Decizia civilă nr. 4888/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4888/R/2011
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC G. R. A. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1051 din 18 mai 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul de mai sus pe rolul T. B.-N. reclamatul S. S. a chemat în judecată pe pârâta S. A. S. B., solicitând instanței obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: bonusul acordat în baza anexei la C. C. de M. (al 13-lea salariu), pentru perioada (...) - (...) și dobânda legală de la data scadenței, până la plata efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1051/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. S., împotriva pârâtei SC A. SA B., ca fiind întemeiată și în consecință:
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului un bonus pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, în condițiile articolului 8.1.2 din regulamentul de salarizare;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă bonusului cuvenit pe perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009 de la data scadenței plății și până la plata efectivă a sumei datorate.
S-au respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantului pentru perioada 1 iulie 2009 - 6 august 2009 (bonus și dobândă legală).
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei S. A. S. B. în perioada 26 iulie 1999 - 6 august 2009, conform mențiunilor din carnetul de muncă și contractul individual de muncă depuse în copie la dosar. Ca atare, în cursul anului
2009, reclamantul a prestat activitate în cadrul pârâtei în perioada 1 ianuarie 2009 - 6 august 2009, aspect necontestat în cauză.
La data de 1 iulie 2008 la nivelul societății pârâte s-a înregistrat contractul colectiv de muncă nr. 3., valabil conform art. 6 alin. 1 și art. 60 pe durata unui an de zile, cu începere din momentul înregistrării sale, 1 iulie
2008. Astfel, prevederile contractului colectiv de muncă nr. 3. s-au aplicat în intervalul 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009, aspect recunoscut de ambele părți.
Potrivit art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3941/(...), anual, după închiderea situațiilor financiare pentru fiecare dintre salariații sucursalei se acordă un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat astfel:
1. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mare de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar;
2. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
Analiza realizării planului la nivel de sucursală se face conform art. 8 al regulamentului de salarizare și anume prin compararea primelor de asigurare brute încasate la nivel de sucursală cu planul comunicat de sucursala respectivă conform art. 3 al regulamentului.
Potrivit art. 40 alin. 2 litera c din Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda reclamantului toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, astfel încât reclamantul este îndreptățit la plata bonusului aferent anului 2009 reglementat de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare, parte integrantă a contractului colectiv de muncă nr. 3., conform art. 61 al contractului, pe perioada aplicabilității acestui contract 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, contract ce constituie legea părților și care poate cuprinde clauze privitoare și la alte drepturi ce decurg din raporturile de muncă, în afara condițiilor de muncă și a salariului, conform art. 236 alin. 1 și 4 din Codul muncii.
Executarea contractului colectiv de muncă are caracter obligatoriu, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, act normativ în vigoare la data formulării pretențiilor; art. 148 alin. 1 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care prin art. 224 lit. d a abrogat Legea nr. 130/1996, republicată.
Dat fiind faptul că între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui nou contract colectiv de muncă pe anii 2009-2010, care s-au finalizat prin înregistrarea noului contract nr. 175/(...), aplicabil de la data înregistrării sale - 19 ianuarie
2010 , că nu există nicio dovadă că ulterior expirării contractului colectiv de muncă nr. 3. ambele părți au continuat să-și îndeplinească obligațiile asumate prin acest contract, tribunalul nu a reținut teza prelungirii aplicabilității contractului colectiv de muncă nr. 3. după data expirării sale -
30 iunie 2009.
În aceste condiții, reținându-se lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate ulterior datei de 30 iunie 2009, pe perioada 1 iulie 2009 -
31 decembrie 2009, lipsa vreunei prevederi privitoare la bonusul solicitat în cuprinsul contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă unic la nivel național, s-a considerat că pretențiile reclamantului pe perioada 1 iulie 2009 - 6 august 2009, constând în plata bonusului prevăzut de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul nr. 3. și a dobânzii legale aferente, nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului pe perioada 1 ianuarie
2009 - 30 iunie 2009, constând în plata bonusului anual, desigur proporțional cu perioada amintită, T. a considerat că sunt întemeiate, întrucât ele sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă nr. 3. aplicabil perioadei reținute.
Instanța a considerat că nu se poate reține apărarea pârâtei în sensul că regulamentul de salarizare se referă în art. 8.1.2 numai la bonusul aferent anului 2008.
Textul art. 8.1.2 al regulamentului parte integrantă a contractului colectiv de muncă aplicabil nu face o asemenea precizare, ci dimpotrivă reglementează dreptul la acest beneficiu anual. Cum contractul colectiv de muncă nr. 3. este aplicabil în perioada 1 iulie 2008 - 30 iunie 2009 este evident că la închiderea situației financiare pe anul 2009 - 31 decembrie
2009 - actul era în vigoare și trebuie să producă efecte.
Pe de altă parte, așa cum s-a atestat atât de reclamant, cât și de pârâtă, bonusul pe anul 2008 s-a achitat în întregime. Or, atât timp cât pârâta recunoaște și susține aplicabilitatea contractului colectiv de muncă nr. 3., conform legii, din momentul înregistrării sale - 1 iulie 2009, este evident că plata acestui drept s-a realizat numai parțial în temeiul acestui contract colectiv de muncă, respectiv numai pentru perioada 1 iulie 2008 -
31 decembrie 2008, pentru perioada anterioară cuprinsă între 1 ianuarie
2008 - 30 iunie 2008 plata fiind făcută în temeiul contractului colectiv de muncă anterior, pe anii 2007-2008.
Nu este justificată nici apărarea pârâtei în sensul că bonusul nu s-ar cuveni pe anul 2009 dat fiind faptul că S. B. M. a societății pârâte a înregistrat pierderi în cursului anului financiar 2009.
În primul rând, din certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud rezultă că până la data de 4 februarie 2010 la nivelul județului B.-N. a funcționat S. B. a pârâtei.
Prin urmare, faptul că S. B. M. a înregistrat pierderi nu are nicio relevanță în cauză, atâta timp cât pe perioada în litigiu 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009 exista și desfășura activitate S. B., entitate independentă de S. B. M.
Pe de altă parte, art. 8.1.2 al regulamentului de salarizare nu condiționează plata bonusului de obținerea de câștig, de profit de către pârâtă. Conform textului legal ce stă la baza pretențiilor formulate, bonusul se acordă ținând seama de procentul de realizare a planului.
Astfel, dacă planul se realizează în proporție de 1. sau mai mult, bonusul este egal cu un salariu de bază brut lunar. Dimpotrivă, dacă procentul este mai mic de 1. bonusul este egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar.
Or, conform art. 8 al regulamentului, pentru analiza realizării planului se compară primele de asigurare brute încasate la nivelul sucursalei cu planul comunicat de sucursală, indiferent dacă în final societatea înregistrează profit sau pierdere, după deducerea cheltuielilor efectuate.
Ca atare, pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009 reclamantului i se cuvine plata bonusului aferent anului 2009, prevăzut de art. 8.1.2 din regulamentul de salarizare anexă la contractul colectiv de muncă nr. 3..
Suma datorată suportă riscul devalorizării, astfel că debitorul obligației de plată este ținut la repararea în totalitate a prejudiciului, motiv pentru care se impune obligarea debitorului la plata dobânzii legale aferentesumei cuvenite pe perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, începând cu data scadenței obligației și până la data plății efective.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale invocate, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamant conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC A. R. A. S. B.,solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, în principal, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar în subsidiar, respingerea în tot a acțiunii formulate ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune a drepturilor bănești solicitate de intimată, raportat la prevederile art. 283 alin. (1) lit. e din C. Muncii.
În prezenta cauza se contestă neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de munca or, în acest caz, dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e sunt în sensul ca dreptul la acțiune al intimatei se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia. Față de obiectul cererii, bonusul anual pe anul 2009, data scadenta este închiderea situațiilor financiare, respectiv 31 decembrie
2009, deci obligația de plata devenea scadenta în ianuarie 2010. Față de prevederile art. 283 alin. 1 lit. e, intimata a depus cererea după expirarea celor 6 luni, adică la data de (...) (la mai bine de un an de zile de la data scadenței).
Recurenta a făcut referire la practica altor instanțe cu privire la această problema de drept, prin care s-a apreciat că este vorba despre neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de munca, fiind admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din C. Muncii.
Pe fondul cauzei recurenta critică hotărârea prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041 C.pr.civ., arătând că în ceea ce privește temeiul juridic pentru acordarea bonusului pe anul 2009, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, deși nu a operat o prelungire a CCM-unitate pe anii 2008-2009, care a încetat la data de (...), intimata trebuia sa beneficieze de bonusul anual, pentru perioada (...)-(...).
Astfel, în considerentele sentinței atacate, instanța a retinut ca: ,,nu se poate retine apărarea pârâtei în sensul că regulamentul de salarizare se refera în art. 8.1.2. numai la bonusul aferent anului 2008. (...) este evident ca la închiderea situației financiare pe anul 2009-31 decembrie 2009-actul era în vigoare și trebuia sa producă efecte".
Aceasta interpretare a instanței de fond este eronata și nu are niciun temei întrucât CCM-unitate nr. 3941 si-a produs efectele pe o perioada de un an, respectiv 0(...)-(...), astfel ca la data scadentei obligatei de plata a bonusului anual pe anul 2009, respectiv (...), acest CCM-unitate nr. 3941 nu-și mai producea efectele.
Bonusul pe anul 2008 s-a plătit integral salariaților, întrucât CCM- unitate nr. 3941 pe anii 2008-2009 era în vigoare la data scadentei obligației de plata, respectiv (...).
A nesocoti scadenta plății, respectiv închiderea situației financiare, ar însemna să nesocotim însuși fundamentul pentru care angajatorul a înțeles să acorde acest "al 13-lea salariu", așa cum este el denumit de angajați. În mod concret, bonusul anual se plătește în funcție de realizări, or adoptând raționamentul instanței de fond ar însemnă să nesocotim principiile contabilității, potrivit cărora realizările unei societăți se calculează la sfârșitul anului financiar, respectiv la data de (...).
În situația în care începând cu (...) s-ar fi înregistrat noul CCM-unitate pe anii 2009-2010, acesta urmând să-și producă efectele și la data închiderii situației financiare pe anul 2009, respectiv (...), bonusul pe anul 2009 s-ar fi achitat în baza dispozițiilor noului CCM, în vigoare la (...). Or, atâta timp cât acest nou CCM a fost înregistrat, fără a subzista vreo culpa a A., abia în ianuarie 2010, deci după închiderea situației financiare, apreciază că bonusul pe anul 2009 nu poate fi achitat salariaților, neexistând niciun act valabil care sa-l reglementeze la data scadenței.
Nu prezintă importanta, din prisma dispozițiilor art. 8.1.2 din Regulamentul de S. A. a CCM-unitate pe anii 2008-2009, perioada din an acoperita de CCM-unitate, ci daca acest CCM-unitate este în vigoare la data închiderii situației financiare, respectiv 31 decembrie 2009.
Bonusul pe anul 2008 nu a fost achitat salariaților în baza a doua
CCM-uri, ci în baza CCM-unitate valabil la data scadentei obligației de plata, respectiv (...), deci în baza CCM-unitate nr. 3941/0(...). Conform interpretării instanței de fond, atât bonusul pe anul 2008, cât și bonusul pe anul 2009, au același temei juridic, respectiv CCM- unitate nr. 3941/0(...), ceea ce nu poate fi primit, în principal deoarece la data de (...) CCM-unitate nr. 3941 nu mai era valabil, și în subsidiar deoarece un CCM-unitate nu poate reglementa doua bonusuri, fiind încheiat pe o perioada determinata de 12 luni.
Mai mult decât atât, arată că nu se poate calcula procentul de realizare al planului de încasări pe anul 2009, în condițiile în care acest plan a fost stabilit pentru întregul an, însă instanța de fond a apreciat că același procent de realizare poate fi aplicat și pentru jumătate de an, respectiv (...)- (...).
A. a depus la dosarul cauzei atât planul de încasări pe anul 2009, așa cum acesta a fost stabilit la nivel de conducere, precum și procentul de realizare al acestui plan, la sfârșitul anului 2009, iar instanța de judecata a folosit datele contabile ale societății stabilite la sfârșitul anului 2009, aplicându-le pentru perioada vizată, respectiv prima parte a anului 2009, deși este posibil ca încasările să fi fost mai mici în aceasta perioadă și să se compenseze cu încasări mai mari în perioada iulie 2009 - decembrie 2009, fără ca aceste încasări sa fi fost meritul intimatului, care nu mai avea raporturi de munca cu A.
Apreciază că a lua drept fundament totalul încasărilor pe anul 2009, care reprezintă o medie a celor 12 luni, și a aplica rezultatul numai pentru perioada ianuarie-iunie 2009 reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 8.1.2. din Regulamentul de S., A. a CCM-unitate pe anii 2008-2009, întrucât aceste dispoziții prevăd plata unui bonus în funcție de realizări, și contrar susținerilor instanței de fond acest bonus reprezintă o prima, un stimulent acordat salariaților.
Apreciază recurenta că nu există niciun temei juridic pentru acordarea bonusului pe anul 2009, întrucât la data închiderii situației financiare, data scadenta a obligației de plata, CCM-unitate nr. 3941/0(...) nu-și mai producea efectele, acesta încetând prin ajungerea la termen, la data de (...).
A mai susținut recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că bonusul nu este condiționat de obținerea de câștig, de profit.
CCM-unitate pe anii 2008-2009 reprezintă voința părților, iar clauzele acestuia trebuie interpretate în sensul avut în vedere de părți, la negociere, or în niciun caz părțile nu au dorit gratificarea salariaților, în condițiile în care pierderile ar fi mai mari decât încasările, întrucât consecințele uneiastfel de interpretări ar produce efecte drastice în ceea ce privește posibilitățile de redresare economica ale A.
Menționează că situația economica a societății este precara, la nivelul anului 2009 pierderile suferite fiind în cuantum de 90.507.685,02 lei, fapt ce a determinat inițierea unor masuri de reorganizare, iar acordarea unor bonusuri în condițiile în care nici măcar salariile nu mai pot fi plătite, nu reprezintă o soluție echitabila ce poate fi aplicata de instanța de judecata.
Recurenta invocă și practica altor instanțe prin care au fost respinse cereri având obiect similar.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 din Codul muncii „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin. 1 din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. 1 lit. a - d din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamanta nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unui bonus neacordat ce face parte, potrivit dispozițiilor art. 155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. În consecință, având în vedere că reclamanta a formulat acțiunea la data de (...), Curtea constată că excepția invocată de recurentă este neîntemeiată.
Pe fondului cauzei, Curtea reține că recursul este fondat, având învedere următoarele considerente:
Potrivit art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe anul 2008-2009, anexă la C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 3941/0(...) și parte integrantă din acesta, părțile semnatare au stabilit că „anual după închiderea situațiilor financiare potrivit legislației aplicabile - pentru fiecaredintre salariații sucursalei se va acorda un bonus egal cu maximum un salariu de bază brut lunar, calculat după cum urmează: a. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale este mai mare decât 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește încă un salariu de bază brut lunar; b. dacă procentul de realizare a planului de încasări anuale la nivelul sucursalei este mai mic de 1., fiecare dintre salariații sucursalei respective primește un bonus egal cu procentul de realizare a planului aplicat asupra salariului de bază brut lunar. ";
Astfel cum rezultă din prevederile art. 8.1.2 din Regulamentul de salarizare pe anul 2008-2009, anterior menționate, scadența dreptului prevăzut prin această clauză contractuală este la sfârșitul fiecărui an, după închiderea exercițiului financiar.
O astfel de concluzie reiese și din modalitatea de calcul a bonusului, astfel cum aceasta este prevăzută la art. 8.1.2 din Regulament, raportat la planurile de încasări anuale la nivelul sucursalei, și cum acestea se verifică la sfârșitul fiecărui an, doar din acel moment se naște în patrimoniul salariaților dreptul de a beneficia de bonusul menționat. Așadar, acordarea acestui bonus nu are nici o legătură cu perioada efectiv lucrată de salariați pe parcursul unui an calendaristic.
Astfel cum a reținut și prima instanță, C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 3941/0(...), pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, a produs efecte pentru perioada de un an de la data înregistrării, respectiv până la data de (...), în cauză nefiind dovedit că ar fi avut loc o prelungire a valabilității acestuia.
Întrucât contractul colectiv de muncă nr. 3941/0(...) a încetat la data de (...), Curtea constată că acesta nu mai era în vigoare la data de (...) și, prin urmare, nu putea constitui temei de acordare a bonusului anual pretins de reclamant nici pentru perioada (...)-(...).
Având în vedere că C. colectiv de muncă la nivel de unitate nr.
3941/0(...) s-a încheiat doar pentru 1 an, respectiv 0(...) - (...), este fără putință de tăgadă că părțile nu au putut avea în vedere la momentul încheierii acestuia decât acordarea bonusului o singură dată, respectiv pentru anul fiscal 2008.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 C.pr.civ.
Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamant.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S. G. R. A. R. S., fostă S. A. - R. A. S.A, împotriva sentinței civile nr. 1051 din 18 mai 2011 a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul S. S.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: G.C.F.
| ← Decizia civilă nr. 5346/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 931/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
