Decizia civilă nr. 5015/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5015/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.
J.CĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr.
3452 din 21 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T., în numele membrilor de sindicat G. L., P. A., S. G., S. N., H. C., F. C., P. G., F. A., Ș. V., I. D., P. M., S. D., J. L., D. D., B. G., I. D., V. E., J. ANA, M. A., S. L., B. D., S. F., RĂU M., L. C., R. G., C. R., A. I., O. F., I. M., R. G., S. ANA, S. M., G. M., S. B. S., S. O., S. M., C. L., D. M., M. F., S. A., V. I., M. L., S. M., N. V., N. M., și pe pârâții intimați M. E., C., T. ȘI S., I. Ș. AL J. M. și Ș. CU C. I-V. „. O. T., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din 16 și, respectiv 23 noiembrie 2011, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei note de ședință.
C U R T E A A supra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...), reclamantul S. S. din I. T., în numele membrilor de sindicat menționați in tabelul anexat cererii, a chemat în judecată pe pârâții S. cu clasele I-V. „. O., I. S. al J. C., M. E., C., T. și S., M. F. P., solicitând obligarea acestora la calculul si plata drepturilor neacordate reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți si programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității didactice, prevăzut de L. nr. 3., aferent anului 2009 si suma efectiv plătită actualizate în funcție de rata de inflație la data plătii, obligarea pârâtului I. Ș. al J. C. să aloce către unitatea de învățământ sumele necesare plătii integrale a ajutorului prevăzut de L. nr.
3., obligarea pârâtului M. E. C., T. si S. să aloce I. Ș. J.țean C. sumele necesare plății integrale a ajutorului prevăzut de actul normativ anterior menționat si obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să vireze în bugetul pârâtului M. E., C., T. si S. sumele necesare plății integrale a acestui ajutor pe anul 2009.
Pârâtul I. Ș. J.țean C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 5 din N. metodologice.
Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât nu are calitate procesuală pasivă, arătând că nu a avut si nu are nici un fel de raporturi juridice cu cei reprezentați de către reclamant, astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva sa pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Pârâtul M. E., C., T. si S. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice întrucât sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat.
Prin sentința civilă nr. 3452/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a S.ui S. din Î.ul T. și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul F inanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanții G. L., P. A., S. G.,
S. N., H. C., F. C., P. G., F. A., S. V., I. D., P. M., S. D., J. L., D. D., B. G., I.
D., V. E., J. Ana, M. A., S. L., B. D., S. F., R. M., L. C., R. G., C. R., A. I., O. F., I. M., R. G., S. Ana, S. M., G. M., S. B. S., S. O., S. M., C. L., D. M., M. F., S. A., V. I., M. L., S. M., N. V., N. M. reprezentanți prin S. S. din Î. T., în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „. O. T., I. Ș. J.țean C., M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. cu clasele I-V. „. O. T. la plata sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice aferent anului 2009 și suma efectiv plătită, actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
A fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce pârâtului de rândul 3 fondurile necesare plății drepturilor solicitate, pârâtul de rândul 3 să aloce pârâtului de rândul 2 fondurile necesare plății drepturilor solicitate, iar pârâtul de rândul 2 să aloce pârâtului de rândul 1 fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat așa cum aceștia sunt menționați în tabelele depuse la dosarul cauzei (f.6-9).
D. Adeverințele înregistrate sub nr.219/(...), rezultă faptul că cei reprezentați de către reclamant dețin funcții de cadre didactice titulare în cadrul Scolii cu clasele I-V. „I. O. din localitatea T. si că au primit ajutorul financiar prevăzut de L. nr. 3. doar în cuantum de 130 lei.
Pârâții I. Ș. J.țean C. si M. E., C. T. si S. recunosc că în anul 2009 s- au acordat membrilor de sindicat reprezentați doar suma de 130 lei, conform circularei M.E.C.I. nr. 128/CB/(...).
Conform art. 1 și art. 2 din L. nr. 3., începând cu data de (...), cadrele didactice titulare si/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar, beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calități activității didactice în cuantum de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății. Aceste sume se alocă potrivit art. 4 din lege de la bugetul de stat prin M. E., C., T. si S. (fost M. E., C. si Inovării).
In conformitate cu prevederile art. 2 din N. metodologice de aplicare a L. nr. 3., aprobate prin H. nr. 4., ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea; in cazul în care cadrul didactic își desfășoară activitatea in mai multe unități de învățământ, ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ la care se păstrează si se completează carnetul de muncă.
Ajutorul financiar se acordă potrivit art. 2 din normele anterior menționate anual pe bază de cerere, formulate de către beneficiar si înregistrată până la data de 01.11 pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie a anului următor.
Prin prevederile art. 5 din N. metodologice de aplicare a L. 3. s-a reglementat procedura premergătoare plății acestui ajutor.
Așa cum rezultă din prevederile art. 6 din Norme responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul I. Ș. J. M. B. și D. de specialitate din cadrul M. E. C. T. și S..
D. analiza textelor legale anterior menționate rezultă că aparent pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu este răspunzător de plata acestui ajutor, însă el are obligația de a asigura sumele necesare, acordării ajutorului financiar prin intermediul pârâtului M. E., C. T. si S. potrivit art. 4 din L. 3..
Reclamantul a solicitat pârâtului Ministerul Finanțelor Publice alocarea de la buget a sumelor necesare efectuării plăților în condițiile în care printre atribuțiile acestuia, reglementate de L. 5., se regăsește si aceea de coordonarea acțiunilor privind pregătirea proiectelor legii bugetare, ale legilor de rectificare, precum si a legilor privind aprobarea contului general de execuție. In acest context este nereală afirmația cum că s-a cerut finanțarea de către un ordonator principal de credite a unui alt ordonator principal de credite.
Ca atare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, el trebuind a fi obligat să vireze în contul pârâtului M. E., C., T. si S. sumele necesare plătii ajutorului prev. de L. 3..
Aceste prevederi legale nu condiționează plata ajutorului pentru achiziționarea de cărți si programe educaționale pe suport electronic de limita creditelor bugetare aprobate, ea fiind introdusă prin N. metodologice de aplicare aprobate prin H. nr. 4. care, fiind un act de aplicare a legii, nu poate modifica dispozițiile acesteia.
Așadar suma de 130 lei alocată celor reprezentați de către reclamanți la sfârșitul anului 2009 reprezintă echivalentul a 30 E. si prin neplata diferenței privind echivalentul în lei a sumei de 70 euro au fost încălcate prevederile L. 3. si ale art. 40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractul individual de muncă.
Reținând și prevederile art. 269 din Codul Muncii, instanța, în temeiul art. 283 si următoarele Codul Muncii, având în vedere că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 5 alin. 1-6 din N. metodologice de aplicare a L. nr. 3. aprobate prin HG nr. 4., a admis acțiunea reclamantului conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului recurentul critică hotărârea pentru nelegalitate, arătând că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza, chiar si in situația in care a fost chemat in judecata numai pentru alocarea fondurilor necesare drepturilor salariale solicitate de reclamantele-intimate.
L. finanțelor publice care stabilește competențe si responsabilități în procesul bugetar, nu atribuie M. F. P. competenta de a întreprinde demersurile stabilite in sarcina sa de către instanța de fond.
In acest sens arată că rolul esențial în procesul bugetar si în execuția de casa bugetara revine G. si respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din L. nr. 5. privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art. 18, L. nr. 5. stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P. De asemenea, tot G. supune spre adoptare P. si proiectele legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
D. cuprinsul art.1-3 din L. nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea G. R. și a ministerelor, cu modificările si completările ulterioare, rezulta cu claritatea ca G. este o autoritate publica a puterii executive alcătuit din primul-ministru si ministere (din care face parte si Ministerul Finanțelor Publice).
Potrivit art.20-21 din același act normativ "aparatul de lucru al G. este alcătuit din Cancelaria Primului-ministru, Secretariatul General al G., departamente și alte asemenea structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin hotărâre a G. iar, Cancelaria Primului-ministru are personalitate juridică și este coordonată direct de primul-ministru".
Prin urmare, nu se poate pune semnul egalității intre Guvern si Ministerul Finanțelor Publice, în ceea ce privește sfera atribuțiilor acestora privitoare la aprobarea bugetului.
Pe fondul cauzei, în opinia recurentului acordarea drepturilor salariale solicitate de reclamanți este nelegala întrucât, instanța de fond a dispus acordarea unor drepturi stabilite in temeiul L. nr. 3., lege in prezent abrogată.
Apreciază că S. S. din Î.ul T. nu are calitate procesuala activa având in vedere faptul ca in concret se solicita un ajutor financiar si nu un drept ce decurge din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, cum prevăd dispozițiile art. 28 din L. nr. 54/2003.
Potrivit art. 28 alin. (2) din L. nr. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii săi, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatorii lor. Paratul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de angajator a persoanelor care sunt membri de sindicat, angajați la unitatea de învățământ pârâtă.
In contextul prezentat prin acțiune, consideră ca fiind neîntemeiata cererea prin care se solicită ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat sa vireze sumele necesare efectuării plăților.
Consideră că atât acțiunea cât si cererea de chemare în garanție sunt vădit nelegale deoarece solicitările depășesc atribuțiile legale ale M.F.P. și înconcret nu există un drept actual care să poată fi valorificat deoarece actul normativ invocat a fost abrogat prin L. nr. 118/(...).
Intimatul reclamant S. S. din Î. T. a depus la dosarul cauzei „Note de
ședință"; (f. 16-18) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține că recursul este fondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, s-a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ. următoarele:
"În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.";
În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazulneexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor L. nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor
Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr.
5., cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8,
11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.";
Prin prisma dezlegărilor obligatorii din decizia menționată, Curtea de
A. constată că în prezenta cauză nu se poate reține existența unei obligații legale de garanție sau de despăgubire între pârâtul M. E., C., T. și S. și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, astfel că cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C.
Pe de altă parte, Curtea de A. reține că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor
Publice s-a solicitat obligarea acestuia să vireze în bugetul M. E., C., T. și S. sumele necesare plății integrale a ajutorului prevăzut de L. nr. 3..
Cum prin această cerere se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererea de chemare în garanție formulată de ordonatorul de credite M. E., C., T. și S., Curtea de A. constată că sunt aplicabile statuările obligatorii din Decizia menționată referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor, astfel că urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului recurent.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte hotărârea, în sensul că va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate împotriva sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul - chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 3452 din 21 iulie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de S. S. din Î. T., în numele membrilor de sindicat reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. ȘI
S. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘED.TE J.CĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 4527/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2521/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
