Decizia civilă nr. 4380/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4380/R/2011
Ședința din 31 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. L. T. în numele și pentru membra de sindicat G. A., și, respectiv de pârâta SC F. SA B. împotriva sentinței civile nr. 2826 din 06 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent S. L. T., în numele și pentru membra de sindicat G. A., consilier juridic C. P. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 octombrie 2011, pârâta recurentă SC F. SA a transmis la dosar atât prin fax cât și prin poștă întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului părții pe care o reprezintă, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei să plătească doamnei G. A. suma de 12776 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite și neacordate aferent perioadei (...) -
(...), sume care vor fi actualizate cu indicii de inflație la data plății efective, indici raportați la fiecare lună când trebuia acordate sumele respective, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar și concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Referitor la recursul declarat de pârâta recurentă SC F. SA, reprezentanta reclamantului recurent solicită respingerea acestuia, întrucât raportat la dispozițiile art. 76 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și comerț societatea are obligativitatea la data desfacerii contractului individual de muncă să îi plătească doamnei G. A. suma de 3000 lei, reprezentând o compensație bănească de 2 salarii brute negociate conform anexei 3 al acestui contract. Nu solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2826 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâta S. F. S. B. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei o compensație reprezentând două salarii brute lunare, calculate la nivelul datei de (...), sumă ce va actualizată cu rata inflației la data efectuării plății.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între pârâtă, în calitate de angajator și reclamantă în calitate de salariat s-au stabilit raporturi de muncă în baza contractului individual înregistrat în REVISAL sub nr. 4797/(...), pe durată nedeterminată, pentru funcția de operator vânzări la telefon și salariul de bază lunar brut de 1.600 lei (filele 8-
11).
Prin Decizia nr. 24/ (...) (fila 14) s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în baza art. 58, 65 și 66 din Codul muncii, începând cu data de (...).
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei (...) - (...), precum și la plata unei compensații în sumă de 3.000 lei.
Potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și reprezintă un element esențial al acestui contract (art. 10 din Cod). De asemenea, conform art. 163 alin. 1, „ Pl ata s al ar iulu i se dovedeș te pr in
se mn are a s tatelor de pl ată, precu m ș i pr in or ice al te docu men te jus tif ic ative caredemonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
Pentru aceste considerente, făcând și aplicarea art. 287 din Codul muncii care statuează că în conflictele de muncă sarcina probei revine întotdeauna angajatorului, care trebuie să depună dovezile în apărarea sa, instanța apreciază că prin fișa postului, semnată de reclamantă, și mai ales în A. nr. 1 a acesteia, sunt specificați indicatorii de performanță pentru reprezentanții comerciali, respectiv indicatorii cantitativi, cum ar fi: realizarea planului de vânzări, realizarea planului de încasări, realizarea planului de adaos și realizarea planului de producție proprie, precum și indicatori calitativi (f32,33 și f. 34).
Din analiza Contractului Colectiv de M. la nivelul S. F. S. B. (f. 46-55), instanța a reținut că la pct. 4.2 se menționează condițiile și criteriile de acordare a salariului, respectiv că CA al societății aprobă ponderea indicatorilor pentru fiecare categorie de personal în parte.
Prin Hotărârea CA din data de (...) (f.56) s-a aprobat ca începând cu data de (...) procentele de realizare a indicatorilor avute în vedere la calculul salariilor la personalul din depozite să fie următoarele: indicatorul vânzări -
40%, indicatorul încasări - 40% și indicatorul producție proprie - 20%. Planul acestor indicatori avuți în vedere la calculul salariilor pentru personalul din depozite, deci și pentru reclamantă, era stabilit lunar de CA.
Cum salariul negociat depindea ca valoare de indicatorii de performanță, respectiv indicatorii cantitativi, cum ar fi: realizarea planului de vânzări, realizarea planului de încasări, realizarea planului de adaos și realizarea planului de producție proprie, precum și indicatori calitativi, instanța reține că în speță nu este vorba de rețineri din salariu nelegale, ci de dreptul exclusiv al angajatorului de a impune angajaților anumite cerințe pentru realizarea salariului.
Cum fișa postului face parte integrantă din contractul individual de muncă, semnat și cunoscut și de reclamantă, instanța va respinge acest petit al acțiunii.
Referitor la compensația bănească de 2 salarii de bază brute negociate, potrivit art. 76 din CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, instanța a reținut că, în speță, după cum s-a reținut deja, reclamanta a fost concediată pentru motive neimputabile, iar potrivit prevederilor art. 241, alin. 1, lit. c din Codul muncii, respectivul contract colectiv de muncă este aplicabil pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Instanța nu a putut reține susținerile pârâtei conform cărora, doar în cazul în care nu ar avea încheiat un CCM la nivel de unitate ar fi obligată să respecte CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, deoarece acestea sunt în contradicție cu prevederile art. 238 din Codul muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, astfel că instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei o compensație reprezentând două salarii brute lunare, calculate la nivelul datei de (...), sumă ce va actualizată cu rata inflației la data efectuării plății, conform art. 161 alin. 4 raportat la art. 78 alin. 1 din Codul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC F. S. solicitând modificarea în parte a sentinței recurate și rejudecând să se dispună respingerea petitului privind obligarea pârâtei S. F. S. la o compensație reprezentând doua salarii brute lunare, calculate la nivelul datei de (...), suma ce va fi actualizata cu rata inflației la data efectuării plății.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. F. S.A a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat omisiunea primei instanțe de a expune motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate mijloacele de apărare, având obligația de a răspunde separat argumentelor părților.
Se susține că în mod eronat a reținut prima instanță incidența art.76 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură pe anul 2010, în realitate fiind invocate prevederile art.76 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel unic de ramură comerț pe anul 2010.
Se arată că prin contractul individual de muncă s-a prevăzut completarea sa cu prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului, înregistrat sub nr.171/2424/(...) la D. a județului B. care nu reglementează acordarea de plăți compensatorii.
De asemenea acest acord colectiv încheiat la nivelul unității nu a fost anulat de către instanță, iar prevederile sale nu au fost renegociate.
În fine se invocă inaplicabilitatea CCM la nivel de ramură comerț deoarece pârâta nu face parte din F. P. de C. din România, afiliată la U. 1903, care a negociat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură comerț.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul S. L. T., înnumele și pentru membra de sindicat G. A., solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și
9 și 3041 Cod procedură civilă modificarea în parte a sentinței atacate, în sensulobligării pârâtei să plătească d-nei G. A. suma de 12776 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite și neacordate aferent perioadei (...)-(...), sume care se vor actualiza cu indicii de inflație la data plății efective, indici raportați la fiecare luna când trebuiau acordate sumele respective.
În motivare reclamantul a arătat că în cadrul judecății în primul ciclu procesual nu s-a făcut dovada caracterului legal și în condițiile legii a reținerilor operate de angajator asupra drepturilor salariale cuvenite integralmembrei de sindicat pentru perioada în discuție, întrucât fișa postului nu poate modifica un element esențial al contractului individual de munca și anume salarizarea.
Instanța a fost astfel în eroare, criteriile menționate, nu numai că nu sunt cuantificabile, dar așa cum este prevăzut în fișa postului acestea reprezintă indicatori de performanță, prin urmare ei nu pot produce efecte juridice pe tărâmul salarizării, câtă vreme salariata era încadrată în regie și nu în acord pe baza de norma de venit.
Potrivit art.164 C.muncii nici o reținere din salariu nu poate fi operata în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Instanța s-a limitat la preluarea poziției procesuale a pârâtei, fără a analiza documentele depuse în probațiune de aceasta, neobservând ca nu s-a făcut dovada stabilirii lunare a planurilor, dovada nerealizării acestor planuri în cuantumul prevăzut pe fluturaș, dovada stabilirii acestora cu consultarea sindicatului, dovada comunicării și acceptul salariatei privitor la planul de realizat, ponderea indicatorilor pentru toata perioada de valabilitate a contractului individual de munca.
Privitor la ponderea indicatorilor reținută de instanța cu trimitere la H CA (...), a fost dovedita ca fiind stabilita doar pentru luna ianuarie 2010, ceea ce nu a observat instanța este ca aceasta H CA se refera la stabilirea ponderii indicatorilor doar pentru luna ianuarie 2010, fiind extinsa în mod greșit de către instanța valabilitatea acestora pentru toata perioada circumscrisa acțiunii noastre.
În lipsa probării faptului că salariata avea obligația realizării unui plan comunicat în prealabil și acceptat de salariata, a faptului ca cunoștea și a acceptat criteriile și condițiile de acordare a salariilor în funcție de realizarea indicatorilor specifici, precum și în lipsa probării faptului ca salariata nu a desfășurat activitate susținuta în perioada în care societatea nu i-a achitat drepturile salariale integral, respectiv nu a realizat planul în proporție de 1. ci numai în proporțiile indicate în cuprinsul fluturașului de salarii, reținerile din salariul cuvenit salariatului sunt lipsite de suport legal.
Potrivit CIM nr.4802/(...), la capitolul privind salarizarea nu se face nici o mențiune privitor la norma de munca a salariatei, în speța, existenta vreunei obligații de realizare a unui plan individualizat și nici indicatorii specifici în funcție de care este salarizat nu au fost aduși la cunoștința salariatei nici la angajare și nici ulterior.
Elaborarea normelor de muncă este obligația angajatorului, angajatorul revenindu-i obligația de a stabili îndatoririle lunare ale salariatului, iar împrejurarea ca nu a respectat-o nu îl exonerează de obligația de plata lunara a salariului, altfel încălcându-se principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpa în neexecutarea obligației ce-i incuba.
Potrivit fisei postului reclamantei, acesta răspunde de realizarea targheturilor de vânzări, încasări și adaos stabilite lunar de către directorul de zona, dovada stabilirii acestora de directorul de zona și a comunicării către salariat a cestora nu a fost făcuta. A. 1 a fisei postului menționează indicatorii de performanta fără a stabili în concret nivelul acestora și modul în care aceștia se reflecta în atribuțiile specifice postului ocupat de salariat, se limitează doar la enumerarea acestora.
S-a depus la dosarul cauzei doar o Hotărâre a CA din (...) și care pe ordinea de zi a ședinței vizează doar proiecția activității pentru luna ianuarie
2010, unde la pct.2 se menționează ca planul la depozite (unde activa și reclamantul) începând cu luna ianuarie 2010 este menționat la A. 3, fără caaceasta anexa sa fie depusa la dosarul cauzei și sa se facă dovada ca acesta a fost stabilit cu consultarea sindicatului.
Cât privește criteriile și condițiile de acordare a salariilor stabilite în anexa 1 a CCM în vigoare, aplicabil la nivelul societății pârâte, la care face trimitere parata pentru a justifica caracterul legal al reținerii, acestea sunt doar precizate pe categorii de personal și compartimente, fără a fi stabilita în mod concret ponderea acestora în nivelul de salarizare, procentele de realizare a indicatorilor avute în vedere la calculul salariilor la personalul din depozite fiind stabilit doar în H CA din (...) fără sa se fi făcut dovada ca aceștia au fost negociate cu sindicatul.
Prin urmare, aferent anului 2010 procentele de realizare a indicatorilor avute în vedere la calculul salariilor la personalul din depozite fiind stabilit doar în H CA din (...), fără a fi stabilite prin negociere colectiva sau acceptate de salariat ulterior printr-un act adițional la contratul individual de munca sunt așadar lipsite de orice efecte juridice, nefiind opozabile reclamantei.
Mai mult, în anexa 1 a fișei postului semnată de salariată la angajare, depusa la dosarul cauzei de parata nu se face nici o referire despre ponderea acestora în salarizarea salariatei.
Totodată, neplata salariului sau plata parțial a acestuia invocându-se îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către salariat nu se justifica în situația în care angajatorul nu si-a exercitat prorogativa de a aplica sancțiuni disciplinare prevăzute de art.263 din C. Muncii.
Ori, în speță, deși angajatorul justifica reținerile operate lunar raportat la nerealizarea planului la nivelul indicat în fluturaș, pe tot parcursul executării raporturilor de muncă nu a înțeles să recurgă la prerogativa legala recunoscută acestuia de a aplica sancțiuni disciplinare pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice postului ocupat de salariat, înțelegând însă să mențină în continuare un salariat care nu ar corespunde profesional activității desfășurate la nivelul societății dar pe care să îl poată penaliza pecuniar.
În drept, reclamantul invocă prevederile art.304 pct.7-9, art.3041 și art.312 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. rețineurmătoarele:
Referitor la recursul pârâtei, contrar susținerilor acesteia, hotărâreaatacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, în esență privind obligativitatea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pentru angajatorii menționați în anexă, precum și imposibilitatea derogării de la acest contract prin cele încheiate la nivel inferior.
Prin urmare, deși concise, considerentele hotărârii redau silogismul judiciar în baza căruia au fost înlăturate apărările pârâtei, nefiind necesar sau obligatoriu ca hotărârea să răspundă separat fiecărui argument al pârâților, deoarece prin gruparea motivelor acțiunii și a apărărilor de fond este posibilă analizarea lor simultană și enunțarea unui unic răspuns comun ambelor părți.
Este real că prima instanță nu a menționat contractul colectiv de muncă la nivel unic de ramură comerț pe anul 2010, nefolosind termenul „comerț";, însă o atare omisiune reprezintă o simplă eroare materială fără semnificație juridică deoarece a precizat cuprinsul art.76 alin.1 din acest acord colectiv, referitor la acordarea compensației.
În privința raportului dintre contractul colectiv încheiat la nivel de ramură comerț și cel la nivel de unitate, în mod corect prima instanță a dat prioritate contractului încheiat la nivel superior, de la ale cărui prevederi nu se poate deroga în sensul diminuării drepturilor recunoscute în favoareasalariaților, printr-un contract încheiat la nivel inferior, după cum prevede în mod expres art.238 alin.1 Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996
(dispoziții care deși în prezent sunt abrogate, guvernează raporturile juridice dintre părți).
Stabilirea aplicabilității contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior are ca efect înlăturarea prevederilor sub nivelul minimal cuprinse în contractele colective la nivel inferior, fără a fi necesară contestarea nulității lor în condițiile art.8 și art.24 din Legea nr.130/1996, putând fi analizate și pe cale incidentală sau de excepție de instanța de judecată.
În fine Curtea consideră că nepertinentă apărarea pârâtei privind inopozabilitatea CCM la nivel de ramură comerț pe anul 2010, motivată de neapartenența sa la F. P. din C. din România, deoarece art.11 alin.1 lit. a și art.13 alin.2 din Legea nr.130/1996 stabilesc aplicabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură tuturor salariaților unităților componente ale ramurii de activitate, precizați de părțile care negociază contractul colectiv de muncă.
Or, în anexa 3 la acest contract colectiv de muncă, este prevăzută și unitatea pârâta în cadrul celor din Județul B..
De altfel, chiar dacă pârâta nu face parte din asociația patronală menționată, art.15 alin.1 lit. b din Legea nr.130/1996 prevede ca suficientă participarea la negocieri a asociaților patronate care reprezintă patroni ale căror unități cuprind minimum 10% din numărul salariaților din ramura respectivă ceea ce impune aplicabilitatea contractului la nivelul întregii ramuri.
Pentru considerentele expuse anterior Curtea de A. în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Referitor la recursul reclamantului, Curtea constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că salariul membrei de sindicat G. A. nu a fost stabilit înfuncție de realizările acesteia. Astfel, atât din Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 4797/(...) (filele 8-11 dosar fond), cât și din actul adițional al acestuia nr. 52/(...) (fila 16 dosar fond) rezultă că părțile au negociat un salariul de 1600 lei, salarizarea fiind în regie (în funcție de timpul lucrat) și nu în acord (în raport de rezultatele muncii).
Faptul că în fișa postului salariatei se menționează indicatorii de performanță pe care trebuie să îi îndeplinească, nu poate să conducă la o altă concluzie, în condițiile în care părțile nu au negociat că salarizarea se face în funcție de realizări. În mod similar, chiar dacă în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 171/2424/(...) la D. B. se menționează că operatorii de vânzări prin telefon sunt plătiți în funcție de realizarea indicatorilor specifici, această clauză nu reprezintă o modificare a contractului individual de muncă al membrei de sindicat reprezentată de reclamant.
Conform art. 169 alin .1 (fostul art. 164) din Codul muncii nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar alin. 2 din același art. prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost consemnată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Întrucât pentru considerentele expuse anterior reținerile din salariu operate de intimata-pârâtă nu au nicio justificare legală, constatând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea urmează să admită recursul declarat de S. L. T. pentru G. A. împotriva sentinței civile numărul 2826 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul obligării pârâtei SC F. SA la plata înfavoarea lui G. A. a sumei de 10.297 lei, cu titlu de rețineri salariale, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de S. L. T. pentru G. A. împotriva sentinței civile numărul 2826 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul obligării pârâtei SC F. SA la plata în favoarea lui G. A. a sumei de 10.297 lei, cu titlu de rețineri salariale, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva aceleiași hotărârii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...) Jud.fond:M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 4514/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3591/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
