Decizia civilă nr. 4785/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4785/R/2011
Ședința noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 3249 din 16 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați S. A. S. S. C., I. T. DE M. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent O. I., lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii în sensul de a se constata că activitatea pe care a desfășurat-o în perioada (...) - (...) se încadrează în grupa a II-a de muncă și de a obliga pârâta de rândul I să îi elibereze adeverința tip cu menționarea grupei a II-a de muncă în proporție de 1. pentru perioada menționată. De asemenea, solicită să fie obligată pârâta de rândul II să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul lui de muncă pentru motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Nu solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că prin cererea dedusă judecății, reclamantul O. I. a chemat în judecată pârâta de rândul I - S. A. S. S. și pârâtul de rândul II - I. T. de M. S., solicitând instanței să constate că activitatea desfășurată în perioada (...) -(...) se încadrează în grupa a II-a de muncă, să oblige pârâta de rândul I să îi elibereze o adeverință care să ateste desfășurarea muncii în grupa a -II-a în proporție de 1. și să oblige pârâtul de rândul II să facă cuvenitele mențiuni în carnetul său de muncă.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că a fost angajat al pârâtei de rândul I, în perioada (...)-(...), în calitate de conducător auto, iar munca prestată în această perioadă se încadra în categoria celor enumerate le pct.139 al anexei II la O. nr.50/1990.
Reclamantul arată că în perioada anterioară și ulterioară celei solicitate în prezenta cerere a lucrat la alte unități, unde a prestat aceeași muncă, fiind încadrat în grupa a - II - a de muncă, în temeiul Ordinelor nr.50/1990 și nr.125/1990.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Soluția pronunțată se fundamentează pe următoarele considerente:
În perioada (...) - (...), reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă al pârâtei de rândul I, în calitate de conducător auto.
Reclamantul a solicitat instanței să constate că activitatea prestată la această unitate se încadrează în grupa a -II - a de muncă conform prevederilor ordinului nr.50/1990, anexa II, pct.139 conform căruia:
„Activitatea șoferilor care deservesc următoarele categorii de autovehicule, pe perioada cât lucrează în aceste condiții: a) Autoremorchere cu greutatea totală de remorcare de 40 de tone și mai mare, care nu utilizează ajutor de șofer; b) Autobasculanta cu capacitatea de încărcare de 40 de tone și mai mare; c) Autovehicule cu două remorci cu capacitatea de încărcare în autotren de peste 20 de tone; d) Autovehicule care transportă gaze lichefiate și produse petroliere foarte inflamabile pe baza criteriilor stabilite de M. T..
Potrivit prevederilor pct.13, 14 și 15 din O. nr.50/1990:
13. perioada lucrată după data de (...) până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr.59/(...) și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.
14.Pentru perioada lucrată între (...) și (...), încadrarea în grupele I și II de muncă, de asemenea, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
15.Dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de M. M. și O. S.
Totodată, ținând seama de prevederile art.2 și 3 din Decretul lege nr.68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu
(...) și până în prezent.";
Pentru a verifica dacă sunt întrunite condițiile pentru ca activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a - II -a de muncă instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, a solicitat informații de la pârâta de rândul I și a procedat la audierea unui martor.
Conform constatărilor expertului tehnic nu s-a putut stabili dacă reclamantul a lucrat în condiții ce se puteau încadra în grupa a - II - a de muncă, deoarece din documentația existentă nu s-a putut stabili tipul autovehiculului pe care a lucrat petentul (f.34).
Această situație este determinată de faptul că în arhiva pârâtei de rândul I nu există înregistrări în acest sens (f.38).
Pentru a lămuri acest aspect instanța a procedat la audierea unui martor, fost coleg de muncă cu reclamantul din depozițiile căruia a reieșit faptul că în perioada (...) - (...) reclamantul nu a prestat activitate pe tipurile de autovehicule prevăzute la anexa II pct.139 din O. nr.50/1990.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantului privind constatarea faptului că în perioada (...) - (...) a prestat activitate care se încadrează în grupa a - II - a de muncă.
Celelalte capete de cerere fiind accesorii primului capăt au fost respinse la rândul lor ca nefondate.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul O. I., solicitând admiterearecursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
Recurentul învederează că pârâta intimată A. S. s-a constituit prin preluarea activului si pasivului de la întreprinderea județeana de transport specializat pentru agricultura si industrie alimentara (ITSAIA), care s-a desființat prin H. de G. nr. 13 din 10 ian. 1991.
Menționează că a fost angajatul societății parate in perioada (...) - (...), in calitate de conducător auto. Începând cu anul 1990, urmare a unor negocieri purtate intre patronat si sindicat, s-a decis încadrarea conducătorilor auto in grupa a II-a de munca, conform Anexei nr. 2, punctul 139 din O. 125/1990 care completează O. 50/1990.
Prin urmare, susține recurentul că activitatea desfășurată în cadrul acestei unități s-a încadrat în grupa a II a de muncă, regăsindu-se menționată la pct. 139 din O. 50/1990. De altfel, atât anterior, cât și ulterior momentului în care raporturile de muncă cu societatea pârâtă au încetat, recurentul a continuat să presteze același tip de activitatea în cadrul altor unități - COOP Deservirea Z., Coop Constructorul Z., SC Elcond SA Z. și care a fost încadrată în grupa a II a de muncă.
Consideră ca instanța de fond, in mod nejustificat, i-a respins cererea de a se reveni cu adresa la parata de rândul 1 pentru ca aceasta sa comunice tipul de autovehicul pe care a lucrat în perioada arătata. De asemenea, instanța a încuviințat o expertiza tehnica de specialitate, în cadrul căreia expertul a solicitat date suplimentare, însa instanța a omis administrarea acestei probe.
De altfel, instanța nu a analizat nici măcar probele administrate in cauza. A reținut in motivarea hotărârii ca a fost audiat un martor, deși inițial a făcut mențiune privitoare la audierea a doi martori, unul dintre ei fiind identificat doar cu prenumele. La dosarul cauzei exista declarațiile a doi martori, care au declarat ca in perioada 1983-1983 recurentul a lucrat pe mașini de mare tonaj, peste 20 de tone, cu remorca.
Deși legal citați, intimații nu au depus întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Criticile recurentului pârât vizează acordarea grupei a II a de muncă pentru perioada (...) - (...), critici care însă nu pot fi primite de către Curte, întrucât acestea nu au nici un fundament.
Reclamantul recurent își întemeiază prezentul demers pe dispozițiile O. nr.50/1990, anexa II, pct.139. După cum a constatat și prima instanță, aceste prevederi legale individualizează punctual care dintre activitățile șoferilor se încadrează în grupa a II a de muncă, făcând trimiteri exprese în acest sens, după cum urmează: „activitatea șoferilor care deservesc următoarele categorii de autovehicule, pe perioada cât lucrează în aceste condiții: e) Autoremorchere cu greutatea totală de remorcare de 40 de tone și mai mare, care nu utilizează ajutor de șofer; f) Autobasculanta cu capacitatea de încărcare de 40 de tone și mai mare; g) Autovehicule cu două remorci cu capacitatea de încărcare în autotren de peste 20 de tone;h) Autovehicule care transportă gaze lichefiate și produse petroliere foarte inflamabile pe baza criteriilor stabilite de M. T..
Recurentul reclamant susține că pe perioada de referință a condus autovehicule de natura celor indicate la punctul 139 din actul normativ evocat, însă Curtea observă că alegațiile acestuia nu se coroborează cu nici un mijloc de probă.
Astfel, din depozițiile celor doi martori(f. 50,51) reiese că acesta a condus autovehicule de 8 tone cu remorcă, 12 tone sau, după caz, 20 tone, iar nu și peste 20 tone. Or, legiuitorul face trimitere doar la autovehicule de 40 tone și mai mare, potrivit literelor e și f, ceea ce nu este cazul în speță. De asemenea, la lit. g face mențiuni privitoare la autovehicule cu două remorci cu capacitatea de încărcare în autotren de peste 20 de tone.
Prin urmare, nu se poate reține că activitatea desfășurată de reclamant se circumscrie vreuneia din ipotezele legale menționate.
Dincolo de aceste aspecte, Curtea notează că în perioada de referință reclamantul a fost detașat în Irak în intervalul (...)-(...)(f. 15 dosar fond).
Neîntemeiate se dovedesc fi și criticile privind necercetarea fondului de către prima instanță, respectiv lipsa rolului activ. T. a analizat cauza în raport de toate probele administrate, tranșând în mod legal cauza.
Astfel, acesta a făcut demersuri pentru a stabili care a fost tipul deautovehicule conduse de către reclamant, sens care a emis o adresă către pârâtaintimata de rândul 1(f. 38). Faptul că răspunsul primit de la societate prin care se arată că în arhiva societății nu există înregistrări privitoare la aspectele solicitate nu îl mulțumește pe reclamant, aceasta nu echivalează cu lipsa de rol activ. Or, raportat la răspunsul primit emiterea unei noi adrese către aceeași societate era superfluă. Cum aspectul menționat nu a fost lămurit ca urmare a adresei menționate, T. a administrat inclusiv proba testimonială.
Nu prezintă relevanță faptul că prin încheierea din (...)(f. 23), prima instanță a respins solicitarea în probațiune privind audierea unui martor, în condițiile în care ulterior a lămurit aspectele esențiale prin administrarea de noi probe, inclusiv a celei testimoniale propuse de către reclamant.
Contrar celor învederate de către reclamant în privința expertizei efectuate în cauză, Curtea notează că expertul și-a exprimat punctul de vedere în funcție de documentația existentă la dosar și a arătat că „nu se poate stabili tipul de autovehicul pe care a lucrat reclamantul";, fără însă ca acesta să ceară lămuriri suplimentare.
De altfel, acesta a și fost motivul pentru care, ulterior, instanța a administrat și proba testimonială. Cum depozițiile martorilor nu au confirmat că tipul de autovehicule conduse de reclamant se încadrează în ipotezele legale, de natură justifice în cadrarea în grupa a II a de muncă, era superfluă solicitarea de către instanță de noi lămuriri expertului.
Ținând seama de considerentele expuse, potrivit art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile numărul 3249 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
L. D. D. G. S. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: A.B.
| ← Decizia civilă nr. 931/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1495/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
