repetate în c ursul aceluiași an c alendaristic cu una din sancțiunile prevăzute la pct. 6 nu este îndeplinită.
Reclamanții B. I., B. M. R., C. C., D. L., D. P., F. V., G. G., M. I., M. Ș., P.
A., P. G., P. Ș., P. T., P. M. R. G. R., Șomfelean R. M.el și V. Z. au fost sancționați numai o singură dată în perioada 2007-2009 (f. 70, 71, 72, 75, 76, 77, 78, 85,
86, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 104, 105), astfel că nici în privința acestora nu este îndeplinită condiția caracterului repetat sa cumulat al sancțiunilor prevăzute la pct. 6.
Ca atare, față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul constată că reclamanții în calitate de salariați ai pârâtei sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se recunoaște dreptul pentru perioada în care au fost efectiv angajați ai pârâtei și anume: pentru anii 2007, 2008 și 2009 reclamanții R. C., A. A., B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., K. T., M. I., M. Ș., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., Ș. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N. A., N. D., P. A., P. G., P. Ș. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G. pentru anii 2007 și 2009, reclamantul I. N. A. și pentru anii 2008 și
2009 reclamantul M. I.
Sumele datorate suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata actualizată cu indicele inflației a sumelor cuvenite, începând cu data scadenței obligației - (...) (pentru reclamanții R. C., A. A., B. I., B. M. R., C. D., C. N., C. I. J., C. N., D. I. II, D. L., D. P., H. T., H. I., I. A., I. L., K. T., M. I., M. Ș., M. I., P. I. I. O., R. G. R., S. G., S. C., Ș. R., U. A., V. Z., C. A., M. D. N. D., C. G., C. C., D. I., F. G., F. V., G. D., G. G., I. C., I. V., M. V., N. A., N. D., P. A., P. G., P. Ș. II, P. T., P. M., R. D., T. I., C. F., U. G. I. N. A.), respectiv (...) (pentru reclamantul M. I.) și până la data plății efective.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei, conform căreia plata salariului suplimentar constituie o facultate și nu o obligație, aceasta fiind condiționată de existența fondurilor bănești cu această destinație.
Prevederea cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și a celui la nivel de grup de unități din transportul feroviar privitoare la plata salariului suplimentar menționează faptul că salariații vor primi un salariu suplimentar, ceea ce înseamnă că s-a instituit în fapt obligația angajatorului și nu facultatea acestuia de a plăti acest salariu.
D. se dorea ca plata să constituie o simplă facultate, lăsată la aprecierea angajatorului în funcție de fondurile de care dispune, s-ar fi menționat că salariații vor putea primi un astfel de salariu.
Or, în condițiile în care norma este una imperativă, condiționarea recunoașterii dreptului și acordării acestuia de existența de fonduri, nu poate fi acceptată.
Atâta timp cât prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut obligația constituirii fondului, pârâta trebuia să îndeplinească această obligație, respectiv să constituie lunar fondul din care să acorde salariaților drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Este adevărat că, așa cum rezultă din actele adiționale încheiate, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 s-a prelungit până la data de 31 decembrie 2008, iar contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a aplicat doar din data de 4 iunie 2009, dataînregistrării sale, astfel că la nivel de unitate nu a existat contract colectiv de muncă în intervalul 1 ianuarie 2009 - 4 iunie 2009 (conform contractelor colective de muncă și actelor adiționale depuse la dosar pe suport informatic - f.
118).
Î. în tot acest interval de timp, începând din data de 28 decembrie 2006 și până la data de 31 ianuarie 2011, a fost în vigoare și s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii
2006-2008 nr. 2., care la art. 30 prevedea dreptul salariaților la plata salariului suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Potrivit art. 3 alin. 1 al contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, clauzele acestui contract produc efecte față de toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare (pârâta S. N. de T. F. M. C. M. S. B. fiind menționată la pct. 3 din anexa 4 la contractul colectiv la nivel de grup de unități) și pentru perioada în care din diverse motive nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, indiferent de structura capitalului acesteia. Părților le revine obligația respectării prevederilor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul grupurilor de unități din transportul feroviar.
Ca atare, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv a celui superior, la nivel de grup de unități, incidente pentru perioada anilor 2007-2009, salariații reclamanți sunt îndreptățiți să primească salariul suplimentar pentru perioada în care au prestat activitate în anii (...), exceptând reclamantul I. N. A. care nu este îndreptățit la plata salariului suplimentar pentru anul 2008 când a fost sancționat repetat și a reclamantului M. I. care nu este îndreptățit la salariul suplimentar pe anul 2007 când a fost sancționat repetat.
Faptul că raporturile de muncă ale reclamanților C. F., C. C., D. L., G. D., G. G., K. T. V., M. N. D., N. D. au încetat în cursul anului 2010 (f. 106-107) nu are relevanță în cauză atâta timp cât drepturile sunt solicitate pe perioada anilor
2007-2009 în care acești reclamanți au prestat activitate pe bază de contract individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, SNTF M. „. M. S. a declarat recurs prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Motive:
1) a) La data formulării acțiunii reclamanții C. F., C. C., D. I., G. D., G. G., M. N., Kis T. V. și T. I. nu mai erau salariații pârâtei și nu mai puteau fi reprezentați de S. conform art.2 alin.1 și art.28 din Legea nr.54/2003 și art.30 din C. Colectiv de muncă. b) Prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei apărări în privința lui D. I. și T. I., referindu-se în mod eronat la D. L. și N. D. pentru care nu s-au formulat apărări.
2) Excepția prescripției dreptului material la acțiune conform art.283 alin.1 lit. e Codul muncii, în raport de lipsa caracterului salarial al sumelor pretinse.
3) Inadmisibilitatea acțiunii motivată de neurmarea procedurii prealabile derulate prin comisiile mixte patronat sindicate.
4) a) Caracterul facultativ al acordării sumelor solicitate ce rezultă din noțiunea „poate"; enunțată în acordul colectiv în sintagma „salariatul poate primi"; care depinde și de existența resurselor financiare pentru plată. b) Existența unor sancțiuni disciplinare este incompatibilă cu calificarea ca iresponsabilă a activității salariatului și determină excludereasalariaților sancționați de la beneficiul salariului suplimentar, indiferent de natura sancțiunii conform anexei 6.
S. L. și I. al P. de L. din D. D. T. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. va respingerecursul pentru următoarele considerente:
1) a) Deși raporturile de muncă ale salariaților menționați expres în recurs au încetat anterior înregistrării acțiunii, aceștia pot fi în mod legal reprezentați de sindicat, deoarece drepturile deduse judecății s-au născut în perioada în care aveau calitatea de angajați.
Încetarea raporturilor de muncă nu constituie un impediment la aplicarea art.28 din Legea nr.54/2003, în raport de consimțământul expres al foștilor salariați de a fi reprezentați de sindicat, care astfel își poate îndeplini în mod efectiv scopul de apărare a intereselor economice ale membrilor săi. b) Indicarea eronată a numelor unor salariați cărora le-au încetat raporturile de muncă cu pârâta anterior înregistrării acțiunii reprezintă o simplă eroare materială, fără semnificație juridică, deoarece aspectul reprezentării acestora de către sindicat reprezintă o problemă de drept, care face abstracție de chestiunea faptică a numelui părții.
2) În conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii ,„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune nu s-a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci s-a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
3) În opinia instanței de recurs această procedură prevăzută de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități nu este obligatorie, neexistând o dispoziție legală care să prevadă obligativitatea unei asemenea proceduri, așa cum prevede art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, care recunoaște caracterul obligatoriu al procedurilor instituite prin lege.
4) a) Acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului după cum rezultă din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, aplicabil în cauză.
Astfel, art. 30 alin. 1 din C. colectiv de muncă menționat precizează că :„ pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
De asemenea, art. 30 alin. 3 precizează că :„ D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";.
D. modul de formulare neechivoc și nesupus altei condiții decât desfășurarea ireproșabilă a activității rezultă caracterul pur și simplu al acestui drept pretins prin acțiune, precum și obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri.
Pentru aceste motive, având în vedere că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de 10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni nu pot prezenta relevanță în speță.
Aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate. b) Deși unii salariați au fost sancționați disciplinar în perioada pentru care se solicită drepturile salariale, aceste sancțiuni nu îi exclud de la beneficiul salariului suplimentar decât în cazurile expres prevăzute de anexa 6 la C. colectiv de muncă, care nu impune condiția generică a activității ireproșabile a salariatului pentru acordarea salariului suplimentar, contrar afirmațiilor recurentei.
Cum prima instanță a analizat punctual situația fiecărui salariat sancționat disciplinar, concluzionând că numai doi dintre aceștia nu beneficiază de salariul suplimentar, aspect necontestat de pârâtă cu argumente concrete pentru fiecare asemenea situație, Curtea va înlătura această apărare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA împotriva sentinței civile nr. 8. din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond. G. F.
| ← Decizia civilă nr. 4350/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4612/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
