Decizia nr. 4262/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
DECIZIA CIVILĂ NR. 4262/R/2012
Ședința din 15 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 893 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...)**, privind și pe reclamanta intimată F. C. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate F. C. M., avocat Ion T.
F., lipsă fiind reclamanta intimată și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că inițial acest contract individual de muncă a fost încheiat pe o perioadă determinată și au fost încălcate dispozițiile art. 80 și 81 C. muncii, iar contractele de muncă pot fi încheiate pe o perioadă determinată de doi ani, contract care a fost prelungit, însă contractul de muncă de față nu este un veritabil contract pe perioadă determinată, ci natura acestui contract este pe perioadă nedeterminată, având în vedere că executarea lui a continuat și după expirarea perioadei de 24 de luni și mai mult cu promovarea reclamantei intimate.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că celelalte motive de recurs pe lângă faptul că sunt nereale, contravin dispozițiilor art. 79 C. muncii, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 893 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...)**, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea F. C. M. în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. M., și în consecință:
S-a anulat decizia nr. 245/(...) emisă de intimată;
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă;
A fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând de la data de 18 iulie 2011 și până la reintegrarea efectivă;
A fost respinsă cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 EURO cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 1038 din (...), reclamanta fost angajată în funcția de inspector de specialitate debutant la A. F. P. B. M. - S. verificarea și decontarea cheltuielilor publice, pe o durată determinată, începând de la data de (...) până la organizarea concursului inclusiv.
Potrivit deciziei nr. 558/(...), emisă de pârâtă, începând cu data de (...) reclamanta a promovat în gradul imediat superior debutantului de inspector specialitate gradul IV.
Potrivit adeverinței nr. 20940 din (...) începând de la data de (...), în baza Deciziei nr. 9/(...) emisă de Ministerul Finanțelor Publice reclamanta a fost reîncadrată în funcția contractuală de inspector specialitate gradul II gradația 3
Prin adresa nr. 16.789 din (...) pârâta D. G. a F. P. M. a înștiințat-o pe reclamantă că postul pe care l-a ocupat pe perioadă determinată a fost redus, urmând ca după expirarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, contractul ei de muncă să înceteze conform prevederilor art. 65 și 66 Codul muncii.
Apoi, prin decizia nr. 245 din data de 11 iulie 2011 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 18 iulie
2011, în temeiul art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, ca urmare a expirării termenului contractului încheiat pe durată determinată.
Această decizie a fost contestată în termenul legal prevăzut de art. 268 lit. a din Legea 53/2003 republicată.
Reținând incidența art. 80 și 82 din Codul muncii, în forma în vigoare la data angajării contestatoarei, instanța de fond a reținut că în cuprinsul contractului individual de muncă nr. 1038 din (...) s-a menționat că reclamanta contestatoare a fost angajată pe durată determinată, respectiv până la organizarea concursului.
Așadar contractul individual de muncă al reclamantei era afectat de un termen extinctiv și incert, respectiv organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante la nivelul D. P. M..
Însă, prin art. 22 alin. 1 din OG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale s-a dispus că:
„Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se
suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile
și instituțiile publice prevăzute la art. 21";, interdicția fiind aplicabilă și pârâtei, cainstituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul
2010, prin OUG 1..
Or, câtă vreme organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante a fost suspendată prin voința legiuitorului, a operat implicit o prorogare a împlinirii termenului extinctiv stipulat în contractul individual de muncă nr.
1038/(...), situație în care constatarea încetării raportului de muncă în baza art. 55 lit. a), coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i) din Codul muncii, este nelegală și neîntemeiată.
Față de considerentele expuse, instanța, constatând nelegalitatea și netemeinicia deciziei nr. 245/(...) privind încetarea de drept a contractuluiindividual de muncă nr. 1038 din (...), a dispus anularea acesteia și restabilirea situației anterioare, în sensul reintegrării reclamantei pe postul avut anterior încetării contractului individual de muncă.
În baza art. 80 al. 1 Codul muncii instanța a obligat-o pe pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii și până la reintegrare.
Instanța a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 EURO cu titlu de daune morale, constatând că aceasta nu a dovedit prejudiciul moral pe care l-a suferit ca urmare a concedierii.
În ce privește cheltuielile de judecată pretinse, instanța a constatat că nu au fost probate și, în consecință, a respins cererea contestatoarei având acest obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M., solicitând modificarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii și menținerea deciziei nr. 245/(...) emisă de pârâtă ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului, invocându-se Decizia nr. 40/2007 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a criticat acordarea de către instanța de fond a daunelor morale.
S-au reiterat starea de fapt, recurentul precizând că intimata nu a contestat deciziile prin care i s-a prelungit contractul individual de muncă.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de
(...)) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând în vigoare la data de (...), ulterior acest termen fiind prorogat prin O. nr.2289/(...) pana la data de (...).
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F nr.2262/(...) s-a aprobat numărul maxim de posturi pentru direcțiile generale ale finanțelor publice județene, posturile repartizate și aprobate pentru D.P. M. fiind în număr de 489, nefiind incluse și posturile vacante, ocupate pe perioada determinată de personal contractual.
Astfel, având în vedere Nota nr. 838.551/(...) la data de (...) s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art.75 alin.1 din Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual.
Având în vedere reorganizarea instituției, faptul ca intimatul a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata acesta fiind desființat prin O. nr.2262/(...) modificat ulterior prin O. nr.2305/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea acesteia.
S-a mai precizat că despăgubirile solicitate de reclamantă sunt necuvenite, acest capăt de cerere fiind neîntemeiat, nelegal și nemotivat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Recurenta nu poate justifica nici un interes în susținerea primului motiv de recurs invocat întrucât instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 euro.
Referitor la criticile din recurs privind legalitatea deciziei contestate în cauză (fila 7 dosar (...)), Curtea constată că potrivit art. 1 din acest înscris instituția angajatoare a dispus, începând cu data de (...), încetarea contractului de muncă al reclamantei „. art. 55 lit. a coroborat cu art. 56 al. 1 lit. i din codul
Muncii"; ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată.
De asemenea, în preambulul deciziei se fac trimiteri la actele care au stat la baza reorganizării structurii instituției și care, în opinia recurentei, justifică măsura „încetării"; luată față de reclamantă.
Potrivit contractului individual de muncă încheiat la data de (...)(f. 8 dosar fond) reclamanta a fost angajată începând cu data de (...) pe perioadă ";., respectiv
„ până la organizarea concursului";.
Pe perioada derulării raporturilor de muncă, așa cum de altfel a reținut și prima instanță, părțile au convenit modificarea locului muncii, fără a aduce însă modificări cu privire la perioada pentru care acest contract a fost încheiat.
Curtea constată că în raport de dispozitivul pe care îl cuprinde, natura deciziei contestate apare ca fiind una de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, concluzie care se coroborează cu mențiunea din contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată „până la organizarea concursului"; (fila 8 fond).
Prin prisma considerentelor care se regăsesc în preambul și care sunt menționate în vederea justificării restructurării instituției, se conturează ideea unei concedieri fundamentate pe prevederile art. 65 din Codul Muncii, în această sferă încadrându-se și o parte din motivele invocate prin memoriul de recurs de către instituția pârâtă.
Prin urmare, Curtea apreciază că existența contradicției flagrante între considerente și dispozitiv, reprezintă un viciu formal al deciziei contestate ce conferă acesteia un fine de nelegalitate, lipsind-o practic de efecte.
Într-o atare situație, analiza motivelor de recurs privitoare la aspectele de fond ale cauzei apare ca superfluă.
Având în vedere considerentele expuse anterior privind nelegalitatea deciziei contestate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus, în temeiul disp.art.80 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat, atât reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior emiterii acestui act unilateral, cât și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor.
Acest temei este aplicabil în cauză având în vedere faptul că, nefiind probată în cauză existența unei cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă, decizia nr. 245 din (...) constituie de fapt o decizie de concediere a reclamantei, astfel cum aceasta este definită în art.58 din Codul muncii, respectiv o încetare a contractului de muncă din inițiativa angajatorului.
Practic, se reține în acest sens că repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, constituie una dintre măsurile cele mai energice de restabilire a legalității, de apărare eficientă a dreptului la muncă. Ea reprezintă o adevărată restitutio in integrum, implicând nu numai reîncadrarea pe postul deținut anterior, ci repunerea în situația anterioară, ca și cum raportul de muncă nu ar fi fost întrerupt.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art.312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 893 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...)**, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
G., C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: G. Brîndușa
| ← Decizia nr. 2038/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4649/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
