Decizia civilă nr. 678/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 678/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G. JUDECĂTORI : C. M.
: I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2960 din 22 septembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâta intimată G. „. R. C. N., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului intiimat arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat pune concluzii de respingere a recursului formulat în cauză solicitând menținerea sentinței pronunțată de
Tribunalul Cluj ca fiind pe deplin temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2960 din 22 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului CONISLIUL LOCAL AL M. C.-N..
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții : T. I.
L., T. C. C., M. M. L., R. (BAICA) D. F., R. M. L., GIMAN ANTONIA, BAICA L., LAZAR I.ELA, ROMAN FLORENTINA, HOTEL C., BAGACIAN D., C. MARIE, COSMA E. (MACAIET), MACICASAN I., M. I., M. R., M. ADELA, P. M., ZAGRAI EVLAVIA, prin reprezentant S. L. AL Î. P. C.EAN, în contradictoriu cu pârâții G. „. R. C.-N., și C. LOCAL AL M. C.-N., astfel cum a fost precizată.
Pârâta G. „. R., a fost obligată în calitate de angajator, la plata primei de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății, și anume la plata primei aferente anului școlar 2006-2007 către reclamantele indicate prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...), a primei aferente anului școlar 2007-2008 în favoarea reclamanților indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...) și a primei aferente anului școlar 2008-2009 către reclamanții indicați prin tabelul nominal întocmit pentru anul școlar (...)-(...).
La sumele ce vor fi achitate reclamanților cu titlu de prima de vacanta, pârâta datorează dobânda legală calculată începând cu data promovării ațiunii-(...)-și până la data achitării efective.
Pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 28 din HG nr. 2192/2004 C. Local este cel care stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ pe baza de indicatori iar în temeiul art. 23 din același act normativ finanțarea complementara se efectuează în funcție de necesitățile de cheltuieli ale unităților de învățământ preuniversitar de stat, pe baza documentelor justificative.
In privința fondului, tribunalul a reținut că în perioada anilor școlari (...)-
2008 respectiv 2008-2009 reclamanții au fost angajați ai pârâtei G. „. R. după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate (filele 11-19).
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri sepoate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, s ă se pl ăte asc ă ș i o pr imă de v ac anț ă ";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de
„o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art. 29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivelsuperior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare ladrepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauzereferitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiilegale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin CCM-uri exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturibănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. Muncii și Protecției
Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-seapăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În CCM la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse devenituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele CCM evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli. Pentru exemplificare, o situație similară se întâlnește în contractele colective de muncă încheiate la nivel S. cu privire la ajutorul pentru Ziua feroviarului.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în CCM unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.146/2007";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr.
146/2007 prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care s-a dispus obligarea pârâtei G. „. R., în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea reclamanților indicați prin tabelele anexă, pentru 3 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. LOCAL AL M. C.-N., prin P. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere poziția procesuală a recurentului, care raportat la prevederile legale în vigoare, nu are legitimare procesuală pasivă.
Această instituție nu poate aloca sumele necesare plății drepturilor salariale condiționat de împrejurarea că sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect și să fi fost virate în contul bugetului local, având în vedere faptul că, aceste sume provin de la bugetul de stat, recurenta făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia.
În conformitatea cu disp. Legii nr. 1. privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit disp. art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Față de prevederile art.50 alin.2 lit.a din L. nr. 273/2006, D.G.F.P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M.
Rezultă așadar, că pentru ca aceasta să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat, și sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Invederează că bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr. 3., însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
Potrivit legii bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din
TVA sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului D.G.F.P. județene după consultarea C.ui Județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a I. școlar sau a Direcției de muncă și solidaritate socială, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor și apărărilor formulate, Curtea deliberând reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind fondată cererea de obligare a C. Local al municipiului C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță aferente anilor școlari 2007-2008 și 2008-2009 pentru salariații reprezentați în prezenta acțiune de către sindicatul reclamant.
A., potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conformdisp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit.c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având următoarea componență:
1. un viceprimar - președinte;
2. șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local;
3. unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate;
4. unul-doi directori ai unităților de învățământ;
5. reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Se reține astfel că pârâtului-intimat C. LOCAL AL M. C.-N. îi revin atribuții însemnate chiar în fundamentarea fondurilor ce sunt necesare unităților din învățământ, conform prevederilor legale și convenționale în vigoare.
În ceea ce privește însă perioada 2005-2006,în contractul colectiv de muncă aferent acestei perioade, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr. 84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse de venituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";. Ca atare, pentru această perioadă obligația de plată revenea exclusiv unității de învățământ, consiliile locale neavând întradevăr obligația plății primei de concediu pentru această perioadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, urmează a admite recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N., prin P., împotriva sentinței civile nr. 2960 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. LOCAL AL M. C.-N., prin P., împotriva sentinței civile nr. 2960 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că :
Obligă C. Local al M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță cuvenite reclamanților pe anii școlari 2007-2008 și 2008-2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 22 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului cu consecința respingerii acțiunii față de pârâtul C. Local N . N.
GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez oportună soluția admiterii recursului, cu consecința respingerii acțiunii față de recurentul pârât.
1. În acest sens, rețin în primul rând că acordarea primei de vacanță este admisibilă în baza unor dispoziții din contractele colective de muncă, astfel: Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 596/15/(...), depus în extras la fila 34 dosar fond, în cuprinsul art. 37 lit. g), stipulează că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...) (depus în extras la fila 30 dosar fond) stipulează în cuprinsul art. 36 lit. g) că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr. 146/2007";.
Mai sunt invocate de către reclamanți dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ nr. 5521/2004, inaplicabil datorită faptului că efectele sale se extind asupra unei perioade care nu este cuprinsă în cererea de chemare în judecată, anume, pe perioada (...)-(...), precum și cele ale contractelor colective de muncă unice la nivel național, încheiate pentru anii (...)-2006 și 2007-2010, acestea fiind de asemenea ineficiente în sensul admiterii acțiunii pentru că toate cuprind doar statuarea cu caracter generic și neobligatoriu că „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță";.
Alte contracte colective de muncă nu au mai fost depuse și nici invocate, care să acopere prin dispozițiile lor întreaga perioadă pentru care este solicitată prima de vacanță.
2. În al doilea rând, se observă faptul că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură nr. 596/15/(...), se condiționează acordarea primei de vacanță de existența unor venituri proprii, evident, ale angajatorului. Ca urmare, nu se poate admite acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. local al mun. C.-N., având în vedere că se specifică în clar sursa acordării primei din alte fonduri decât cele asigurate de la bugetul local sau de stat.
Pentru perioada reglementată de contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr. 35/(...), se constată că nu s-a mai reluat stipulația de condiționare a acordării primei din venituri proprii ale angajatorului, însă în condițiile în care C. local al mun. C.-N. nu a fost parte în acest contract, în opinia mea nu îi sunt opozabile aceste prevederi, astfel încât nu poate fi ținut a suporta nici din bugetul propriu, nici din sumele avansate din bugetul de stat, efortul financiar necesar pentru plata primelor de vacanță.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului, în care se arată că „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
(2) F. unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza și finanțarea complementara.
(3) F. de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. F. de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) F. complementară asigura cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. F. complementara se asigura din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(5) F. de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal; (…)
(6) F. complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) consolidări, investiții si reparații capitale; (…)
(7) Baza de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard pe elev/preșcolar. C. standard pe elev/preșcolar se determina, pentru fiecare nivel de învățământ, filiera, profil, specializare/domeniu, în funcție de numărul deposturi/catedre legal constituite, de limba de predare, de alți indicatori specifici activității de învățământ, de calitatea procesului de educație și formare profesionala, de managementul instituțional, de specificul instruirii si de mediul urban/rural. (…)
(11) F. complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B., al municipiului B. si, respectiv, al județului. N.ul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație";.
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totuși, în condițiile în care prima de vacanță este acordată în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de ramură care stipulează în mod restrictiv că acordarea se va face din veniturile proprii, deci din veniturile unității școlare (în sensul dat de art. 167 alin. 12 din L. nr. 84/1995 citat mai sus), și în baza unui contract colectiv de muncă la nivel de județ în care nu se mai cuprinde această restricționare, dar care nu a fost negociat cu ministerul, pentru a se putea afirma că ar fi existat voința acestuia pentru angajarea de resurse din bugetul de stat, și nici cu consiliul local sau cu primarul, pentru a se proba astfel voința de angajare a bugetului local sub acest aspect, apreciez că nu poate fi obligat C. local al mun. C.-N. la asigurarea fondurilor necesare pentru plata primei de vacanță.
Contractul este legea părților pentru părțile contractante, astfel încât nu poate impune obligații terților, or Inspectoratul Școlar, care a negociat acest contract cu S. Î., nu are, conform art. 142 din L. nr. 84/1995 a învățământului, abilitatea și atribuția de a angaja din punct de vedere financiar unitatea administrativ teritorială sau bugetul de stat prin asumarea în contul acestora a unor sarcini financiare suplimentare față de cele stabilite de lege în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ.
Singura interpretare legală a art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ C. înregistrat la D. C. sub nr.
35/(...) o apreciez a fi în sensul datorării primei de vacanță tot în limita existenței unor venituri proprii ale unității de învățământ, având în vedere sursele de finanțare ale învățământului indicate în cele ce preced de art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului.
În drept, rețin incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ., cu consecința admiterii recursului pârâtului și a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acesta.
Red., dact. I.T., (...)
JUDECĂTOR,
I. T.
| ← Decizia civilă nr. 1047/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2980/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
