Decizia nr. 1010/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1010/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și S. „. C. SA - S. R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 6101 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. C. L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate consilier juridic B. N., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 februarie 2012, prin fax s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului intimat întâmpinări la recursurile pârâtelor, prin care solicită respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă.
Se comunică reprezentantului pârâtei intimate S. „. C. SA - S. A. câte un exemplar din întâmpinările depuse.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii pretențiilor față de această pârâtă, precizând că de la data pronunțării hotărârii instanței de fond și până la zi s-au achitat drepturile salariale, conform ordinului de plată, pe care îl depune în copie, la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.2898/117/(...), reclamantul P. C. L. a chemat în judecată pe pârâții S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA și R. DE T. F. DE C. C. solicitând obligarea acestora la plata salariuluisuplimentar pentru perioada 2007-2008, echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, actualizat in raport de rata inflației la data plății efective și plata premiului pentru Z. F. pe anul 2008, în sumă de 500 lei.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pentru anii 2007-2008 nu a primit salariul suplimentar și premiul pentru Z. F. prevăzute in
Contractele colective de munc la nivel de uniate pentru anii (...)-2008.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe prevederile art. 40 alin 2 lit. c, art. 236 alin 1 și art. 241 lit. b Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune întrucât salariul suplimentar nu este un drept de natură salarială ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de muncă.
Se mai invocă faptul că acțiunea reclamantului este nefondată, întrucât în bugetele de venituri si cheltuieli din perioada pentru care s-au solicitat drepturi salariale, nu au putut fi prevăzute fondurile necesare acordării salariului suplimentar, întrucât in temeiul prevederilor legale mai sus citate fundamentarea fondului de salariu s-a făcut pe baza indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut si care nu putea fi mai mare decât indicele productivității muncii. Totodată, pentru anii 2006-2008 indicele de creștere a salariului mediu brut fata de indicele productivității muncii a fost inferior celui reglementat prin OUG nr. 7..
Mai mult, parata a învederat ca in perioada 2006-2008 nu a realizat profit, acesta fiind un alt motiv pentru care nu s-a putut constitui fondul necesar acordării salariului suplimentar.
Deși legal citata parata S.N.T.F.C. C.F.R. C. S. -S. REGIOMALA DE T.
F. DE C. C. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 6101/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind plata salariului suplimentar pe anul 2007 invocată de pârâte. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. DE T. F. DE C. C. C. S.-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. L., în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE C. C. C. SA și R. S. DE T. F. DE C. C., aceștia dun urmă fiind obligați, în solidar, să achite reclamantului drepturile salariile restante cuvenite, reprezentând salariul suplimentar pentru anul
2008 în sumă de 961 lei și premiul pentru „Z. F."; aferent anului 2008, în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune tribunalul a reținut ca textul de lege indicat in susținerea excepției de către parată nu este aplicabil in cauza. Aceasta in condițiile in care, in privința drepturilor salariale Codul muncii a prevăzut expres un termen de prescripției de 3 ani, prin art. 283 alin 1 lit. c. Pentru aceste considerente, a fost admisă doar în parte excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, cu privire la plata salariului suplimentar pe anul 2007, deoarece acesta se plătea în cursul lunii ianuarie 2008, iar acțiunea a fost înregistrată doar la data de (...)
In privința fondului cauzei deduse judecății, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 32 alin 2 din C. la nivelul S. N. DE T. F. DE C. C. C.
SA pentru anii (...)-2008 pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din lunadecembrie a anului respectiv iar potrivit alin 3 din art. 32 :";Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului pentru salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar";.
Potrivit prevederilor art. 33 alin 1 din CCM criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr. 6.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 69 pct. b din Contractul colectiv de muncă aplicabil, pentru Z. C. (23.aprilie) se va acorda o premiere stabilită de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
T. a reținut că fondul necesar pentru acordarea salariului suplimentar se constituie lunar, in cadrul fondului de salarii, din veniturile realizate. Clauza nu poate fi interpretata in sensul ca face trimitere doar la profitul realizat de societate in condițiile in care exprimarea din cuprinsul acesteia este clara si nu lasă loc de interpretare : se vorbește despre venituri iar nu despre profit.
Conform prevederilor art. 3 alin 1, teza a doua din O. nr. 7. aprobata prin L. nr. 5. si abrogata prin O. nr. 7. „. câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat in unități fizice sau, după caz, in unități valorice in condiții comparabile, in funcție de specificul activității.";
S-a mai reținut că din tabelele anexate întâmpinării, depuse in probațiune de către parată nu rezulta, insa diferența dintre indicele productivității muncii, calculate in unități fizice sau valorice, in condiții comparabile si indicele câștigului salarial mediu, astfel ca aceasta apărare nu a fost primita, in condițiile in care, in conformitate cu prevederile art. 287
Codul muncii sarcina probei revenea paratei.
Mai mult, analizând Anexa 6 la C. tribunalul a constatat ca toate criteriile care condiționau acordarea salariului suplimentar pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic și a premiului pentru „Z. F."; au fost îndeplinite.
În consecință, s-a constatat că necuprinderea in fondul de salarii inclus in bugetul de venituri si cheltuieli supus aprobării Guvernului României a fondului necesar acordării acestor drepturi salariale suplimentare s-a făcut din culpa primei parate, iar aceasta nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin contractele colective de muncă.
T. a reținut, de asemenea, că in conformitate cu prevederile art. 8 alin
4 din L. nr. 130/1996: ";La încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 208 si următoarel din L. nr.62/2011, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată si a obligat pârâtele, în solidar, să îi achite reclamantului drepturile salariale restante cuvenite reprezentând salariul suplimentar pe anul 2008, în sumă de 961 lei si premiul pentru Z. F. aferent anului 2008, în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. de T. F. de
C. „. C. S. și S. „. C. S. - S. R. de T. F. de C. A.
Recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA B. - R. S. DE T. F. DE C. A.critică sentința pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
Prin sentința pronunțata, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că R. de T. F. de C. C. are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunilor izvorâte din contractele de muncă privind drepturile salarialeobținute ca urmare a negocierii între reprezentanții legali ai S. N. de T. F. C. B. și reprezentanții salariaților.
S-a mai susținut că, în măsura în care R. de T. de C. C., prin reprezentant legal, ar fi fost semnatara contractului colectiv de muncă, aceasta ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză.
Recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C." S. invocă următoarele motivede recurs:
Prin întâmpinare, pârâta-recurentă a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune in ceea ce privește acordarea premierii anuale de Z. C. pe anul 2008 și salariul suplimentar aferent anilor (...), raportat la prevederile art. 283 alin. 1 lit. e C. muncii, potrivit cărora „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Reclamantul a solicitat acordarea salariul suplimentar și a primei de
Z. C., in temeiul prevederilor art. 32 și art. 69 din Contractele Colective de
M. aplicabile, la nivel de unitate, pentru anii 2007 - 2008.
S-a arătat că, întrucât reclamantul a invocat nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, în speța de față sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
Se mai invocă faptul că sentința recurată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar aferent anilor 2008-2009 și a premierii de Z. C. pe anul 2008 este dată cu aplicarea greșita a legii, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct.9
Cod.proc.civilă.
Instanța de fond, și-a fundamentat soluția pe prevederile art. 32 alin.
1 din Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2007-2009, potrivit cărora "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
S-a arătat însă că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
Referitor la acordarea salariului suplimentar pe anii (...) și a primei de
Z. C. pe anul 2008, s-a arătat că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, ori recurenta nu avea fonduri pentru acordarea acestora.
S-a mai arătat că, prin O. nr. 7., s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru pârâta recurentă.
Potrivit art.236 alin. 4 Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților."
Din acest text rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, in caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice. C. de norma convenționala a contractului colectiv de munca face ca acesta sa devina inaplicabil in situația in care vine in contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum este salariul suplimentar si premierea pentru "Z. ceferiștilor", fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
În dovedirea respectării acestor prevederi legale, recurenta arată că a depus la dosarul cauzei fotocopii de pe bugetele de venituri și cheltuieli ale societății pe anii 2007 și 2008, bilanțurile contabile pe acești ani și totodată execuțiile bugetare, înscrisuri în conținutul cărora rezultă atât cuantumulindicelui productivității muncii, cât și cel al indicelui câștigului salarial mediu.
Mai mult, s-a arătat că la data semnării Contractului Colectiv de M. valabil pe anii 2007-2008, pârâta nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pe anii respectivi.
Astfel, Contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2007-2008 a fost semnat la data de (...), iar bugetul pe anul 2007 a fost aprobat ulterior, la data de (...) prin O. nr. 1349/(...), în timp ce pentru anul 2008, bugetul a fost aprobat prin H. nr. 1712/(...).
S-a mai arătat că pârâta, ca agent economic monitorizat, nu putea să se oblige la acordarea primei pentru Z. C., decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin.(I) din OUG nr.7., respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora.
Recurenta a mai arătat că reclamantului i-a încetat contractul de muncă la data de (...), motiv pentru care acesta nu putea beneficia de salariul suplimentar pe anul 2008.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 8 si pct. 9 și art.3041 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursurile formulate de S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - S. R. DE T. F. DE C. A. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente R. DE T.
F. DE C. C. C. SA C. (în prezent S. R. DE T. F. DE C. A.) este nefondată întrucât natura juridică a sumelor pretinse prin acțiune este cea a unor drepturi salariale, reprezentând un avantaj pecuniar acordat pe parcursul și ca efect al derulării raporturilor de muncă.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, este evident că raportul juridic dedus judecății este legat între acest pârât, ca angajator și reclamanți, ca angajați.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a respins această excepție. Curtea mai constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:….. c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocatneexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din
Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea salariilor suplimentare constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate precizează că :„Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. Din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salarii independent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O. nr. 7. și cele ale H. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O. nr.7., deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În ceea ce privește motivul de recurs privind faptul că reclamantul nu putea beneficia de salariul suplimentar pe anul 2008, se reține că acesta este nefondat, întrucât acesta este îndreptățit la plata acestuia proporțional cu perioada efectiv lucrată în acel an.
În ceea ce privește premiul acordat cu ocazia Zilei feroviarului pe anii
2008, s-a reținut că acesta are fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 69 din Contractului colectiv de muncă pe anii
2007-2008, la nivel de unitate, pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită depărți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei primei.
În consecință, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata către reclamant a primei de Z. F. pe anul 2008.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, se vor respinge recursurile formulate de: S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și de către S. R. DE T. F. DE C. C. C. SA A. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - S. R. DE T. F. DE C. A. împotriva sentinței civile nr. 6101 din 8 decembrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.S.M.;
2 ex./(...); Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 4649/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1496/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
