Decizia civilă nr. 4689/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4689/R/2011
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : C. M. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3512 pronunțate la data de 16 august 2011 de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. P. C. și pârâții intimați Ș. CU C. I-V. M. și C. LOCAL AL C. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului - avocat B. V. din cadrul Baroului C., lipsind celalalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul recurentului arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris.
Curtea rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3512 din 16 august 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamanții: L. T. ș.a prin reprezentant S. L. AL Î. P. C. ,in contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-V. M. si C. LOCAL AL C. M., P. C. M.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în perioada anilor
școlari 2007-2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtei S.
CU C. I-V. M. după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate.
Potrivit art. 59 alin. 3 din C. C. de M. U. la nivel național pe anii 2007-
2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. U. la N. de R. Î. și respectiv C. C. de M. U. J. la N. R. de I. pentru anii 2007-2008 s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, respectiv „o prima de vacanta , în condițiile legii, egala cu un salariu de baza al angajatului, conform OUG nr.
146/2007";,care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 36 lit g).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură deînvățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din Legea nr. 130/1996, „Clauzelecontractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
În conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G.nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. C. M. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului arată că prima de vacanță datorată intimaților se achită de unitatea de învățământ din veniturile de care dispune, P. neputând fi constrâns în alocarea de sume suplimentare de la bugetul unității administrativ - teritoriale pentru plata acestor drepturi.
Conform prevederilor art.37 lit.g din C. C. de M. U. la N. de R. Î. 2. reținut de instanță ca temei pentru plata primelor de vacanta se face mențiunea ca personalul din învățământ beneficiază de "o prima de vacanta din venituri proprii.
Veniturile proprii la care se refera C.ui C. de M. U. la N. de R. Î. 2. sunt cele pe care unitatea de învățământ, in speța Ș. cu clasele I-V. M., le realizează din propriile activități si nu veniturile realizate de unitatea administrativ - teritoriala. Unitățile de învățământ beneficiază de dreptul de a presta activități care generează venituri, venituri care se încasează de unitatea de învățământ, fiind considerate venituri proprii.
A., conform prevederilor art. 36 din Hotărârea 2192/2004: "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat utilizează pe lângă fondurile alocate prin bugetele locale și bugetul de stat și alte surse de venituri realizate conform art. 17 alin. (6) raportat la prevederile art. 17 alin.(6) din aceeași Hotărâre în care se prevede: "Unitățile de Î. pot obține venituri proprii din:a)activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spatii temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural- artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea; b) donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice rezulta ca alocarea de fonduri de către bugetele locale nu constituie singura sursa de venit a unei unități de învățământ, aceasta având libertatea de a presta o serie de activități producătoare de venituri proprii.
Or, raportând la prevederile art. 37 lit.g din C.ui C. de M. U. la N. de R. Î. 2. reținut de instanța in motivarea sentinței, reiese ca personalul din învățământ beneficiază de acest drept si de plata a primelor de vacanta, insa obligația de plata a acestor sume revine unității de învățământ, din activitățile generatoare de venituri proprii anterior menționate si nu P.ui ca autoritate administrativ - teritoriala, acesta neputând fi constrâns ulterior aprobării si alocării bugetului la suplimentarea fondurilor.
In concluzie: personalul din învățământ beneficiază conform prevederilor art. 37 lit.g din C.ui C. de M. U. la N. de R. Î. 2. de o prima de vacanta, insa plataacestei prime revine angajatorului, acesta fiind obligat sa plătească sumele aferente primei fie din bugetul de care dispune fie din propriile venituri realizate.
Prevederile art.36 lit.g din C. C. de M. U. J. la N. de R. Î. 2. cuantifica întinderea primei de vacanta nespecificând ca aceste sume urmează a fi achitate de către autoritățile administrativ - teritoriale prin alocarea de sume suplimentare.
Prevederile C.ui C. de M. U. J. la N. de R. Î. 2. cuantifica prima de vacanta la care personalul din învățământ este îndreptățit, prin raportare la salariul de baza nespecificând in schimb ca plata acestor sume sa fie efectuata din alta sursa de venituri decât cele proprii ale unității de învățământ.
Consideră ca aplicabilitatea prevederilor C.ui C. de M. U. la N. de R. Î. 2., prin care se stabilește ca aceste prime urmează a fi achitate din veniturile proprii ale unității de învățământ, nu poate fi înlăturată de prevederile C. C. de M. U. J. la N. de R. Î. 2. prin care doar se cuantifica întinderea primei de vacanta fără a se menționa ca obligativitatea achitării acestor sume revine unui alt subiect de drept în afara unității de învățământ din veniturile proprii.
Obligativitatea achitării primei de vacanță revine angajatorului, autoritatea administrativ-teritorială nu poate fi considerată răspunzătoare pentru neîndeplinirea unei obligații contractuale care nu cade în sarcina sa. Obligativitatea plății primelor de vacanta ce fac obiectul cauzei revine unității de învățământ în calitatea de angajator pe care acesta o deține în relația cu intimații, care își desfășoară activitatea în cadrul unității. Culpa unității de învățământ care nu a prevăzut în bugetul supus aprobării acoperirea primelor de vacanta pe anii 2. și 2. nu se extinde și asupra P.ui C. M. care este terț fața de C.
C. de munca invocate.
Analizând recursul formular, atât prin prisma motivelor invocate, cât și aapărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Susținerile reucrentului referitoare la faptul că prima de vacanță datorată intimaților se achită de unitatea de învățământ din veniturile de care dispune este valabilă doar pen pentru anul școlar 2006-2007,în lumina dispozițiilor cuprinse în C. C. de M. la N. de R. Î. care stabilește, la art.37 lit.g), că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ.
Pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-2009 - ce au făcut obiectul prezentei cauze - reclamanții beneficiază însă de prevederile mai favorabile ale C.ui C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care, la art.36 lit.g), prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.146/2007";, astfel încât nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare.
În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță pentru această perioadă, P. comunei M. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
A., potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Curtea mai constată faptul că recurentul nu au fost obligați la plata salariilor către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și consiliul local. Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ , obligație ce îi revine prin prisma considerentelor arătate mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. comunei M. împotriva sentinței civile numărul 3512 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . T. D. C. G. C. M.
N. N.
GREFIER R ed.D.C.G./(...) Dact.Sz.M./2 ex. Jud.fond.M. F.B.
| ← Decizia civilă nr. 4939/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5092/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
