Decizia civilă nr. 4875/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4875/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I. împotriva sentinței civile nr. 1506 din 18 august 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați P. M. B., C. LOCAL AL M. B., Ș. G. „A. I. B. și pe chemații în garanție intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. și M. E., C. T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, chematul în garanție
Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, iar la data de
21 noiembrie 2011 a depus note de ședință prin care învederează instanței faptul că prin D. nr. 10/(...) pronunțată în dosar nr. 12/2011 Î. Curte de C. și
Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind că cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ș.a., nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție.
Cauza fiind în stare de judecată, constatând că s-a solicitat judecare în lipsă, atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinare, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1506 din 18 august 2011 a T.ui B.-N. în dosar nr. (...), s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. și C. local al municipiului B.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamanta S. I. reprezentată de U. J. a S. L. din Î. B. împotriva pârâților Ș. G. „. I. B., P. M. B.
și C. LOCAL AL M. B.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție a M.ui E., C. T. și S. B..
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. împotriva chematului în garanție M. E., C. ȘI T. ȘI S. B., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. împotriva chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. B.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și P. municipiului B. este neîntemeiată, față de prevederile art. 167 din Legea nr. 84/1995, precum și ale art.1 alin. (3) și art. 4 alin. (1) din Hotărârea G. nr. 1618/2009.
În schimb, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., C., T. și S. B., deoarece raportat la prevederile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 și ale ar. 111 din Legea nr. 1/2011, acest minister nu finanțează învățământul preuniversitar și prin urmare nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta este angajata pe postul de învățător a unității școlare chemate în judecată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar. În cursul anului școlar 2009-2010, reclamanta a intrat în concediul de odihnă anterior datei de 1 iulie 2010, în perioada iulie- august indemnizația de concediu fiindu-i diminuată cu 25% în temeiul Legii nr. 118/2010.
Conform art. 1 din Legea nr. 118/2010, aplicabilă de la data de 3 iulie
2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009, se diminuează cu 25%.
Dreptul la concediul de odihnă al cadrelor didactice a fost recunoscut prin art. 103 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 218/1997, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul nr. 3251/1998, reglementare ce este în concordanță cu dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 250/1992. Această reglementare specială derogă de la prevederile art. 150 din Codul muncii.
Or în baza reglementărilor speciale derogatorii, indemnizația de concediu cuvenită reclamantei, coincide cu salariul acesteia pe luna iulie, respectiv luna august, situație în care indiferent de data achitării, suma rămâne aceeași, salariul lunar fiind diminuat cu 25%, deoarece diminuarea drepturilor salariale a operat începând cu data de 3 iulie 2010.
Diminuarea drepturilor salariale cuvenite lunar reclamantei, constituie o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, modificare posibilă independent de voința părților, atunci când intervine ca urmare a unor prevederi legale imperative.
Salariul fiind stabilit prin lege, el poate suferi modificări în sensul creșterii sau micșorării cuantumului său, ori de câte ori intervine vreo modificare legislativă, fără ca prin aceasta să fie necesar consimțământul angajatorului sau/și al salariatului.
Măsura diminuării drepturilor salariale cuvenite pe perioada concediului de odihnă constituie o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă, dar ea a fost prevăzută de art. 1 din Legea nr. 118/2010 și s-a impus pentru apărarea securității naționale, pentru a nu fi afectată ființa statului, conform art. 53 din Constituție, iar textele legale prin care au fost diminuate drepturile salariale, au fost declarate ca fiind constituționale prin deciziile nr. 8. și nr. 8. ambele ale Curții Constituționale.
Prin diminuarea cu 25% a cuantumului indemnizației de concediu de odihnă cuvenite pentru anul școlar 2009-2010, reclamanta nu a fost discriminată în raport cu principiul nediscriminării consacrat de P. nr. 12 și de art. 14 din C. E. a D. Omului, deoarece dispozițiile Legii nr. 118/2010 privesc întregul personal bugetar, iar nu doar anumite categorii profesionale.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. P. B.-N., prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Reclamanta a investit instanța competentă de jurisdicție a muncii cu verificarea legalității reducerii drepturilor cuvenite pentru perioada efectuării concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 118/2010, respectiv, cu solicitarea de a dispune instanța plata diferențelor salariale dintre sumele încasate cu acest titlu în baza Legii nr.
118/2010 și sumele care li se cuvin cu acest titlu fără aplicarea diminuării.
Recurenta se consideră vătămată în drepturile sale prin aplicarea art.1din Legea nr.118/2010, care prevede următoarele: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
În ceea ce privește această problemă de drept, prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul oficial nr. 822/21 noiembrie 2009, s-a statuat că dispozițiile 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr.
118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
În considerentele Deciziei nr. 2., s-a reținut că "algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr.
250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin 1 din Legea nr.
118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.";
De asemenea, în considerentele deciziei amintite, s-a concluzionat faptul că „întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
În ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din Legea nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), care prevăd faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „această dispoziție normativă nu poate influența aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaților din învățământ";.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că prin aplicarea 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din P. nr. 1 adițional la
C. E. a D. O.
Curtea reține că dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.proc.civ.
În speță, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea școlară reclamanta a început efectuarea concediului de odihnă începând cu data de 1 iulie 2010, așadar anterior datei de 3 iulie 2010, iar indemnizația de concediu a fost plătită ulterior intrării în concediu și a fost diminuată cu 22,72 %.
Se constată așadar că în mod corect dispozițiile Legii nr. 118/2010, act normativ care a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010, au fost aplicate doar pentru diminuarea indemnizației de concediu aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 3 iulie 2010, astfel încât diminuarea aplicată de angajator pentru luna iulie a fost de doar de doar 22,72% ca urmare a faptului că indemnizația pentru zilele de concediu din 1 și 2 iulie 2010 a fost acordată în cuantum integral.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondatrecursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. I. prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: M.L. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2633/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2570/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
