Decizia civilă nr. 4883/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4883/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat M. M., C. L., N. D., A. L., S. G., I. A., T. D., O. F., S. A., M. M., N. A., P. J., G. I., P. M., S. S., B. M. A., F. C. D., M. A. M., N. V. L., P. D., B. M. M., C. F., R. I., B. S. împotriva sentinței civile nr. 3287 din 4 iulie
2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. "T. M." T., I. Ș. AL J. C., C. LOCAL AL M. T., P. M. T.,
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului intimat ISJ C., consilier juridic L. O. și reprezentantul pârâtului intimat CLM T., consilier juridic P. C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
P.edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar note de ședință, care se comunică reprezentanților pârâților intimați prezenți.
Reprezentantul pârâtului intimat C. Local T. arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții, întrucât nu s-a răspuns solicitării instanței de la termenul trecut de către pârâta intimată Ș. cu clasele I-V. „T.M. T.
Curtea, învederează reprezentanților pârâților intimați prezenți că a fost publicată în M. O. din 21 noiembrie 2011, D. nr. 2. pronunțată de Î. Curte de
C. și Justiție, condiții în care constată că se impune revenirea asupra probei încuviințate, respectiv efectuarea adresei către pârâta intimată, lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului intimat ISJ C., consilier juridic L. O. și reprezentantul pârâtului intimat CLM T., consilier juridic P. C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Reprezentanții pârâților intimați prezenți, având în vedere publicarea în M. O. a recursului în interesul legii privind concediul de odihnă al cadrelor didactice, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat I. Ș. al J. C. solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea formulată, precum și respingerea excepției invocate de recurentă în notele de ședință depuse pentru termenul de astăzi.
Reprezentantul pârâtului intimat C. Local al municipiului T. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, care corect a reținut că reclamanții membrii de sindicat nu au formulat cereri de efectuare a concediilor de odihnă pe anul 2010, astfel că unitatea de învățământ nu putea să facă plata indemnizației de concediu de odihnă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3287 din 4 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul C luj în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de către pârâtul I. Ș. J. C.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâții C. Local al M. T., P. M. T. și de către chematul în garanție Ministerul
Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. T. M. T., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T., având ca obiect drepturi salariale.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către C. LOCAL
AL M. T. în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE.
S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. C., ca urmare a admiterii excepției.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată au calitățile de personal didactic auxiliar și personal nedidactic la Ș. cu clasele I- V. T. M..
Au calitatea de personal didactic următorii membrii de sindicat C. L., N.
D., A. L., S. G., I. A., T. D., O. F., S. A., M. M., N. A., P. J. S. S., B. M. A., F. C. D., M. A. M., N. V. L., P. D., C. F., B. S. și calitatea de personal didactic auxiliar: M. M..
Au calitatea de personal nedidactic următorii membrii de sindicat: G. I. și
R. I.
Acești membrii de sindicat nu au formulat cerere privind aprobarea efectuării concediului de odihnă pentru anul 2010, însă din adeverințele emise de unitatea de învățământ, prin care se confirmă funcțiile îndeplinite de membrii de sindicat, data de la care aceștia sunt încadrați, funcția pe care o dețin, perioada în care au efectuat concediul de odihnă solicitat și indemnizația diminuată cu 25%, rezultă că aceștia au efectuat concediul legal de odihnă în lunile iulie și august 2010, iar din răspunsul comunicat instanței de către unitatea de învățământ sub nr.609/(...) rezultă că plata indemnizației de concediu de odihnă pentru respectiva perioadă a anului 2010 s-a făcut în zilele de 05 și 07 august 2010.
Potrivit prevederilor art. 145 din Codul Muncii pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în Contractul individual de muncă (alin.l).
Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin.l din ultimele 3 luni anterioare cererii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu (alin.2).
Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecare în concediu.
Așa cum s-a arătat, membrii de sindicat nu au cereri de efectuare a concediilor de odihnă pe anul 2010, astfel că unitatea de învățământ nu puteasă facă plata indemnizației de concediu de odihnă în condițiile art.145 din
Codul Muncii.
Conform prevederilor art. l din L. 1. intrată în vigoare la data de (...), cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale precum și alte drepturi în lei sau valută stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.
330/2009 si ale OUG nr. 1. se diminuează cu 25%.
Indemnizația de concediu de odihnă cuvenită membrilor de sindicat și stabilite în conformitate cu cele două acte normative a fost plătită pentru personalul didactic și didactic auxiliar și nedidactic în luna august 2010 cu o diminuare de 25% așa cum rezultă din răspunsul nr.609/(...) emis de către unitatea de învățământ.
P.edând astfel, pârâții au calculat și plătit legal indemnizația de concediu diminuând-o cu 25% în baza Legii nr. 1. deoarece nu există cereri de aprobare a efectuării concediului de odihnă pentru anul 2010.
In consecință, cererea reclamantului este nefondată și a fost respinsă.
Având în vedere că membri de sindicat nu au raporturi de muncă cu pârâtul I. Ș. J. C., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către aceștia a fost admisă cu consecința respingerii cererii reclamantului împotriva acestui pârât.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către ceilalți pârâți a fost respinsă întrucât potrivit Legii administrației publice locale primarul are obligația de a solicita iar consiliul local de a aproba sumele necesare cheltuielilor pentru personalul din învățământ din unitatea de învățământ teritorială, sume care se asigură de la bugetul de stat prin bugetele locale pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora, așa cum prevede art. 104 alin.2 din L. nr. 1/2011 a educației naționale.
Deoarece, cererea de chemare în judecată a fost respinsă cererea de chemare în garanție este lipsită de obiect și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. S. D. Î. T. solicitând casareasentinței și rejudecând cauza pe fond, obligarea pârâtelor la calculul și plata drepturilor neacordate, reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită legal și cea efectiv încasată, aferentă concediului de odihnă efectuat în anul 2010, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data plății.
În motivarea recursului apreciază că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Arată că în dispozițiile art. 145 alin. (2) din Codul muncii rezultă fără putință de tăgadă faptul că indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale (salariul de bază + indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul. În consecință, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna iulie și august, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iunie, mai și aprilie 2010. În egală măsură, pentru salariații care s-au aflat în concediu de odihnă în luna august, indemnizația de concediu trebuia calculată raportat la drepturile salariale din lunile iulie, iunie și mai 2010.
Pârâții au ignorat dispozițiile exprese ale Codului muncii și au procedat la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru toți membrii de sindicat aflați în concediu de odihnă în lunile iulie și august 2010. În motivarea acestei diminuări, au invocat, în principal, dispozițiile Legii nr. 1.privind unele măsuri necesare însă, actul normativ în cauză nu influențează în minus cuantumul indemnizației de concediu pentru salariații din învățământ aflați în concediu legal de odihnă în luna iulie 2010, iar influența pentru luna august 2010 este mult mai mică decât cea aplicată de pârâți.
L. în cauză a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în M. O. al R., respectiv la data de 3 iulie 2010 (fiind publicată în M. O. al R., Partea 1, nr.
441/(...)).
În consecință, raportat la principiul neretroactivității legii consacrat de art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituție, ea se aplică numai salariilor, soldelor, indemnizațiilor lunare de încadrare și drepturilor stabilite conform Legii nr. 330/2009 și O.U.G. nr. 1. aferente lunilor iulie, august, septembrie etc. 2010, iar nu celor din lunile aprilie, mai și iunie.
Un argument suplimentar îl reprezintă și momentul plății indemnizației de concediu de odihnă.
Astfel, art. 145 alin. (3) din Codul muncii prevede: indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu." în plus, Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. (înregistrat la M. cu nr. 596/15/(...)) prevede, la art. 29 alin. (4), că: Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă."
Este evident deci că, pentru personalul care a intrat în concediu în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată și plătită încă din luna iunie
2010 (dată la care L. nr. 1. nu era în vigoare), dreptul lor fiind garantat de contractul colectiv de muncă aplicabil și de C. R.
S-a mai arătat că pentru a justifica diminuarea indemnizației de concediu de odihnă, pârâții au invocat și acte administrative cu caracter normativ (O.M.E.N. nr. 3251/(...) și Hotărârea G. nr. 250/1992), care le susțin punctul de vedere, nici acest argument nu poate fi avut în vedere, deoarece Codul muncii este lege, act normativ cu forță juridică superioară oricărei hotărâri de G. sau ordin de ministru, astfel că se aplică cu prioritate.
Pârâtul I. Ș. J. C. prin întâmpinare (f.17-19) a solicitat respingerearecursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Reclamanții au investit instanța competentă de jurisdicție a muncii cu verificarea legalității reducerii drepturilor cuvenite pentru perioada efectuării concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 1., respectiv, cu solicitarea de a dispune instanța plata diferențelor salariale dintre sumele încasate cu acest titlu în baza Legii nr. 1. și sumele care li se cuvin cu acest titlu fără aplicarea diminuării.
Recurenții se consideră vătămați în drepturile sale prin aplicarea art.1din L. nr.1., care prevede următoarele: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
În ceea ce privește această problemă de drept, prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în M. oficial nr. 822/21 noiembrie 2009, s-a statuat cădispozițiile 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din Hotărârea G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., respectiv 3 iulie 2010.
În considerentele Deciziei nr. 2., s-a reținut că "algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din L. nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.";
De asemenea, în considerentele deciziei amintite, s-a concluzionat faptul că „întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
În ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), care prevăd faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, Înalta Curte de Casație și J ustiție a stabilit că „această dispoziție normativă nu poate influența aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaților din învățământ";.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că prin aplicarea 1 din L. nr.
1., cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.
E. a D. O.
Curtea reține că dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.
În speță, așa cum rezultă din adeverințele eliberate de unitatea școlară reclamanții C. L., N. D., A. L., S. G., I. A., T. D., O. F., S. A., M. M., N. A., P. J., P. M., S. S., B. M. A., F. C. D., M. A. M., N. V. L., P. D., B. M. D., C. F. au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, iar reclamanții M. M., G. I., B. S., R. I. au efectuat concediul de odihnă ulterior datei de 3 iulie 2010, iar indemnizațiile de concediu au fost reduse cu un procent de 25%, indiferent de momentul efectuării concediului de odihnă.
Așadar, nu se poate reține incidența în cauză a Legii nr. 1., până în data de 2 iulie 2010, întrucât fiind publicată în M. O. nr. 441 din 30 iunie 2010, a intrat în vigoare în data de 3 iulie 2010, iar în speță o parte dintre zilele de concediu de odihnă, pentru o parte dintre reclamanți, au fost anterioare acestei date. Ca atare, raportarea prevederilor inserate prin L. nr. 1., care instituie diminuarea cu 25 % a indemnizațiilor, la situații născute înainte de intrarea acesteia în vigoare ar semnifica încălcarea principiului neretroactivității evocat mai sus.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C. va admite în parte recursul împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte, în sensul că: va admite în parte acțiunea formulată pentru reclamanții C. L., N. D., A. L., S. G., I. A., T. D., O. F., S. A., M. M., N. A., P. J., P. M., S. S., B. M. A., F. C. D., M. A. M., N. V. L., P. D., B. M. D., C. F., împotriva pârâtei Ș. cu C. I-V. „. M. T.
Va obliga pârâta să plătească reclamanților de mai sus diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada anterioară datei de 3 iulie
2010 calculată fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor din sentință.
Astfel în ce privește cererea formulată împotriva pârâților C. Local T. și P. mun. T. și I.ui Ș. C., de obligare alături de ceilalți pârâți, la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de sindicat a diferențelor din indemnizația de concediu, Curtea reține că este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între recurenții reclamanți și pârâții C. Local T. și P. mun. T. și I.ui Ș. C., aceștia din urmă nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de C. local al mun. T., Curtea reține că instituția juridică a chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție - izvorâtă fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală - sau a unei obligații de despăgubire ce revine, înprincipiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros, iar obligația de garanție este condiționată de existența unei transmisiuni anterioare, cu titlu oneros, a unui bun sau drept subiectiv.
Cum între pârâtul C. Local al M. T. și chematul în garanție M.ui F. P. nu există o obligație legală de garanție sau de despăgubire, Curtea reține că în speță cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Aceeași soluție a fost adoptată și de către Înalta Curte de Casație și
Justiție, care prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S. și a stabilit că: „În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege";.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 3287 din 4 iulie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de S. S. D. Î. T. pentru reclamanții C.
L., N. D., A. L., S. G., I. A., T. D., O. F., S. A., M. M., N. A., P. J., P. M., S. S., B. M. A., F. C. D., M. A. M., N. V. L., P. D., B. M. D., C. F., împotriva pârâtei Ș. CU C. I-V. „. M. T.
Obligă pârâta Ș. CU C. I-V. „. M. T. să plătească reclamanților de mai sus diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada anterioară datei de 3 iulie 2010 calculată fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută prin L. nr. 1. și cea efectiv încasată.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI I . R. M. G. L. T. S. C. B.
G. C.
GREFIER R ed.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia civilă nr. 1548/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3904/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
