Decizia civilă nr. 4625/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4625/R/2011
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. N.-M. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 24 martie 2011, pronunțată de
Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. A. N., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1983 din 24 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins excepția necompetenței materiale și a tardivității.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea precizată a reclamantului M. N. M. privind obligarea pârâtului M. A. N. la stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate reclamantului în perioada desfășurării misiunii în străinătate și cererea privind obligarea pârâtului să pună la dispoziția instanței și a reclamantului a A. 1 la HG nr.2..
S-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantului privind obligarea pârâtului la plata soldei lunare în lei și a premiilor anuale pentru perioada (...) - (...) și a drepturilor bănești acordate pentru perioada 0(...) - (...) calculate conform coeficienților din anexa 1 la HG nr. 2., actualizate cu indicele de inflație precum și la contravaloarea normei de hrană pentru perioada 0(...) -
(...) actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut referitor la excepția necompetenței materiale, că este adevărat că reclamantul a fost numit prin O. emis de Ș. S. M. G., care este act emis de autoritate publică centrală, însă reclamantul nu atacă acest ordin, ci solicită drepturi salariale, și ca atare este de competența tribunalului judecarea cauzei.
Faptul că militarii se află în raport de drept public în ceea ce privește munca pe care o desfășoară și nu într-un raport de drept al muncii, cum susține pârâtul nu poate fi acceptat, în condițiile în care HG nr. 2. la art. 3 și art. 23 din HG nr.171/2003 care reglementează ambele situația militarilor trimiși în misiuni permanente în străinătate prevăd „salarii"; ce se cuvin acestor militari.
Ori, conform art. 282 sunt părți în conflictele de muncă salariații.
Atâta timp cât reclamantul are calitatea de salariat în misiunea în care a fost trimisă, drepturile salariale ale acestuia sunt supuse prevederilor legislației muncii.
Excepția tardivității cererii de chemare în judecată invocată de pârât pe motiv că O. de misiune N. nr.121/2008 i-a fost comunicat reclamantului încă în 2008, iar art.11 alin.2 și 5 din L. nr.554/2004 prevăd temeiul de decădere de 1 an, este nefondată în condițiile în care nu ordinul ca atare este atacat, și nu se supune analiza drepturilor salariale contenciosului administrativ ci litigiilor de muncă, C. M. prevăzând la art.283 lit.e termenul de formulare a acțiunii 3 ani. Aceasta întrucât drepturile solicitate sunt o componentă a salariului.
Cu privire la fondul acțiunii așa cum a fost precizată instanța a reținut că în baza O.ui de misiune N. nr.121/(...) reclamantul fost trimis în misiune permanentă N. în străinătate (I.) în perioada 0(...) - (...), fiind încadrat în timpul misiunii pe funcția de șef S 6 (căpitan).
Conform Raportului B6 - 713/2008 funcția de șef S6 este echivalentă cu funcția civilă de „. 1 clasa I", funcție căreia, conform pct. 6 din Anexa nr. 2 -
Nomenclatorul funcțiilor și coeficienții de ierarhizare pentru determinarea salariilor îh valută pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate - la H. G. nr. 8. cu privire la criteriile de salarizare în valută și celelalte drepturi în valută și in lei ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, îi corespunde coeficientul în valută 2.S0.
Potrivit art. 1 din H. G. nr. 8., personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază de salariu lunar în valută.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din H. G. nr. 8., cu modificările și completările ulterioare, salariile lunare în valuta ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate se stabilesc în raport cu nivelul salariului funcției de portar, iar potrivit alin.(2) salariile lunare în valută pentru funcția de portar - pe fiecare țară în care personalul își desfășoară activitatea - luate ca bază de calcul, sunt prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre.
Conform art. 3 din H. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, salarizarea, fondurile necesare cazării și alte drepturi ce revin personalului prevăzut la art.1 se asiguri potrivit dispozițiilor legale și echivalărilor prevăzute în anexa nr.5 la H. G. nr.1., H. G. nr. 1. a fost modificată prin H. G. nr. 5.. Potrivit art. I pct. 2 din H. G. nr. 5., anexa nr. 5 se înlocuiește cu anexa nr. 3 la această hotărâre.
In cazul reclamantului, salariul lunar în valută pentru funcția de portar în I., conform pct. 65 din anexa nr. 1 la hotărâre. E. de 660 euro.
Cum funcției de șef S.6, echivalentă cu funcția civilă de secretar I clasa I din anexa nr. 2 la aceeași hotărâre îi corespunde coeficientul în valută de 2.50, rezultă că salariul lunar în valută a reclamantului a fost corect calculat, adică
660 euro x 2.50 x 1650 euro.
Capătul de cerere privind stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate este inadmisibil, întrucât este o cerere în constatare - constatarea naturii juridice a drepturilor bănești - ori această cerere nu poate fi primită în condițiile în care partea poate cere realizarea dreptului, ceea ce și face prin celelalte capete de cerere formulate.
Reclamantul a solicitat plata soldei lunare în lei ori atâta timp cât personalul trimis în misiune permanentă în străinătate beneficiază, pe lângă drepturile în valută prevăzute de cap, II din H. G. nr. 8. și de indemnizațiile lunare în lei și alte drepturi prevăzute la cap. III și IV din același act normativ, printre care nu se regăsește și solda, ci doar salariul în valută stabilit în funcție de HG nr.8. și HG nr.2..
Solicitarea privind al 13-lea salariu pentru perioada 0(...) - (...), este nefondată în condițiile în care nici HG nr.8. și nici HG nr.2., care reglementează drepturile salariale ale personalului trimis în misiune nu prevăd acest drept.
Contravaloarea normei de hrană solicitată de reclamant pentru perioada
0(...) - (...), nu este admisibilă în condițiile în care ordinul ministrului apărării naționale nr.MS96/2008 prevede că nu beneficiază de norma de hrană cadrele militare care primesc salariul în valută, și nici HG 2. și HG nr.8. nu prevede acest drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. N. M. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile HG nr. 8., HG nr. 2. și pe O. ministrului apărării naționale MS 96/2008, ignorând că reclamantul a invocat ca temei legal în primul rând dispozițiile art. 9 lit. a și b din L. nr. 8. privind statutul cadrelor militare. Instanța de fond aplicând greșit legea a considerat că aceste drepturi stabilite prin lege nu se cuvin reclamantului deoarece nu sunt prevăzute în hotărârile guvernului referitoare la drepturile personalului trimis în misiune permanentă în străinătate sau în ordinul ministrului.
Fără a indica în cuprinsul motivării vreun act normativ cu putere de lege care ar anula drepturile solicitate pe perioada trimiterii în misiune în străinătate, instanța a considerat că hotărârile de guvern și ordinul ministrului apărării naționale au forță juridică superioară legii, încălcând flagrant prevederile constituționale potrivit cărora, ele se emit în baza legilor, pentru organizarea și punerea în executare a legilor. Hotărârile de guvern luate în considerare de instanța de fond se referă la alte aspecte.
M. A. N. B. prin întâmpinare (f.17-20) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul M. N.-M., în calitate de cadru militar activ, a fost trimis în misiune permanentă în străinătate în perioada (...) - (...), încadrarea și condițiile de salarizare fiind stabilite în temeiul raportului aprobat de către ministrul apărării naționale potrivit HG nr. 2..
Prin demersul său juridic, reclamantul a solicitat stabilirea naturii juridice a drepturilor bănești ce i-au fost acordate pe perioada desfășurării misiunii în străinătate, obligarea pârâtului M. A. N. la plata soldei lunare în lei, a premiilor anuale și a contravalorii normei de hrană pentru perioada (...) - (...), actualizate cu indicele de inflație, precum și obligarea pârâtului de a pune la dispoziție anexa 1 la HG nr. 2..
Prin notele de ședință depuse în fața primei instanțe, pârâtul M. A. N. a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, raportat la faptul că reclamantul se consideră vătămat prin acte administrative cu caracter individual aprobate de M. A. N.
Curtea apreciază, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impunea admiterea ca fiind întemeiată a excepției invocate de către pârât, astfel încât în mod nelegal litigiul a fost soluționat în primă instanță de către tribunal în complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă, în compunerea căruia au intrat 2 asistenți judiciari.
Potrivit prevederilor art. 281 din C. muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, or în cauza de față nu ne aflăm în prezența unui conflict de muncă, deoarece între părțile în litigiu nu s-a încheiat un contract individual de muncă și nu s-au stabilit raporturi de muncă, motiv pentru care reclamantul nu are calitatea de salariat în sensul art. 10 din C.muncii, statutul său special fiind reglementat de L. nr.
8..
Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 1 din L. nr. 554/2004, potrivit cărora: „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un actadministrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept";.
Așadar, în condițiile în care reclamantul contestă practic actul juridic ce emană de la pârât, care are caracterul unui act administrativ, solicitările de acordare a unor drepturi suplimentare întemeiate pe calitatea sa de cadru militar, urmează a fi examinate în condițiile legii contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile de drept comun privind legislația muncii.
Potrivit art. 3 pct. 1 din C.proc.civ., curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice, astfel încât se constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, ca urmare a calificării eronate a prezentului litigiu de către instanța de fond.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1,
6 și art. 304 pct. 3 C.proc.civ., va admite recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de A. C., în jurisdicție de contencios administrativ.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul M. N. M. împotriva sentinței civile nr. 1983 din 24 martie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o casează în tot și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de A. C., în jurisdicție de contencios administrativ.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond: K. M.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2962/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1095/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
