Decizia civilă nr. 5115/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 5115/R/2011

Ședința publică din data de 7 decembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.

G.-L. T. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. A S. SA împotriva sentinței civile nr. 4671 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. L. I., având ca obiect contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic I. G. M. și reclamantul intimat personal și asistat de av. W. G.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 noiembrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.

Reprezentanții părților depun la dosarul cauzei delegație și respectiv împuternicire avocațială și arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în principal ca fiind tardiv introdusă, motivând în esență că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului legal prevăzut de lege, iar în subsidiar ca inadmisibilă, pentru considerentele invocate în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că instanța de fond corect a respins excepția tardivității, iar din probatoriul administrat nu a rezultat că reclamantul ar fi încălcat vreo normă sau că ar fi prejudiciat societatea. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar și depune concluzii scrise, pe care solicită instanței să le aibă în vedere la pronunțarea hotărârii.

Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A P rin sentința civilă nr. 4671 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de reclamantul B. L. I. în contradictoriu cu pârâta S. N. A S. SA - S. S. O. DEJ și pe cale de consecință s-a dispus anularea Deciziei 44/(...).

Pârâta a fost obligată la restituirea sumelor reținute precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei către reclamant.

S-a respins excepția tardivității cererii.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut asupra excepției invocată de pârâtă că decizia a fost emisă în data de (...), iar acțiunea a fost depusă în

(...) cu respectarea prev. art.101 Cod procedură civilă - respectiv 30 de zile libere.

S-a reținut că reclamantul are calitate de angajat al S. N. a S. SA - S. S.

O. D.

Prin Decizia nr.44/06 mai 2011 a fost sancționat cu o reducere a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni începând cu luna mai 2011, reținându-se în sarcina sa faptul că alături de un alt angajat, a mobilizat minerii din schimb la organizarea unui protest spontan și la oprirea procesului de producție.

Faptele reținute în sarcina sa au fost prev. de art. 86 lit.c din Contractul colectiv de muncă U. 2011 care interzice salariaților „să organizeze întruniri în/sau pe teritoriul unității, în timpul sau înafara orelor de program, fără acceptul prealabil, al administrației „ coroborat cu prev. art.33 lit.x din Regulamentul Intern al S. N. a S. SA S. S. O. Dej care interzice salariaților

„participarea la orice fel de manifestări, în timpul orelor de program fără aprobarea conducerii";.

Această decizie a fost emisă, în urma unei așa-zisei „notă informativă"; - a directorului economic al Sucursalei precum și a cercetării efectuate în cauză la sediul societății de comisia de cercetare disciplinară.

Încă de la început - reclamantul a precizat că nu este organizatorul protestului dar a luat parte la acesta.

Declarațiile martorilor luate cu aceeași ocazie sunt needificatoare.

Astfel la întrebarea 6 „ D. cunoașteți că salariații că salariații B. Lavian, P. Ariton …. În data de (...) au intrat în unitate, deși erau liberi și nu trebuiau să fie la program ? în încercarea de organizare a unei întruniri de protest în timpul orelor de program în unitate fără acordul prealabil al administrației „ - răspunsul a fost „Da"; - fără nici o detaliere.

În schimb în instanță au fost audiați 4 martori - doi dintre ei dând declarații și în fața comisiei de disciplină.

Potrivit acestor dispoziții în cursul lunii aprilie - a existat un conflict spontan între conducerea societății și angajați.

Astfel, la ora 6,30 deși urma să intre schimbul A, la salină s-au prezentat

și muncitorii schimbului B - din care face parte și reclamantul. Ei și-au manifestat nemulțumirea față de neacordarea unor drepturi salariale - în raport cu munca depusă.

Este adevărat că reclamantul a participat la acest protest - dar nici unul dintre martori nu l-a menționat ca fiind organizator, dimpotrivă, toți au recunoscut că au avut nemulțumiri și s-au prezentat fără a fi mobilizați de cineva - la sediul societății - deși unii dintre ei trebuiau să intre în schimbul B.

Reclamantul a fost sancționat pentru că a încălcat prev. art. 86 lit.c din

Contractul colectiv de muncă. Acest text - interzice salariaților să organizeze întruniri în sau pe teritoriul unității în timpul sau în afara orelor de program - fără accept prealabil, al administrației - ori - nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul a organizat acest protest.

De asemenea, s-a reținut în sarcina sa, încălcarea prev. art. 33 lit.x din

Regulamentul Intern care se referă la manifestări în timpul orelor de program, reclamantul se afla în timpul său liber.

Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a contestatorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. A S. - S. S. O. DEJsolicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului consideră că prima instanță în mod nejustificat a respins excepția tardivității deoarece decizia contestată i-a fost comunicată reclamantului sub semnătură de primire la data de (...) și s-a împlinit la data de (...), or, reclamantul a înregistrat acțiunea pe rolul T. S. abia în ziua de (...),așadar cu depășirea termenului de 30 zile calendaristice, calculat potrivit art. 101 alin. 1 C.proc.civ.

În ce privește fondul cauzei arată că cercetarea disciplinară prealabilă efectuată în cauză, a confirmat prin depozițiile coroborate ale martorilor B. M.,

F. F. si S. A., faptul că reclamantul salariat al unității, pe fondul nemulțumirii legată de drepturile salariale aferente lunii martie 2011, a procedat in ziua de (...) la mobilizarea minerilor din schimbul B, aflați în subteran în vederea declanșării unui protest spontan pentru a doua zi, în sensul de a-i determina pe minerii din schimbul A să nu mai intre cu începere de la ora 6.00 în subteran și să declanșeze astfel un conflict atipic de muncă de pe poziții de forță.

Acest lucru rezultă cu prisosință din nota scrisă privind desfășurarea evenimentelor întocmită de directorul economic al unității reclamante, Ec. C. M.

F. că reclamantul a fost organizator și totodată participant (aceasta ultima calitate fiind recunoscută de altfel de cel în cauză prin declarația dată în fața comisiei de cercetare disciplinară) rezultă din declarațiile martorilor anterior menționați și nota scrisă mai sus relevată, material probatoriu ce pune în lumină împrejurarea că în data de (...) le-a cerut colegilor săi să vină a doua zi dimineața în incinta unității, cu scopul de a-i determina pe colegii din schimbul A să nu intre în mină și să se alăture protestului lor, aceeași activitate desfășurând-o și numitul S. L. care a ajuns să fie de asemenea sancționat pentru aceleași abateri disciplinare.

În ce privește individualizarea sancțiunii disciplinare, s-a ținut seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor imputate, de consecințele produse, de comportarea generală în serviciu a reclamantului, care așa cum rezultă din propria declarație, se declară cu fiecare ocazie pe care o are nemulțumit de condițiile de muncă prin prisma salariului foarte mic raportat la producția cerută și efortul depus, de faptul că acesta nu a mai fost anterior sancționat disciplinar, situație în care s-a apreciat că avertismentul scris este insuficient, astfel că reducerea salariului de bază cu un procent de 10% pe o durata de 3 luni conform art.248 lit.d (fost art.264 )din Codul muncii este în măsură să asigure realizarea funcțiilor și scopului sancțiunilor disciplinare, astfel că pe viitor salariatul să nu mai săvârșească astfel de abateri.

Nu poate fi primită susținerea reclamantului în sensul că angajarea răspunderii disciplinare poate avea loc numai condiționat de producerea unui prejudiciu, ca o consecință a faptei săvârșite.

Nu poate fi primită nici susținerea reclamantului că a venit în data de (...), să discute cu conducerea unității în calitate de reprezentant sindical al unei grupe sindicale. Aceasta deoarece conform procesului verbal din data de

3..2011 încheiat cu ocazia ședinței Comitetului Sindical, reiese că dI. B. L.

(extras din proces verbal):"Domnul B. L. în fața Comitetului Sindical a spus că nu se mai prezintă la nici o ședință, întrucât stresează membrii Biroului Executiv și este stresat de aceștia. De la această dată a fost înlocuit de către domnul B. Alexandru care a fost ales în data de (...), ca locțiitor al acestuia și din data (...) a fost prezent la toate ședințele reprezentând membrii de sindicat din sch.B subteran. "

Reclamantul B. L. I. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:

Critica formulată de recurentă, privind greșita soluționare a excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de sancționare disciplinară,este nefondată, astfel că soluția primei instanțe prin care a fost respinsă această excepție se constată a fi cea legală.

Astfel, decizia nr. 44/06 mai 2011, aflată la fila 4 din dosarul tribunalului, prin care recurentul a luat măsura reducerii salariului de bază al reclamantului cu 10% pe timp de 3 luni, a fost comunicată la aceeași dată salariatului.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 5 din C. muncii: „Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării";.

Într-adevăr, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Sălaj doar la data de 7 iunie 2011, potrivit rezoluției aplicate pe cerere, însă potrivit art. 104 C.proc.civ., actele de procedura trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite in termen daca au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.

În condițiile în care, potrivit plicului de la fila 10, la data de 4 iunie 2011 reclamantul a depus la oficiul poștal contestația adresată instanței împotriva deciziei de sancționare, Curtea constată că excepția tardivității este nefondată, contestația fiind formulată cu respectarea termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

În cea ce privește criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei, Curtea reține că răspunderea disciplinară intervine doar în cazurile în care o persoană încadrată în muncă într-o unitate sau într-o instituție săvârșește, cu vinovăție, o abatere de la obligațiile de serviciu, inclusiv de la normele de comportare.

Potrivit prevederilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca si care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Angajatorul care dispune potrivit dispozițiilor art. 263 alin. 1 din Codul muncii de prerogativa disciplinară, are dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi doar când constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

În speță, prin decizia nr. 4. mai 2011 s-a reținut că în data de 11 aprilie

2011 reclamantul împreună cu alți salariați au mobilizat minerii din schimb la organizarea unui protest spontan și la oprirea procesului de producție. F. că aceste schimb s-a mobilizat s-a confirmat prin venirea în data de 12 aprilie ora

6.00, deși nu trebuia să intre în schimb până la ora 11.00 și au încercat să lămurească schimbul condus de ms. F. F. să nu intre în subteran.

Curtea apreciază că în mod just prima instanță a apreciat apărările salariatului ca fiind fondate, aceasta întrucât, în speță, nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare, sub aspectul laturii obiective.

Astfel, prin decizia contestată s-a reținut în primul rând că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 86 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic 2011 al

SN a S. SA care interzice salariaților: „…c) să organizeze întruniri în/sau înafara orelor de program, fără acceptul prealabil al administrației.";

Or, deși este real că reclamantul a participat la discuțiile cu colegii săi cu având ca obiect nemulțumi legate de executarea contractului colectiv de muncă, aspect recunoscut de acesta cu ocazia cercetării disciplinare, din probele administrate în cauză nu se poate concluziona faptul că reclamantul a avut statutul de organizator al vreunei întâlniri în incinta unității în data de 11 sau 12 aprilie 2011, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea acestei abateri disciplinare.

Curtea constată că nici unul dintre martorii O. A., R. L., F. F. și S. I. nu au confirmat cele menționate în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară cu privire rolul reclamantului de a organiza, respectiv de a iniția, stabili, coordona reuniuni sau întâlniri în timpul programului de lucru sau înafara acestuia, astfel încât simpla calitate de participant la o astfel de întâlnire nu este de natură să atragă răspunderea disciplinară.

De asemenea, în decizia contestată s-a mai reținut ca fiind încălcate prevederile art. 33 lit. x din regulamentul intern, care interzice salariaților

„participarea la orice fel de manifestații (sportive, culturale, etc) în timpul orelor de program fără aprobarea conducerii";.

Însă, societatea angajatoare susține că protestul spontan a avut loc în data de 12 aprilie 2011 la ora 6.00 când reclamantul împreună cu schimbul din care făcea parte s-au prezentat la salină deși nu trebuia să înceapă lucru decât la ora 11.00, aspecte față de care Curtea constată că potrivit susținerilor societății pârâte participarea reclamantului la protestul din data de 12 aprilie

2011 a avut loc înafara orelor de program, ceea ce exclude răspunderea disciplinară, fapta reclamantului nefiind sancționată de art. 33 lit. xdin regulamentul intern al societății.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obliga pe recurentă să plătească intimatului B. L. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. A S. SA - S. S. O. DEJ împotriva sentinței civile nr. 4671 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

Obligă pe recurentă să plătească intimatului B. L. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI S . C. B. I. R. M. G. L. T.

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: P. R.M.

GREFIER G. CIRUDAR

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 5115/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă