Decizia nr. 357/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 357/R/2012
Ședința din 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1684 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., L. T. "I. B." Ș. M., C. E. "N. T." B. M., Ș. CU C. I-V. R., M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul chemat în garanție recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Maramureș, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1684 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ
M., în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al județului Maramureș, L. T. ". B. Ș.
M., C. E. ". B. M., Ș. cu cls. I-V. R., comuna R., județul M., M. E., C., T. și
S., Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligate pârâtele L. T. ". B. Ș. M., C. E. ". B. M. și Ș. cu cls. I-V.
R. să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: L. A. E., M. C. ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să-i aloce pârâtului I. Ș. al județului Maramureș sumele necesare plății ajutorului financiar menționat, prevăzut de L. 3..
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C.,
T. și S. împotriva M.ui F. Publice cu sediul în B., S. Apollodor, nr. 17, sector
5, reprezentat prin D. G. a F. P. M., cu sediul în B. M., A. Serelor, nr. 2A și, în consecință:
A fost obligat chematul în garanție M.ui F. P. să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, va respinge excepția invocată de acesta.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt cadre didactice cu norma de bază la unitațile școlare pârâte.
Conform art. 1 și 2 din L. 3., se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E. , în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, membrii de sindicat au formulat cerere de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 2715/(...), pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M.ui E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E. 100 contravaloare carte, conform Legii 3., sumă rezultată în urma întocmirii centralizatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M.ui E., C. și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01, ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100
E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform Legii 3. și l-a îndrumat să transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
În consecință, așa cum a recunoscut și reclamantul, membrilor de sindicat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei .
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinărilor, dar și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța reține că atât acest pârât, cât și pârâtul M. E., C. și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H.G. 453/2007, să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, au recunoscut dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtele L. T. ". B. Ș. M., C. E. ". B. M., Ș. cu cls. I- V. R., să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009, iar pe pârâtul I. Ș. al județului M. l-a obligat să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H.G. 453/2007, reținând calitatea M. E., C., T. și S. de ordonator principal de credite, instanța a obligat să-i aloce pârâtului I. Ș. al județului Maramureș sumele necesare plății ajutorului financiar menționat anterior.
Apoi, având în vedere rolul M.ui F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M.ui F. Publice reprezentat prin D. G. a F. P. M. și l-a obligat pe acesta să aloce Ministerului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice adeclarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii împotriva sa, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de decizia nr. 1. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A.va admite recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr. 10/(...) în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție că:
„În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
În acest sens, instanța supremă a reținut că:
„În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.
Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat.
Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul
Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3..
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr.
500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul că reprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M.ui F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.
În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.";
În egală măsură, Curtea observă cu privire la acțiunea principală și că reclamantul a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a M.ui F. P. la plata ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți.
Solicitarea de plată a ajutorului financiar se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Având în vedere atât acest aspect, cât și caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept conform art.3307 alin.3 C.pr.civ. Curtea de A. va admite recursul în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii formulate împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a cererii de chemare în garanție formulate împotriva aceleiași părți de către M. E., C., T. și S., menținând celelalte dispoziții ale hotărârii care nu au făcut obiectul recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA G. A F. P. M. împotriva sentinței civile numărul 1684 din (...) pronunțată în dosarul numărul (...) al T. M., pe care o modifică în parte în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE . Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI D. G. S. D. L. D. G. C. M. Red.S.D./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.H. D.
| ← Decizia nr. 1693/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3003/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
