Sentința nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 17/2012
Ședința Camerei de C. din 4 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj și Tribunalul Sălaj, în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul sindicatul R. CT2 DEJ pentru membrii de sindicat B. T. și
LAR C. D. în contradictoriu cu pârâții C. N. DE CĂI F. CFR SA B. și R. CF C., având ca obiect drepturi bănești.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat, conform art. 22 alin. 5
C.pr.civ., în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Asupra conflictului de competență de față:
Prin sentința civilă nr. 1477/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată dereclamantul S. R. CT2 DEJ în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE CĂI F. CFR S. și S. R. CF C., în favoarea T.ui S.
Motivând sentința, Tribunalul Cluj a reținut faptul că, potrivit prevederilor art. 269 din C. Muncii republicat, cererile referitoare la judecata conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori membrii de sindicat în numele cărora s-a formulat cererea de chemare în judecată domiciliază în circumscripția T.ui S..
Prin sentința civilă nr. 1924/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S. R.
CT2 Dej, pentru membrii de sindicat: B. T. ȘI LAR C. D., în contradictoriu cu pârâții C. N. DE CĂI F. CFR SA B. ȘI S. R. CF C., în favoarea T.ui C.. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind trimisă cauza Curții de A. C. pentru soluționarea acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Sălaj a reținut că sediulreclamantului este în Dej, str. M. E., nr. 1, jud. C., iar în conformitate cu dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă și art. 269 C. muncii, instanța competentă este cea în circumscripția căreia își are sediul reclamantul.
În condițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractelor colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități alestatului prin apărători proprii sau aleși. În exercitarea acestor atribuții organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
S-a mai reținut că, potrivit prevederilor art. 269 C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C.ui de procedură civilă, iar cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz sediul.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 943 din (...) și decizia nr. 885 din (...).
Având în vedere aceste considerente, instanța, în temeiul art. 269 alin.
2 din C. muncii, coroborat cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C.pr.civilă, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea T.ui C..
Întrucât în cauză s-a ivit un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.pr.civilă, instanța a suspendat din oficiu orice procedură în temeiul art. 21 și 22 alin. (2) C.pr.civilă, fiind trimis dosarul la Curtea de A. C. pentru regulator de competență.
Soluționând conflictul negativ de competență de față în baza disp. art.
20 alin.1 pct. 2, raportat la art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, se constată că instanța competentă în soluționarea prezentei acțiuni este Tribunalul Sălaj, în complet specializat în materia conflictelor de muncă.
Astfel cum a reținut și Tribunalul Sălaj în cauză, potrivit art.28 alin.1 din Legea dilaogului social nr.62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
Conform alin. 2 al a celuiași articol , în exercitarea atribuțiilor prevăzutela alin.1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune
prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
Alin.3 al art.28 din Legea nr.62/2011 prevede că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. 1 și 2, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Nimeni nu contestă faptul că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în conflictele de muncă, în acest sens fiind și disp.art. 267 alin.1 lit.c) din C. muncii republicat, dar acestea nu pot avea calitatea de reclamanți în aceste cauze formulate potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, întrucât nu pretind drepturi proprii în acțiuni de genul celei din prezentul dosar, ci acționează în justiție în numele membrilor lor, care au propriu-zis calitatea de reclamanți în pricină .
În stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze nu ne vom opri la prevederile art. 210 din Legea nr.62/2011, care, pe lângă faptul că nu-și justifică utilitatea în contextul în care există prevederi similare și în C. muncii republicat, iar Legea nr.24/2000 cuprinde prevederi speciale privind evitarea paralelismelor în procesul de legiferare, păcătuiesc și prin faptul că,deși reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, nu iau în considerare și faptul că în conflictele de muncă calitatea de reclamant o au în numeroase cazuri și persoane juridice, care au, desigur un sediu, și nu domiciliu sau loc de muncă, astfel încât, practic, acest articol devine inaplicabil în cazul anumitor categorii de conflicte de muncă.
Astfel, art.210 din Legea nr.62/2011 prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă (din categoria cărora fac parte și acțiunile formulate de către angajator) se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, sub titulatura
";evitarea paralelismelor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din Legea nr.24/2000 republicată și actualizată, „În vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Iată însă și "un caz fericit"; de paralelism legislativ, având în vedere lacunele evidente ale art.210 din Legea nr.62/2011, lipsuri legislative ce pot fi surmontate însă în urma neabrogării de către legiuitor a disp.art. 284 alin.2 din C. muncii, art. 269 alin.2 din C. muncii republicat, ce reglementează și competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă în care calitatea de reclamant o are o persoană juridică.
Astfel, conform acestor din urmă dispoziții, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin.1, respectiv la conflictele de muncă, se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Raportându-se la disp.art. art. 284 alin.2 din C. muncii, art. 269 alin.2 din C. muncii republicat, Tribunalul Sălaj a stabilit competența de soluționare a cauzei considerând ca având calitatea de reclamant în cadrul prezentului conflict de muncă, organizația sindicală, și apreciind astfel asupra competenței teritoriale în raport de sediul acesteia.
Având însă în vedere că, astfel cum am argumentat anterior, în asemenea pricini, sindicatul nu acționează în nume propriu, ci în numele membrilor de sindicat, potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, Tribunalul Cluj în mod corect a stabilit competența de soluționare a cauzei în raport de domiciliul membrilor de sindicat care au calitatea de reclamanți în cauză.
Față de cele reținute, în baza disp. art. 22 Cod procedură civilă, cu referire la art. 284 C. muncii și art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă,
Curtea de A. stabilește competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea T.ui S. - în complet specializat în soluționarea conflictelor demuncă, instanță căreia îi va fi înaintat dosarul la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui S..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE GREFIER C. M. G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...).
| ← Decizia nr. 212/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
