Decizia civilă nr. 3111/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3111/R/2011
Ședința publică din data de 20 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I.A T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de S. A. P. S. G. împotriva sentinței civile nr. 1728 din 4 aprilie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat C. I. T., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - avocat L. M. în substituire avocat I. M. din cadrul baroulkui C.
și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judicare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 septembrie 2011.
Reprezentanta recurentei solicită instanței să îl chestioneze pe reclamant dacă ulterior depunerii demisiei s-a angajat și de la ce dată.
Întrebată de președintele completului de judecată care este relevanța acestei chestiuni, reprezentanta recurentei arată că dorește să dovedească dacă în această perioadă reclamantul a obținut venituri nefiind îndreptățit a primi despăgubiri din partea societății pe care o reprezintă.
Instanța respinge cererea considerând că este irelevant sub aspectul legalității hotărârii și față de poziția părților care declară că nu au de formulat alte cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, arătând că societatea nu a respectat Codul Muncii.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A A supra recursului civil de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C. sub nr.9136/117/(...), reclamantul C. I. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S . „. P. S., anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1259/(...) emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a încheiat la data de (...) contract individual de muncă cu pârâta pe durata nedeterminată, înregistrat la I.. La data de (...), contestatorul a depus la sediul pârâtei cererea de demisie fără preaviz, în conformitate cu prevederile art. 79 alin.8 din Codul muncii, care a fost înregistrată sub nr.1184/(...).
S-a mai susținut că, la aceeași dată, cererea reclamantului a fost modificată fără acordul său, trăgându-se cu pixul peste cuvântul „fără preaviz"; și scriindu-se deasupra acestui cuvânt un alt cuvânt „cu preaviz"; pentru ca acest contract individual de muncă să-și producă efectele dorite de pârâtă, schimbând abuziv sensul prevederilor art. 79 alin. 8 din Codul muncii invocate în dorința de a demisiona fără preaviz. Tot prin aceeași cerere, contestatorul a solicitat și eliberarea unui „fluturaș"; privind veniturile brute lunare conform legii, pe care nu l-a primit, încălcându-se astfel de către pârâtă obligațiile angajatorului prevăzute în contractul individual de muncă, la lit. M pct. 4 lit. d.
Reclamantul a arătat că pârâta a emis cu rea-credință decizia de desfacere a contractului individual de muncă, motivând netemeinic nerespectarea preavizului, pontându-l ca absent nemotivat de la serviciu în perioada termenului de preaviz și aplicând sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 61 lit. a din Codul muncii. Reclamantul a mai susținut că, în opinia sa, nu a comis nicio abatere disciplinară, raporturile de muncă cu societatea încetând la data de (...).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 79 alin. 8 și art. 283 lit. b din
Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată la data de (...), intimata S. „. P. S. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată întrucât, la data de (...), acesta a solicitat încetarea contractului de muncă fără preaviz, prin cererea nr. 1184/(...). Pârâta a apreciat că art. 79 alin. 8 din Codul muncii nu își găsește aplicarea în cazul de față, astfel că reprezentantul societății a făcut o notă pe cererea de demisie a salariatului menționând "cu preaviz" și data la care ar fi urmat să înceteze raporturile de muncă dintre părți, încercând să îi explice acestuia că nu se poate impune desfacerea fără preaviz a contractului individual de muncă. A menționat intimata că reclamantul s-a angajat verbal să respecte preavizul de 15 zile calendaristice, fără să respecte acest angajament. Astfel, începând cu data de (...), reclamantul nu s-a mai prezentat la locul de muncă, periclitând astfel buna desfășurare a producției și creându-i dificultăți majore în acest sens. S-a atașat în motivare referatul nr. 1203/(...) și notificarea primită de la șeful de compartiment prin care se arată că reclamantul a lipsit nemotivat în perioada (...)-(...), perturbând buna desfășurare a activității compartimentului.
La data de (...), pârâta a decis constituirea unei Comisii de cercetare disciplinară prealabilă care, la data de (...), l-a convocat pe C. I. T. în vederea analizării situației create prin absența acestuia de la locul de muncă. Reclamantul a dat curs notificării și s-a prezentat la data (...) la sediul societății, înaintând o notă explicativă prin care aducea mai multe acuze societății, niciuna fondată, prin care a încercat să-și motiveze lipsa de la locul de munca pe perioada preavizului. Analizând situația creată de reclamant, propunerea Comisiei a fost desfacerea contractului de muncă disciplinar, astfel că S. A. P. S. a eliberat Decizia nr.1259/(...).
În cauză, instanța de fond a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1728/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-aadmis cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul C. I. T., în contradictoriu cu intimata S. „. P. S.
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 1259/(...) de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului.
A fost obligată intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, de la data emiterii deciziei - de (...) - și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Între intimata S. „. P. S., în calitate de angajator, și contestatorul C. I.
T., în calitate de angajat, s-a încheiat la data de (...) contractul individual de muncă nr. 317, înregistrat la I. T. de M. C. sub nr. 60783/(...), pentru postul de patiser, începând cu data de (...),pe durată nedeterminată.
Prin decizia nr. 1259 emisă de intimată la data de (...), s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de (...), în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru nerespectarea preavizului la demisie, lipsa nemotivată de la serviciu.
Cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 5 din Codul muncii, reclamantul a formulat prezenta contestație, solicitând anularea deciziei ca fiind nelegală și netemeinică.
Potrivit art. 74 alin. 1 lit. a din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele care au determinat luarea măsurii, iar conform art.268 alin. 2 din Cod, orice decizie de sancționare disciplinară a angajatului trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității absolute „a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate (…)";.
Prin prisma acestor prevederi legale, s-a reținut că în cuprinsul deciziei contestate s-a menționat în mod ambiguu faptul că reclamantul nu a respectat preavizul la demisie și lipsește nemotivat. Or, neindicarea cu exactitate a perioadei în care reclamantul a lipsit nemotivat nu permite verificarea respectării termenului de 30 de zile în care angajatorul trebuia să procedeze la aplicarea sancțiunii disciplinare conform art. 268 alin. 1 din Cod, neputându-se, deci, determina termenul de prescripție al dreptului de a aplica sancțiunea.
Apoi, decizia nr. 1259/2010 nu cuprinde nici încadrarea în drept a faptei sancționate, angajatorul omițând să arate dispozițiile încălcate de către contestator prin aceste absențe nemotivate.
Consemnarea acestor aspecte în cuprinsul actelor întocmite pe parcursul cercetării disciplinare, și anume indicarea perioadei în care reclamantul a absentat nemotivat ca fiind (...)-(...) și a prevederilor incidente
- contractul individual de muncă, R. intern și art. 17 alin. 1 din Contractul
Colectiv de M.- nu sunt de natură a complini nerespectarea cerințelor formale expuse, întrucât art. 77 din Codul muncii limitează posibilitatea deapărare a angajatorului doar la motivele de fapt și de drept precizate îndecizia con tes tată.
Pentru toate acestea și apreciind că nu se mai impune verificarea deciziei și sub aspectul temeiniciei, în temeiul art. 76 din Codul muncii, prima instanță a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1259/(...) emisă de societatea intimată.
În temeiul art. 78 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul a fost obligat la plata în favoarea contestatorului a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate începând cu data emiterii deciziei, (...) și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata S. P. S. G.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Recurenta achiesează la motivarea instanței de fond privind constatarea nulității absolute a deciziei nr. 1259/(...) de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului.
Societatea critică însă dispoziția instanței privind obligarea sa la plata despăgubirilor, întrucât, în situația demisionării fără preaviz contractul încetează la data comunicată de către salariat.
Se mai arată că societatea s-a opus la demisionarea fără preaviz a intimatului întrucât acesta a refuzat să indice îndatoririle încălcate de către angajator în cadrul raporturilor de muncă dintre părți.
În condițiile constatării nulității deciziei de concediere, se solicită a se lua act de încetarea contractului de muncă prin demisie, la data de (...).
Societatea arată în acest sens că intimatul a invocat încetarea contractului său de muncă, în temeiul disp.art.79 alin.8 din Codul muncii, prin demisie, astfel încât, după încetarea contractului nu mai există temei pentru acordarea de despăgubiri în temeiul art.78 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs, nu s-au depus la dosar înscrisuri noi.
Analizând recursul formulat de S. „. P. S. G.,în temeiul disp.art.3041
Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legaleaplicabile în cauză, se reține că acesta este fondat, pentru următoareleconsiderente:
Prin notificarea din data de (...), înregistrată la societatea angajatoare sub nr.1184, reclamantul a solicitat încetarea contractului său individual de muncă, în temeiul disp.art.79 alin.8 din Codul muncii.
Se reține că salariatul nu este obligat să motiveze cererea de demisie în situația în care demisionează cu respectarea termenului de preaviz.
În situația alin.8 din art.79, pentru a demisiona fără preaviz, angajatul trebuia să menționeze care sunt obligațiile asumate prin contractul individual de muncă ce nu au fost respectate de către angajator, iar în fața instanței să probeze aceste aspecte.
Se reține însă că, preocuparea primei instanțe pentru viciile de conținut ale deciziei, a dus la neobservarea împlinirii termenului de preaviz prevăzut de disp.art.79 alin.4 din Codul muncii, de 15 zile calendaristice, prevăzut la pct.L.c din contractul individual de muncă nr.317/(...) înregistrat în registrul general de evidență a salariaților, anterior emiterii deciziei de concediere.
Contractul individu al de muncă înc ete ază, potrivit disp.ar t.79 alin.7
din Codul muncii, la data expirării termenului de preaviz.
În speță, Curtea reține că raporturile de muncă încetau între părți, conform prevederilor legale în vigoare, în urma demisiei intimatului, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de (...), astfel cum în mod corect a înscris pe cererea de demisie chiar reprezentantul societății.
La data de (...), angajatorul emite decizia nr. 1259, prin care desface contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 61 lit. a) din
Codul Muncii, începând cu data emiterii acesteia.
În consecință, măsura concedierii se impunea a fi anulată, în primul rând, pentru motivul că, la data comunicării deciziei nr. 1259/(...), reclamantul nu mai avea calitatea de salariat al societății recurente.
Se reține că temeiul legal și convențional de încetare a contractului încheiat între părți, respectiv art.79 Codul muncii, ce a lipsit de efecte decizia de concediere emisă după expirarea termenului de preaviz, face inaplicabile în cauză dispozițiile art.78 din Codul muncii, întrucât, după data de (...), între părți nu mai existau raporturi de muncă care să-l îndreptățească pe reclamant la plata drepturilor salariale.
Întrucât drepturile intimatului privind salarizarea nu au fost vătămate în niciun mod, acesta nu poate beneficia nici de despăgubiri.
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.8 alin.1 din Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității, luând în considerare că reclamantul a invocat prin acțiune încetarea contractului său de muncă începând cu data de (...), data notificării demisiei, iar prin cererea de recurs recurenta a fost de acord cu stabilirea acestei date de încetare a raporturilor de muncă dintre părți, precum și faptul că termenul de preaviz în cazul demisiei este prevăzut în favoarea angajatorului, urmează să se ia act că părțile au convenit ca aceasta să fie data încetării relațiilor juridice dintre ele.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc. Civilă, se va admite recursul declarat de S. A. P. S. G., se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se constata încetat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 317/(...) în registrul general de evidență al salariaților și sub nr. 60783/2006 la I. C., începând cu data de (...), prin demisia reclamantului.
Având în vedere considerentele expuse anterior, se va respinge cererea reclamantului-intimat de acordare a despăgubirilor conform art. 78 alin.1 din Codul muncii, ca urmare a anulării deciziei de concediere.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de S. „. P. S. G. împotriva sentinței civile nr.
1728 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte, în sensul că:
Constată încetat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.
317/(...) în registrul general de evidență al salariaților și sub nr.
60783/2006 la ITM C., începând cu data de (...), prin demisia reclamantului.
Respinge cererea de acordare a despăgubirilor conform art. 78 alin.1 din Codul muncii.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, (...)
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I.A T.
GREFIER N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: A.G.C..
| ← Decizia civilă nr. 4323/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 463/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
