Decizia civilă nr. 4809/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4809/R/2011
Ședința publică din data de 22 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta SC I. D. SRL B. împotriva sentinței civile nr. 4040 din 20 iunie 2011 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată I. C. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat F. A. I. din cadrul Baroului B. și reprezentantul intimatei - avocat M. A. din cadrul Baroului B..
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicaT intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 noiembrie 2011 reprezentanta recurentei a transmis prin fax la dosar o notă de ședință prin care s-a anexat dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanții părților declară că nu au de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei susține concluziile de admitere a recursului expuse în memoriul de recurs arătând în esență că instanța de fond a refuzat proba cu interogatoriul și proba cu martori iar reclamanta a primit salariul compensatoriu ca și salariu normal la solicitarea acesteia, însă fără a se mai prezenta la serviciu. Și poziția Inspectoratului Teritorial de M. este că societatea și-a plătit salariații fără ca aceștia să se prezinte la serviciu. A. unei compensații peste cea acordată deja este o plată nedatorată. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate pune concluzii de respingere a recursului arătând în esență că afirmațiile societății nu sunt probate.
Recurenta a disponibilizat mai mulți angajați printre care și pe soțul reclamantei care s-a aflat în aceeași situație și al cărui dosar cu nr. (...) a fost soluționat la data de (...) de Curtea de A. C. în sens favorabil acestuia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4040 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamanta I. C. M. în contradictoriu cu pârâta SC I. D. SRL B. care a fost obligată la plata sumei de
1798 lei reprezentând - 1 salar de bază brut- cu dobânda legală aferentă calculată începând cu (...) până la recuperare, precum și la 620 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată al pârâtei, începând din data de (...), cu un salariu lunar brut de 1.798 lei.
La data de (...) pârâta a emis D. nr. 122 din (...) prin care dispunea desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de (...), în temeiul art. 58 coroborat cu art.65 din Codul muncii.
La acea dată, având in vedere prevederile art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, reclamanta trebuia să primească de la pârâtă o compensație de cel puțin un salar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Acest fapt nu a fost contestat de către pârâtă, dar aceasta susține că i-a acordat reclamantei această compensație.
Astfel se susține faptul că în urma unei înțelegeri avută cu reclamanta aceasta nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând din (...) dar i-a fost desfăcut contractul individual de muncă doar în data de (...), fiind totuși plătită pentru această perioadă cu suma reprezentată de compensația cuvenită.
Aceste susțineri sunt însă contrazise de statele de salarii aferente lunilor ianuarie, februarie 2010 și foile colective de prezență aferente aceleiași perioade.
Conform înscrierilor din aceste scripte reclamanta a avut ore lucrate în toată perioada (...)-(...) și de concediu de odihnă, pentru care a primit salariu.
Pârâta a dorit să probeze cu martori faptul că i-a plătit reclamantei pentru această perioadă compensația solicitată prin cererea de chemare în judecată dar această probă este exclusă, plata drepturilor salariale trebuind să fie făcută în condițiile prevăzute la art. 163 alin (1) din Codul muncii. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 1010 din (...).
Având în vedere aceste considerente instanța a admis cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC I. D. SRL B., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că începând cu data de (...), conform înțelegerii, salariata nu a mai prestat activitate la societatea pârâtă, însă a fost plătită atât pe luna ianuarie cât și pe luna februarie salariul pe luna februarie fiind-i achitat cu titlu de compensație pentru faptă că i-a încetat raportul de muncă, în realitate a încetat activitatea la data de (...).
Cauza juridică a plății salariului pe această perioadă nu a fost reprezentată de contraprestația salariatei la locul de muncă, ci de faptul compensării măsurii de desființare a postului acesteia.
Deși această măsură a fost acceptată de pârâtă cu bună credință, la cererea salariatei, aceasta profitând de această atitudine, pretinde o nouă plată cu același titlu.
Arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că potrivit înscrierilor din statele de plată și foile colective de prezență din această perioadă, reclamanta a avut ore lucrate în toată perioada (...) - (...) și de concediu de odihnă pentru care a primit salariu.
Din studiul acestor înscrisuri rezultă că în toată această perioadă reclamanta nu a mai prestat activitate pentru societate.
Mai mult, răspunsul nr.12630/(...) al ITM B. confirmă faptul că din aceleași documente rezultă că o parte din salariații societății printre care și reclamanta au fost plătiți, deși nu au lucrat în perioada ianuarie-februarie
2010.
Consideră că în condițiile în care angajatorul a compensat măsura de desființare a postului conform cererii adresate de fostul salariat, o nouă compensare a acestei măsuri este nedatorată, cererea reclamantei fiind făcută cu rea-credință.
Reclamanta I. C. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, art. 168 alin. 1 (fostul art. 163 alin. 1) din Codul muncii prevede că „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
În condițiile în care legea prevede în mod expres doar două modalități prin care se poate proba plata salariului, respectiv semnarea statelor de plată sau documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, în mod legal instanța de fond a apreciat că nu se poate dovedi cu martori plata salariului compensatoriu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
Susținerile recurentei în sensul că plătind drepturi salariale pentru lunile ianuarie și februarie 2010, deși din data de (...) angajata nu a mai prestat activitate, a achitat de fapt salariul compensatoriu solicitat pentru desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii urmează să fie înlăturate având în vedere decizia de concediere emisă de intimată din care rezultă desfacerea contractului de muncă începând cu data de (...). De asemenea, din același înscris (fila 9 dosar fond) rezultă că reorganizarea societății a fost dispusă prin R. nr. 73 din (...) emis de administratorul societății, iar în data de (...) intimatului i s-au comunicat motivele care determină concedierea, durata preavizului și faptul că societatea nu dispune de alt loc de muncă. Or, în condițiile în care reorganizarea societății recurente s-a dispus în (...), în mod obiectiv nu se putea realiza un acord între părți ca începând cu o dată anterioară, respectiv (...), intimata să nu mai presteze activitate, dar să fie plătită.
Mai mult, din Comunicarea nr. 93/(...) (fila 63 dosar fond) rezultă că în perioada (...)-(...) intimata a fost în preaviz, salariul achitându-i-se integral, menționându-se în mod expres în cuprinsul aceluiași înscris că „ Prezența la serviciu NU este necesară";, acordându-i-se în acest fel posibilitatea căutării unui nou loc de muncă.
În aceste condiții nici Adresa nr. 12630/(...) emisă de ITM B. și nici statele de plată și pontajele aferente lunilor ianuarie și februarie 2010, nu pot determina o altă concluzie.
Drept urmare, în lipsa unor probe legale și utile prin care să se dovedească plata salariului către intimat, în mod legal a fost obligată recurenta la plata salariului compensatoriu prevăzut de art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă SC I. D. SRL B. împotriva sentinței civile nr. 4040 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. C. M. I. T.
GREFIER N. N.
Red.DCG D.t.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 4657/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1203/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
