Decizia civilă nr. 5147/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5147/R/2011
Ședința publică din data de 7 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. SRL TG. M. împotriva sentinței civile nr. 3074 din 9 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat N. C. A., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea sa precizată, introdusă la Tribunalul Mureș, la data de 1 iunie 2010 reclamantul N. C. A. a chemat în judecată pârâta SC S. SRL solicitând instanței : - obligarea pârâtei la plata sumei de 4.218 lei cu titlu de diferență de salariu de 666 lei unar pentru perioada (...) - (...) deoarece nu a semnat nici un act adițional la contractul de muncă prin care să fie de acord cu diminuarea salariului; - obligarea pârâtei la plata sumei de 1980 lei cu titlu de diferență de salariu de 330 lei lunar pentru perioada (...) - (...), între salariul încasat și salariul minim prevăzut de C. C. de M. pe ramura transporturi; - obligarea pârâtei la plata sumei de 12.600 lei echivalentul în lei a sumei de 3000 euro, cu titlu de despăgubiri bănești, constând în salariu de bază și diurnă pentru lunile martie și aprilie 2010, neachitate integral; - obligarea pârâtei la plata sumei de 25.200 lei reprezentând diurnă pentru perioada lucrată în afara țării, neachitate integral pentru perioada (...) - (...), respectiv (...) - (...); - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4.200 lei, reținută ilegal din drepturile bănești aferente perioadei (...) - (...).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că i-a achitat reclamantului toate drepturile bănești cuvenite cu titlu de salariu și diurnă, pentru perioada lucrată.
În privința diminuării salariului de bază al reclamantului începând cu data de (...), de la 1386 lei la 720 lei a arătat că această diminuare s-a făcut ca urmare a H. G. a A. în urma dificultăților de natură economică.
Prin sentința civilă nr. 3074/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului N. C. A., fiind obligată pârâta SC S. SRL T. M., la plata diferenței de salariu de 4218 lei pentru perioada (...)-(...).
S-a respins cererea pentru perioada (...) - (...), salariu de bază și diurnă pe lunile martie, aprilie 2010, diurna pe perioada (...) - (...), (...)-(...) și a reținerilor salariale pe perioada (...) - (...).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă al pârâtei în perioadele (...) - (...) și (...) - (...).
Pentru prima perioadă între reclamant și pârâtă a fost încheiat contractul individual de muncă 22678/(...) prin ale cărui clauze s-a convenit ca reclamantul să primească lunar, pentru munca depusă, un salariu de
1386 lei.
C. individual de muncă este obligatoriu pentru cele două părți ale sale
(angajator, angajat) în virtutea principiului înscris în art.969 din C. civil potrivit căruia, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Așa fiind părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie să-și execute întocmai obligațiile lor : salariatul să presteze munca iar angajatorul să plătească această muncă.
În virtutea acestei obligativități, oricare dintre părți, ca titulară a drepturilor dobândite prin contract, este îndreptățită să pretindă satisfacerea acestor drepturi.
Executarea contractului este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea lui poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art.41 alin.3 din C. Muncii modificarea se referă la durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul și timpul de muncă și timpul de odihnă.
Modificarea unilaterală a contractului de muncă este în principiu interzisă, fiind posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Modificarea contractului se poate realiza cu respectarea prevederilor art.17 alin.1, 2 și 4 și de art.19 C. muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice.
În concluzie micșorarea salariului nu poate fi făcută decât cu asentimentul salariatului, în caz contrar angajatorul procedând la modificarea unilaterală a contractului, fapt interzis de C. muncii, întrucât salariul constituie un element esențial al contractului, ce a fost avut în vedere de părți la încheierea acestuia, și care poate fi modificat tot cu acordul părților.
Procedând în sens contrar celor arătate pârâta a procedat la diminuarea salariului reclamantului în mod unilateral, începând cu data de (...), această diminuare fiind menținută până la încetarea contractului, respectiv la data de (...).
Urmare a reducerii salariului reclamantului de la suma de 1386 lei lunar, la 720 lei lunar în perioada (...)-(...), acesta a suferit un prejudiciu în cuantum de 4218 lei, prejudiciu ce trebuie reparat în temeiul art.164, alin.(1) și 269 alin.(1), din C. muncii.
Începând cu data de (...) reclamantul a fost angajat din nou de societatea pârâtă încheind cu aceasta contractul individual de muncă nr.17600/2009. Conform clauzei cuprinsă în acest contract pentru munca prestată părțile au convenit la plata unui salar de bază lunar brut de 720 lei.
Reclamantul reclamă în prezent faptul că acest salar este mai mic de salariul prevăzut în C. colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv 1050 lei.
C. individual de muncă reprezintă o manifestare de voință a două persoane în scopul stabilirii de drepturi și obligații reciproce și corelative ce alcătuiesc conținutul raportului juridic de muncă. Acest contract este deci un act juridic guvernat de principiul libertății de voință. Această libertate presupune și o libertate în ceea ce privește condițiile în care se vor încheia acest contract (stabilirea clauzelor contractuale, concrete convenabile pentru ambele părți). Această libertate trebuie să se manifeste cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens art.11 din C. muncii prevede faptul că „clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub minimul stabilit prin acte normative sau prin contracte colective de muncă";, sancțiunea nerespectării acestei condiții fiind nulitatea clauzei respective.
La data încheierii contractului individual de muncă nr.17600/2009, pârâta a respectat prevederile H.G. nr.1051/2008 privind salariul minim pe economie, la stabilirea salariului reclamantului, dar părțile nu au respectat prevederile art.41 alin.(1) din C. colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010.
Prin urmare această clauză ar fi fost afectată de nulitate, dar potrivit prevederilor art.57 alin.(6) și (7) și 283 alin.(1) lit.d din C. muncii constatarea nulității și stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se putea face prin acordul părților sau printr-o hotărâre judecătorească pe toată durata existenței contractului individual de muncă.
Neurmarea acestei proceduri legale de către reclamant are ca efect respingerea cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1980 lei reprezentând diferențe salariale neacordate aferente perioadei (...) - (...).
În privința cererii reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de diurnă și salarii cuvenite și neplătite de pârâtă instanța, având în vedere dispozițiile art.163 alin.1 și 2 C. muncii, a reținut că prin înscrisurile depuse pârâta a făcut dovada deplasărilor și a diurnei cuvenite pentru aceste deplasări, precum și dovada plății acestor diurne. De asemenea pârâta a făcut și dovada drepturilor salariale cuvenite reclamantului precum și dovada plății acestor drepturi.
S-a mai reținut că din statele de plată și documentele care atestă plata salariilor nu reiese faptul că asupra drepturilor bănești cuvenite reclamantului ar fi fost operate anumite rețineri și nici reclamantul nu a dovedit efectuarea vreunor rețineri salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. S. S. T. M..
În motivarea recursului recurenta a arătat că prin sentința civila atacata instanța de fond a admis in parte acțiunea reclamantului obligând pârâta la plata diferenței de salariu de 4.218 lei pentru perioada (...)-(...).
Recurenta critică hotărârea instanței de fond ca fiind nefondată, arătând că suma reprezentând diferența de salariu a fost achitată conform timpului efectiv lucrat.
A menționat recurenta că până la primul termen de judecată va depune toate înscrisurile necesare in probațiune, menționând că aceste înscrisuri se afla la sediul firmei GST S. G. din Austria, care este afiliata pârâtei, nefiindu-i transmise până la acest moment.
In drept, recurenta a invocat prevederile C.ui Muncii și ale art. 304 pct. 9 si 304 ind. 1 Cod. Proc. Civ.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține că recursul este fondat în parte, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în perioada (...)- (...) reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în baza contractului individual de muncă nr. 22678/(...), contract prin care părțile au convenit asupra unui salariu de bază lunar brut de 1386 lei.
În mod legal a reținut instanța de fond că, în raport de prevederile art. 41 din codul muncii, salariului convenit de părți la momentul încheierii contractului nu putea fi modificat unilateral de către angajator, fără acordul salariatului.
În consecință, în mod corect a constatat instanța că modificarea în mod unilateral de către pârâtă a salariului reclamantului de la suma de
1386 lei lunar la 720 lei lunar în perioada (...)-(...) este nelegală.
Curtea reține însă că prin contractul individual de muncă părțile au convenit un salariu de bază lunar brut în cuantum de 1386 lei pentru un program complet de lucru.
Potrivit prevederilor art.154 din C. Muncii „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca, iar pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.";
Așadar, drepturile salariale cuvenite reclamantului trebuie stabilite în raport de munca efectiv prestată de acesta în fiecare lună.
Din statele de salarii depuse de pârâtă la dosar, necontestate de reclamant, rezultă că în luna iunie 2009 reclamantul figurează cu 12 zile lucrate și 9 zile concediu de odihnă, în luna iulie figurează cu 23 zile lucrate, în luna august 2009 figurează cu 10 zile lucrate și 11 zile CFP, în luna septembrie figurează cu 0 zile lucrate.
Față de aceste aspecte Curtea constată că în mod greșit a stabilit instanța de fond diferențele salariale cuvenite reclamantului pentru perioada (...)-(...), raportându-se doar la salariul de bază brut lunar de 1386 lei, fără a avea însă în vedere și timpul efectiv lucrat de reclamant în perioada respectivă.
În consecință Curtea constată ca fiind fondate criticile recurentei în sensul că diferențele salariale cuvenite reclamantului trebuie calculate în raport de timpul efectiv lucrat.
Pe de altă parte, Curtea constată că pârâta recurentă nu a făcut nici o dovadă în cauză a achitării diferențelor salariale la care este îndreptățit reclamantul, astfel că susținerile recurentei în acest sens apar ca fiind total nefondate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 din codul de procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâta S. S. S. T. M. și va modifica în parte sentința în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantului diferențele de salariu pentru perioada (...) - (...), corespunzătoare timpului efectiv lucrat, calculate în raport de salariul de bază de 1.386 lei brut lunar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E A dmite în parte recursul declarat de pârâta S. S. S. T. M. împotriva sentinței civile nr. 3074 din 9 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele de salariu pentru perioada (...) - (...), corespunzătoare timpului efectiv lucrat, calculate în raport de salariul de bază de 1.386 lei brut lunar.
Menține restul dispozițiilor din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 2429/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2630/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
