Decizia nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1193/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. V. împotriva sentinței civile nr. 1. din 3 noiembrie 2011 pronunțate de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. A. C. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 25 ianuarie
2012 intimata a înregistrat la dosar întâmpinare solicitând și judecata cauzei în lipsa sa.
Având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr. de mai sus pe rolul T. B. N., contestatorul N. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata S. N. de T.
F. de C. "C. C." S.A- R. de T. F. de C. A., să constate nelegalitatea și netemeinicia măsurii concedierii dispusă de intimată prin decizia nr. 1. din data de (...), și, implicit, nulitatea deciziei; să fie obligată intimata la reintegrarea sa efectivă pe funcția și postul ocupat la momentul concedierii; să fie obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la momentul reintegrării efective; să fie obligată intimata la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul moral creat ca urmare a măsurii nelegale de încetare a raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia emisă este nelegală
și netemeinică întrucât nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat necesară măsura concedierii, nu se arată cu precizie și claritate care sunt cauzele reale și serioase care ar fi trebuit să o fundamenteze, referirile generice la situația economică a pârâtei, fără individualizarea parametrilor economico- financiari avuți în vedere de către angajator, nu pot constitui motivarea în fapt a deciziei.
În privința nelegalității, a arătat că în cuprinsul deciziei de concediere nu este arătat niciunul din criteriile prevăzute de art. 4 din decizia de concediere pentru care a fost concediat, că în cadrul Regionalei de T. F. de C. A. au mai rămas posturi de natura celui ocupat de contestator, astfel că susținerea angajatorului că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat nu este reală și disimulează realitatea.
Raportat la dispozițiile art. 69 alin.3 din Codul muncii, intimata avea obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților urmând ca, în funcție de acestea, să aplice criteriile prevăzute de art.60(6) din contractul colectiv de muncă și apoi să facă concedieri.
În privința capătului de cerere având ca obiect daunele morale solicitate, a arătat că din pricina măsurii concedierii a suferit un șoc emoțional puternic pentru că a ajuns în situația-limită de a nu mai putea face față cheltuielilor zilnice și creditelor bancare al căror debitor este, afectându-i relațiile sociale și familiale.
Intimata S. N. de T. F. de C. "C. C." S.A prin R. de T. F. de C. A., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de concediere, ca fiind legală și temeinică, arătând că încetarea contractului de muncă al contestatorului a fost determinată de desființarea efectivă a locului de muncă ocupat, ca urmare a reorganizării activității societății.
Desființarea locului de muncă este reală și efectivă, întrucât R. de V. Dej, subunitate al cărei salariat a fost contestatorul, a fost efectiv desființată și acest aspect nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării.
În conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă pe anul
2011-2012, la aplicarea efectivă a reducerii de personal s-au avut în vedere atât competența profesională cât și disciplina în muncă a salariaților în cadrul formațiilor de lucru care urmau să-și reducă activitatea.
Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud îndosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată decontestatorul N. V., împotriva deciziei de concediere nr. 1 A d/82 din 15 iulie
2011 emisă de intimata S. N. de T. F. de C. „. C. S. R. de T. F. de C. A. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul N. V. a ocupat postul de lăcătuș montator agregate în cadrul Regionalei de T. F. de C. C.- D. E., R. V., R. de vagoane C.- P. R. Dej, aparținând intimatei S. N. de T. F. de C. C. SA - R. de T. F. de C. A., începând cu data de 31 martie 2001, dată la care a încheiat contractul individual de muncă nr. 1. martie 2001.
Raporturile de muncă au încetat la data de 18 iulie 2011 prin concedierea angajatului pentru motive ce nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 1A d/82 din 15 iulie 2011, ce face obiectul prezentei contestații, se arată considerentele avute în vedere de angajator, de drept (dispozițiile art.55 lit. c, art.65, art.66, art.69 și urm. din Legea 53/2003 republicată, prevederile Programului de restructurare și redresare economico-financiară a SNTFC C. C. și Notificării nr.(...)) și de fapt
(determinate de situația economico-financiară a societății care impuneau măsuri de reorganizare și restructurare a societății astfel cum rezultă din Programul de restructurare și redresare economico-financiară a SNTFC C. C. și
Notificarea nr.(...) a căror aplicare are drept consecință, desființarea unui număr de posturi la nivel național, printre care și postul salariatului prevăzut la articolul1).
Articolul 4 al deciziei de concediere enumeră criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere și anume: a) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă; d) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Urmare aplicării Programului de restructurare și redresare, angajatorul nu dispune în cadrul unității de posturi vacante de natura celui ocupat de salariatul în cauză.
Motivele de nelegalitate ale deciziei de concediere invocate de contestator nu pot fi reținute, fiind respectate întrutotul prevederile art.68, coroborate cu cele ale art. 62, art.65, ale art.76 și 77 Codul muncii.
În cauză este vorba despre o concediere colectivă, determinată de situația economică și financiară a unității angajatoare, ce a impus reorganizarea. Decizia de concediere examinată îndeplinește cerința caracterului individual, referindu-se la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu salariatul N. V., din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana sa.
Actul contestat îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor: este emis în scris (forma scrisă a deciziei de concediere reprezentând o condiție ad validitatem), face referire la motivele de fapt și drept care determină concedierea salariatului, menționează durata preavizului și criteriile avute în vedere la concediere, înserează expres lipsa locurilor de muncă vacante în cadrul unității, indică termenul și instanța judecătorească la care decizia poate fi contestată.
Este adevărat că decizia de concediere nu conține în cuprinsul ei datele de identificare ale emitentului, numele și prenumele reprezentantului legal care este împuternicit să semneze decizia de concediere, însă acest aspect rezultă din antetul și preambulul deciziei contestate și atâta timp cât aceasta este semnată de directorul societății, a cărui calitate nu este contestată, nu poate fi reținut acest motiv de nulitate.
Nici celălalt aspect invocat nu poate fi reținut.
Deși dispozițiile art.62 alin.3 Codul muncii, statornicesc, sub sancțiunea nulității absolute, că decizia de concediere trebuie să cuprindă, printre altele, precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și instanța judecătorească competentă să soluționeze cererea, s-a apreciat că în situația dată, chiar dacă nu este indicată în concret în competența cărui tribunal revine judecarea contestației, nulitatea absolută a deciziei de concediere nu poate fi reținută.
De vreme ce contestatorul a atacat decizia în timp și la instanța competentă, este fără niciun dubiu că acestuia nu i-a fost adusă nicio vătămare sau atingere vreunui drept sau interes, astfel că invocarea nulității deciziei într- o astfel de situație nu se justifică.
Probele administrate în cauză demonstrează, pe de o parte, realitatea motivului concedierii: desființarea locului de muncă ocupat de contestator determinată de dificultățile economice la nivel de unitate, ce au determinat reorganizarea, măsură ce are un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă, iar pe de altă parte respectarea criteriilor de disponibilizare minimale privind reducerea de personal.
Toate actele depuse la dosar justifică măsura reorganizării angajatorului care se confruntă cu reducerea cifrei de afaceri și care a adoptat Programul de restructurare și redresare economico-financiară a activității.
Organigrama și statele de funcții ale unității la care contestatorul presta activitatea de lăcătuș montator agregate, respectiv la P. de revizie Dej, anterior și ulterior momentului restructurării și redresării activității prin disponibilizare, precum și la zi, atestă desființarea R. de V. Dej și implicit, și postul ocupat de contestator. A. caracterul efectiv al desființării locului de muncă nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării.
De asemenea, nici celelalte aserțiuni ale contestatorului nu pot fi însușite. Critica contestatorului cu privire la faptul că nu s-au respectat prevederile art. 69 alin. 3 Codul muncii privind evaluarea realizării obiectivelor de performanță și nu a aplicat criteriile de stabilire a ordinii de priorități și de departajare și l-a concediat fără să țină cont de salariații cu funcții similare, în ipoteza dată, a desființării efective a P.ui de R. Dej, este exclusă discriminarea
și susținerile invocate de contestator, concedierea nefiind dispusă în considerarea persoanei salariatului, iar alte posturi vacante în cadrul unității, care să poată fi oferite contestatorului, nu există.
Având în vedere că sunt întrunite cerințele prevederilor art.65 din Codul Muncii, că statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării atestă reducerea schemei de personal prin desființarea efectivă a unor posturi de natura celui ocupat de contestator, urmare a dificultăților economice, pentru considerentele de fapt și drept expuse, concedierea petentului fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat urmare a dificultăților economice, în baza textelor legale evocate, contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
În raport de soluția adoptată în legătură cu petitul principal al contestației, s-a reținut că nici cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. V., solicitândmodificarea sentinței recurate in sensul admiterii contestației și anulării deciziei de concediere, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, repunerea părților in situația anterioara emiterii deciziei de concediere și obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de daune morale.
În motivarea recursului recurentul a arătat următoarele:
In mod greșit prima instanța a respins contestația fără să administreze probele solicitate de acesta pentru a-si forma convingerea daca intimata a aplicat corect criteriile de departajare a salariaților care au fost concediați.
Prima instanța trebuia sa verifice daca intimata a aplicat corect criteriile de stabilire a ordinii de priorități si de departajare între salariați, criterii stabilite de art.4 din decizia contestata si dacă vreunul este aplicabil în cazul său.
Intimata nu a făcut dovada ca la data emiterii deciziei de concediere recurentul se afla in vreuna din situațiile limitativ prevăzute de art. 4 din decizia de concediere, respectiv n-a probat ca ar fi asociat la alta societate comerciala, ca ar fi avut alt loc de munca, ca ar fi cumulat pensia cu salariul sau ar fi îndeplinit condițiile de pensionare la cerere, caz in care prima instanța trebuia sa constate ca nici unul dintre criteriile stabilite la art. 4 din decizie nu- i este aplicabil, ceea ce face ca selectarea sa printre cei concediați sa fie lipsita de un fundament real.
Din Statul de funcții al R. de V. C. valabil de la data de (...), rezulta ca erau un total de 19 posturi de L. montator agregate, din care 6 posturi la R. de V. C. si 13 posturi la P. de revizie Dej, deci in total 19 posturi, iar din Statul de funcții valabil de la data de (...) rezulta ca sunt 16 posturi de L. montator agregate la R. de V. C., deci cu 10 in plus, care au fost trecuți de la P. de R. D.
Din 13 posturi de L. montator agregate la P. de revizie Dej au fost desființate 3 posturi de natura celui ocupat de reclamant, ceilalți 10 fiind trecuți la R. de V. C.,
Intimata nu justifica pentru ce motiv sau criteriu a fost ales printre cei 3 concediați, decizia de concediere fiind emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 76(1) lit. c din Codul muncii republicat.
Pentru respectarea dispozițiilor art.76 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat, nu este suficienta o enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități, ci trebuie justificat motivul pentru care, potrivit acestor criterii a fost ales printre cei concediați.
Deși reclamantul recurent a solicitat prin contestație si prin răspunsul la întâmpinare ca prima instanța sa pună in vedere intimatei sa depună la dosar rezultatele evaluării activității sale profesionale si a celorlalți salariați cu funcții similare din cadrul R. A., pe care le consideră ca probe utile concludente si pertinente soluționării cauzei, prima instanța nu a ținut cont de ele, pronunțând o hotărâre netemeinica si nelegala fără sa administreze probele solicitate in susținerea cererii sale.
Conform prevederilor art.69 alin.3 C. muncii republicat, "Criteriile prevăzute la alin.(2) lit. d se aplica pentru departajarea salariaților după evaluarea obiectivelor de performanța".
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale arătate, angajatorul avea obligația să procedeze mai întâi la evaluarea obiectivelor de performanță profesională a salariaților și în funcție de acestea să aplice criteriile prevăzute de art.65 (7) din CCM si apoi să facă concedieri, așa cum prevăd dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii republicat.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9, art.304 indice 1, art. 312, art. 315 C.pr.civ., dispozițiile Codului muncii republicat art.17 alin.3 si 4. art.40 (1) lit. f, art.65(2), art.67. art.69 (3),art.74,art.76, art.77, art.78. art.80, art.269.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect a reținut instanța că au fost respectate toate condițiile impuse de legiuitor, desființarea locurilor de muncă are o cauză reală și serioasă, fiind justificată prin dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea atât în plan structural, cât și regional a societății.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 76 lit. c din Codul muncii republicat, în cazul concedierilor colective, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d) din același act normativ.
A. cum a reținut și instanța de fond, la art. 4 din decizia de concediere contestată sunt indicate următoarele criterii avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, în baza legii și/sau a contractelor colective de muncă: a) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b) salariații care au alt loc de muncă sau cumulează pensia cu salariul; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la limita de vârstă;d) persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor.
Din probele administrate în cauză Curtea constată însă că intimata nu a făcut nicio dovadă cu privire la aplicarea corectă a criteriilor de stabilire a ordinii de priorități și de departajare între salariați, prevăzute la art. 4 din decizia contestată și nici dacă vreunul dintre criteriile respective este aplicabil în cazul contestatorului.
În raport de cerința legală instituită de art. 76 din Codul muncii republicat Curtea reține că nu este suficient ca aceste criterii să fie formal indicate în decizie, doar pentru a se îndeplini aparent o cerință legală impusă de textul de lege, ci este necesar ca aceste criterii de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective să fie riguros și efectiv aplicate, pentru o selectare clară și reală a salariaților ce trebuie concediați în cadrul unei asemenea proceduri, cel puțin unul dintre aceste criterii trebuind să fie aplicabile salariaților concediați.
Curtea constată că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond intimata a susținut că, în ceea ce privește criteriile de disponibilizare, conform adresei nr.11Ad/a/129 col 2011 a serviciului Resurse Umane, Organizare a R. A., pe lângă criteriile stabilite la art.65 alin.7 din Contractul Colectiv de muncă pe anii 2., la baza concedierilor colective au stat și criteriile privind starea disciplinară și competența salariaților.
Având în vedere însă că menționarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorități în cazul concedierilor colective este reglementată de art.76 lit. c Codul muncii ca o condiție obligatorie de legalitate a deciziei de concediere, Curtea reține că nu este posibilă completarea ulterioară a altor criterii, a căror incidență de altfel nici nu a fost dovedită în privința contestatorului.
În acest sens, Curtea reține că nu s-a făcut proba unei evaluări profesionale a reclamantului în vederea stabilirii nivelului său de competență, după cum nu s-a dovedit de către pârâtă, căreia îi revine sarcina probei, că reclamantul a fost sancționat disciplinar.
Raportat la aspectul invocat de pârâtă prin întâmpinare în sensul că R. de V. Dej a fost efectiv desființată, aspect reținut și de instanța de fond, Curtea constată că, deși acest aspect nu este contestat în cauză, instanța de fond omis a verifica susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare, prin care acesta a subliniat faptul că din Statul de funcții al R. de V. C. valabil de la data de (...), rezulta ca erau un total de 19 posturi de L. montator agregate, din care
6 posturi la R. de V. C. si 13 posturi la P. de revizie Dej, iar din Statul de funcții valabil de la data de (...) rezultă că sunt 16 posturi de L. montator agregate la
R. de V. C., deci cu 10 în plus, care au fost trecuți de la P. de R. Dej, fiind desființate 3 posturi de natura celui ocupat de reclamant.
Din analiza comparativă a statelor de funcții depuse de intimată la dosar Curtea constată că această situație invocată de reclamant se confirmă și de altfel, nici nu a fost contestată de intimată, nici în cursul judecății în primă instanță, și nici în recurs.
A., din statul de funcții al R. de vagoane C., valabil de la data de (...)
(filele 42-44 dosar fond) rezultă că în cadrul R. de vagoane C. erau 6 posturi de lăcătuș montator agregate, iar în cadrul P.ui de revizie Dej erau 13 posturi de lăcătuș montator agregate.
Pe de altă parte, din statul de funcții al R. de V. C. valabil de la data de (...) (filele 39-41 dosar fond) rezultă într-adevăr că P. de R. Dej nu mai există, însă în cadrul R. de V. C. sunt menționate 16 posturi de L. montator agregate, cu 10 mai mult decât în statul de funcții anterior concedierii reclamantului.
Din analiza comparativă a celor două state de funcții depuse la dosar se poate observa că în cadrul celorlalte compartimente sau subunități ale R. de V.
C. nu apar diferențe în ceea ce privește numărul de posturi de L. montator agregate, cu excepția compartimentului „R. și pregătirea tehnică la compunere";, unde în statul de funcții valabil din (...) apar 22 de asemenea posturi, față de
23 de posturi în statul de funcții anterior.
În raport de această situație este evident că în cauză era necesar ca intimata să facă dovada modului de aplicare a criteriilor de selecție a personalului, respectiv a faptului că reclamantul s-ar afla în vreuna din situațiile limitativ prevăzute la art. 4 din decizia de concediere.
Prin urmare, fără a contesta realitatea desființării unor locuri de muncă de natura celui ocupat de reclamant și cauza serioasă a acestei măsuri, Curtea reține că pârâta nu a justificat în raport de criteriile de concediere enunțate în decizie (art.4) selectarea reclamantului pentru concediere.
În consecință, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că în cazul contestatorului este aplicabil vreunul din criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate, acestea fiind formal indicate în decizie, Curtea constată criticile formulate de recurent sub acest aspect ca fiind fondate, astfel că sentința atacată apare ca fiind nelegală și netemeinică în ceea privește modul de soluționare a contestației împotriva deciziei de concediere.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va admite, în parte, contestația formulată de reclamant și, în baza art. 80 Codul muncii republicat, va anula decizia de concediere atacată nr. 1 A. din (...). Având în vedere această situație, ținând cont de caracterul retroactiv al sancțiunii nulității, precum și de faptul că reclamantul a solicitat expres reintegrarea sa, intimata va fi obligată să reintegreze contestatorul pe postul ocupat anterior concedierii, respectiv cel de lăcătuș montator agregate în cadrul intimatei. T., în baza art. 80 Codul muncii republicat, intimata va fi obligată să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data concedierii și până la reintegrarea efectivă. În ce privește cererea contestatorului prin care a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei daune morale, Curtea apreciază această cerere ca fiind neîntemeiată și urmează în consecință să o respingă, având în vedere că în cauză nu s-a dovedit în concret prejudiciul suferit de contestator ca urmare a concedierii, fiind insuficientă o simplă presupunere că prin măsura concedierii contestatorul ar fi suferit un șoc emoțional. Pe de altă parte, Curtea constată că reclamantul nu a făcut nici o dovadă că ar fi avut credite bancare pe care nu le-ar fi putut plăti în urma concedierii, iar susținerea acestuia în sensul că ar fi fost lipsit de posibilitatea de a face față cheltuielilor zilnice nu poate fi primită, având în vedere că, potrivit art. 7 din decizie, acesta a beneficiat 6 luni de o despăgubire ca urmare a concedierii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul N. V. împotriva sentinței civile nr. 1909 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. V. încontradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. A. C.-N. și în consecință: Anulează decizia de concediere nr. 1 A. din (...) emisă de pârâtă. Dispune repunerea părților în situația anterioară prin reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii. Obligă pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune morale către reclamant. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: C.I.
| ← Sentința nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3051/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
