Decizia nr. 1496/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1496/R/2012
Ședința publică din data de 27 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
JUDECĂTOR : I. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 5974 din 5 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T., precum și pe pârâții intimați Ș. A. I. T., I. Ș. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că din eroare P. M. T. a fost trecut în citativ pârât intimat, acesta având calitatea de pârât recurent, sens în care instanța dispune îndreptarea acestei erori.
Se constată că la data de 23 martie 2012, reclamantul intimat S. S. din Î. T. a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, note de ședință.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere solicitarea reclamantului intimat, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
După dezbaterea cauzei, anterior pronunțării, se prezintă reprezentantul C.ui Local al M. T., consilier juridic C. P. care depune la dosar delegația sa de reprezentare și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5974 din 5 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul I. Ș. J. C.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrei de sindicat M. N. L. în contradictoriu cu pârâții Ș. A. I. T., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T.
Pârâta Ș. A. I. T. a fost obligată în calitate de angajator pentru salariata membră de sindicat din unitatea de învățământ respectivă reprezentată în prezentul litigiu, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G.ului nr. 1., începând cu 01 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că după cum reiese din adeverința nr. 625/(...) depusă la dosar, reclamanta este angajata pârâtei Ș. A. I. T.
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 1. privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul
României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 1., așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Actul normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.1., prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.1..
Prin D. nr. 842/(...), publicată în M.O. nr. 464/(...), Partea I, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O. nr.
1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea Constituțională a folosit în esență aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.1., statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituția R..
Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 din
Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.1 din legea fundamentală.
Este important de reținut faptul că prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și
3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 1., prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.1., așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta Ș. A. I. T., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr. 84/1995 a învățământului, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 1. către reclamanții membri de sindicat.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
De aceea, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr. 3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora, potrivit art. 48 pct. 16 din Capitolul VI al Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie
2010).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. T.
și P. M. T. solicitând admiterea recursului cu respingerea acțiunii.
În motivare au arătat că deși a fost constata lipsa calității procesuale pasive a P.ui Mun. T. acesta rămâne obligat prin dispozitivul sentinței la alocarea fondurilor necesare plații drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
In alta ordine de idei C. Local al M. T. si P. M. T., ca si autoritate deliberativa si respectiv executiva a administrației publice locale nu au si nu au avut raporturi de munca sau raporturi de serviciu cu reclamanții . Raporturile de munca ale acestora se desfășoară cu unitate a angajatoare care in acest caz este Ș. A. I..
Mai mult, sursele de finanțare ale drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrative teritoriale ci de la bugetul de stat. O. alocării sumelor revine M.ui Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului iar nu autorităților locale.
Deși se fac, ample referiri la actele normative prin care au fost adoptate creșteri salariale pentru personalul din învățământ, inclusiv la O.
1. modificata ulterior, se omit a se invoca si prevederile art. 6 din O. 1. așa cum au fost acestea modificate de OUG 1..
Astfel, la art.6 al O. 1. modificat prin OUG 1. se prevede" La instituțiile publice si unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigura din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul se stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii, constituite potrivit legii) creșterile salariale stabilite potrivit prevederilor ari 1 si 1 indice 1 se pot acorda in limita sumelor stabilite si la date ulterioare ) corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor , cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare ."
Pe de alta parte, art. 167 din L. 84/1995 legea învățământului prevede la aliniatul (1) : " Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat fi din alte surse, potrivit legii. "
De asemenea alin (2) al aceluiași articol prevede:" Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază
și finanțarea complementară"
Cu referire la finanțarea de baza, alin (3) al art. 167 prevede ca aceasta " asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
Finanțarea de bază se asigură prin bugetele loiale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumeledefalcate din unele venituri ale bugetului de stat fi din alte venituri ale bugetelor locale" .
D. economia prevederilor legale , citate anterior, se desprinde in mod clar si neechivoc faptul ca finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale si nu din acestea . In acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ, cheltuieli care cuprind si sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare.
Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat si nu de la bugetul local .
Potrivit prevederilor legii 500/2002 privind finanțele publice, in cazul in speța , P. Mun. T. ca reprezentant al autorității publice locale și al C.ui local în baza prerogativelor conferite de L. 2. a administrației publice locale nu poate face altceva decât să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii.
S. S. din Î. T., prin note de ședință a învederat că motivele cuprinse încererea de recurs formulată în cauză de recurenții-pârâți C. Local al M. T. si
P. M. T. sunt vădit nefondate și netemeinice.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Curtea constată că motivele de recurs formulate de aceștia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive.
Astfel, prin raportare la normele legale incidente, aceste excepții nu pot fi primite.
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că
„Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparțineunitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. T. rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 2., care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. M. T. își justifică, de asemenea, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite ai bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 2. și, în mod evident, în calitate de reprezentanți ai unității administrativ teritoriale, respectiv municipiul, orașul, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și înjustiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Mai mult, Curtea notează că prin cererea de chemare în judecată precizată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că fiecare dintre pârâții recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu au calitate de angajatori ai membrilor de sindicat reprezentați de reclamant nu are nici o relevanță, întrucât au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului membrilor de sindicat, reclamantul solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește argumentul recurentului P. M. T. potrivit cărora instanța de fond ar fi admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, acesta nu se verifică. Astfel, cauza a fost soluționată de tribunal la primul termen de judecată, în ședința din data de 05 decembrie 2011, dată la care a fost pusă în discuția părților și unită cu fondul doar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. C.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 5974 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 1010/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1693/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
