Decizia civilă nr. 4772/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4772/R/2011
Ședința din 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2699 din 26 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. I., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente SC S. S. S., avocat C. N., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat
G. I. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că cererea de suspendare a executării hotărârii atacate a rămas fără obiect și că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului intimat pentru obligarea pârâtei recurente la plata drepturilor salariale pentru perioada pentru care se face dovada achitării acestora conform celor două acte depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită respingerea acțiunii reclamantului intimat pentru obligarea pârâtei recurente la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada anului 2009 și a indemnizației pentru ajutor de șomaj pentru perioada februarie 2010, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2699 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I. în contradictoriu cu pârâta S. S. S. S. C.-N.
A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale neachitate aferente octombrie 2009 - februarie 2010, a contravalorii indemnizației de ajutor de șomaj pe perioada februarie - noiembrie 2010 și a indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2009.
A fost obligată pârâta la plata pentru reclamant a sumelor aferente contribuțiilor către bugetul consolidat de asigurări sociale.
Au fost respinse petitele privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, având încheiat un contract individual de muncă, în funcția de agent comercial.
Conform prevederilor art. 161 alin.(1) din Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o data pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz și că pârâta nu a făcut dovada că și-a respectat obligațiile contractuale cu privire la plata drepturilor salariale și a indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2009, fapt care reiese din copiile statelor de plată pe lunile respective care nu sunt semnate și nici nu este dovedită plata efectivă a sumelor prin alte modalități.
Având în vedere acest aspect, instanța a admis petitul privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante aferente perioadei octombrie 2009
- februarie 2010 și a indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului
2009.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000, lege în vigoare și aplicabilă la data introducerii acțiunii, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă. La art. 6 se precizează că persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI, denumite în continuare angajatori, precum și instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj pentru șomerii prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. III sunt obligate sa depună în fiecare luna, la termenul stabilit de C., declarația privind evidenta nominală a asiguraților și a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat. D. se depune la casa teritorială de pensii, în raza căreia se afla sediul angajatorului.
Instanța a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000, neplata contribuției de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 29 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, pana la data achitării sumei datorate inclusiv, iar în cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege, angajații neputând fi prejudiciați datorită neplății contribuției.
Având în vedere faptul că pârâta recunoaște neplata sumelor aferente reclamantului către bugetul de stat corespunzător perioadei indicate, instanța a admis și acest petit.
Cum tocmai pârâta a fost cea din cauza căreia reclamantul nu a putut încasa indemnizația de șomaj, acesta a fost obligată la plata contravalorii indemnizației de șomaj cuvenită reclamantului pe perioada februarie - noiembrie 2010.
Instanța a reținut de asemenea că potrivit prevederilor art. 38 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 76 /2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă , așa cum a fost modificata prin O. nr. 17/
2011, indemnizația de șomaj se acordă de la data încetării raporturilor de muncă, cu condiția respectării de către angajator a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Actele necesare pentru înregistrarea unei persoane care îndeplinește condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj sunt: actul de identitate, în original și copie, actele de studii și de calificare, în original și copie, adeverința medicală din care să rezulte că persoana este clinic sănătoasă sau aptă de muncă ori că are eventuale restricții medicale, actele eliberate de organele financiar teritoriale, din care să rezulte că persoana nu realizează venituri sau că realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.
Cu privire la petitul privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, instanța îl va respinge, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada existenței unui astfel de prejudiciu și că prin admiterea acțiunii, instanța face o reparație morală suficientă.
Față de cele ce preced, având în vedere prevederile art. 161 și art.283 din Codul muncii, art.5 și 31 din Legea nr. 19 din 17 martie 2000, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale aferent perioadei octombrie 2009 - februarie 2010 și a indemnizației de concediu de odihnă aferentă anului 2009, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor aferente contribuțiilor către bugetul consolidat de asigurări sociale, la plata contravalorii indemnizației de șomaj cuvenită reclamantului pe perioada februarie - noiembrie 2010 și a respins petitele privind acordarea daunelor morale și a cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. S. S. S. C.solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intimatului pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru perioada octombrie 2009- februarie 2010, a indemnizației de concediu de odihnă pentru perioada anului 2009 și a indemnizației pentru ajutor de șomaj pentru perioada februarie 2010 - menținând restul hotărârii atacate.
În motivare, pârâta a mai solicitat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei suspendarea executării hotărârii atacate - sub aspectul capetelor de cerere contestate în recurs.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică - motivarea fiind lacunară și contradictorie - sub aspectul modului de soluționare a acțiunii privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ale intimatului pe perioada pretinsă de acesta - noiembrie 2009 - februarie 2010.
Se reține contrar probațiunii și chiar a recunoașterii parțiale la interogator ale intimatului - că pe toată perioada în discuție pârâta nu și-ar fi executat obligația plății salariului legal datorat - în condițiile contractului de muncă.
Se reține numai faptul că deși statele de plată a salariilor angajaților cuprind mențiunea plății salariilor către intimat - aceste state de plată nu sunt semnate de către acesta.
Se omite total din vedere faptul că, așa cum s-a și recunoscut de către intimat - acesta muncind ca agent comercial - în majoritatea timpului în deplasare - i s-au plătit drepturile salariale contra chitanțe semnate deacesta, în afara sediului societății - depuse de pârâtă la dosar în dezbateri și necontestat de intimat.
Chitanțele depuse de pârâtă - a căror semnătură nu este contestată de intimat - nu s-a dovedit că ar reprezenta alte obligații ale pârâtei față de acesta - și în consecință ele trebuie luate în considerare în acest fel.
În ceea ce privește indemnizația pentru concediul anual de odihnă pentru anul 2009, instanța de fond omite a constata că, tot de comun acord cu conducerea societății - intimatul a lipsit perioade mult mai mari de la serviciu în perioadele sesiunilor lui de examene la facultate pe care a absolvit-o în acest timp.
Nu numai că intimatul a beneficiat de salariu legal pe întreaga perioadă a anului 2009 - inclusiv în pretinsa perioadă a concediului de odihnă - dar el a și lipsit de la locul de muncă - nu a prestat ici o activitate, nu a obținut nici un rezultat - perioade mult mai îndelungate decât concediul anual de odihnă.
În aceste condiții este nelegal a se acorda intimatului - în perioada în care nu a desfășurat nici o activitate - pe lângă drepturile salariale achitate integral - și indemnizația de concediu.
În ce privește obligarea la achitarea indemnizației de ajutor de șomaj - pe perioada februarie - noiembrie 2009 hotărârea este parțial nelegală, deoarece perioada indicată depășește perioada legală în care se beneficiază de acest drept.
Pentru luna februarie 2010 pârâta a fost obligată la achitarea drepturilor salariale - ori ajutorul de șomaj nu se poate suprapune peste câștigul realizat din sumele achitate ca salariu de către angajator.
În aceste condiții, pentru aceeași perioadă februarie 2010 - se suprapun două beneficii ale intimatului - atât salariul cât și ajutorul de șomaj
- ceea ce este nelegal.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 octombrie 2011 (f.6-7) intimatul G. I. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă , cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de către primainstanță.
Întrucât recursul a fost soluționat la primul termen de judecată, cererea de suspendare a executării sentinței recurate până la soluționarea recursului întemeiată pe dispozițiile art. 300 alin. 3 Cod procedură civilă se va respinge ca fiind rămasă fără obiect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, art. 168 alin. 1 din
Codul muncii prevede că „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
În condițiile în care legea prevede în mod expres doar două modalități prin care se poate proba plata salariului, respectiv semnarea statelor de plată sau documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, în mod legal instanța de fond a apreciat că înscrisurile de la filele
36 și 40 dosar fond nu reprezintă o dovadă a plății salariului, întrucât nu rezultă din acestea ce reprezintă sumele de bani primite de reclamant, sumele sunt diferite de cele menționate în statele de plată, iar acestea nu sunt semnate de reclamant (filele 39, 41-44). De asemenea, contrar celor invocate în recurs.
Drept urmare, în lipsa unor probe legale și utile prin care să dovedească plata salariului către intimat, în mod legal a fost obligată recurenta la platadrepturilor salariale neacordate intimatului, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Deși avea sarcina probei, recurenta nu a dovedit că intimatul nu este îndreptățit la plata indemnizației de concediu aferent anului 2009, respectiv că nu a prestat activitate o perioadă îndelungată în această perioadă.
Criticile recurentei referitoare la faptul că pentru luna februarie 2010 instanța de fond a obligat angajatorul și la plata salariului și la despăgubiri reprezentând echivalentul indemnizației de șomaj sunt însă corecte. Astfel, întrucât contractul individual de muncă al intimatului a fost desfăcut începând cu data de (...), până la această acestuia i se cuvin drepturi salariale, pentru perioada ulterioară angajatorul urmând să fie obligat la despăgubiri reprezentând echivalentul indemnizației de șomaj
Pentru aceste considerente și reținând și faptul că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu a fost dezvoltat, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 și 3
Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de pârâta SC S. S. S. împotriva sentinței civile numărul 2699 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi modificată în parte în sensul că drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt aferente perioadei octombrie 2009 - (...), iar despăgubirile reprezentând echivalentul indemnizației de șomaj sunt aferente perioadei (...) - noiembrie 2010.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge cererea recurentului de suspendare a efectelor hotărârii ca rămasă fără obiect.
Admite în parte recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile numărul 2699 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că drepturile salariale cuvenite reclamantului sunt aferente perioadei octombrie 2009 - (...), iar despăgubirile reprezentând echivalentul indemnizației de șomaj sunt aferente perioadei (...) - noiembrie
2010.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:Emul B.
| ← Decizia civilă nr. 5197/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4030/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
