Decizia nr. 3051/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3051/R/2012
Ședința 21 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta G. F. împotriva sentinței civile nr. 3. din 01 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. L. - PRIN P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Se constată că la data de 21 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat copia chitanței care atestă plata cheltuielilor de judecată.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 11 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 18 iunie 2012, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.320/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta G. F. .
A fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L., prin P., împotriva pârâtei G. F. și, în consecință a fost obligată pârâta să restituie suma de 6.539 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în baza Contractului colectiv de muncă aprobat prin H. C. Local L. nr.34/(...), încheiat între Consiliul Local al C. L. și Sindicatul Administrației P.e Locale Valea Bîrgăului (depus la dosar la filele 13-32), personalului contractual angajat la P. C. L., deci și pârâtei (în calitate de angajată a reclamantei în postul de referent), începând cu 1 ianuarie 2007, pe lângă drepturile bănești prevăzute de dispozițiile legale ce reglementează salarizarea personalului contractual din instituțiile publice, i s-au acordat sporuri, în cuantumul solicitat de reclamantă, respectiv: spor de fidelitate și loialitate față de instituție, spor de calculator, spor de mobilitate, spor pentru relații cu publicul, prima pentru sărbătorile de P. și C. indemnizația pentru norma de hrană și pentru ținută, toate aceste drepturi cumulate pentru perioada
1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2008, așa cum rezultă din anexa privind drepturile bănești (f.69), nefiind contestată acordarea, respectiv încasarea lor de către pârâtă.
Cu ocazia controlului de audit financiar efectuat de Curtea de C. a R. - C. de C. a județului B.-N. la P. C. L. s-a constatat că salariaților din cadrul primăriei le-au fost acordate nelegal, în cursul anilor 2007- 2008, anumite sume de bani, ocazie cu care prin D. nr.8/2009 s-a dispus recalcularea drepturilor salariale, prin eliminarea tuturor sporurilor, primelor și indemnizațiilor acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă, stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului primăriei prin efectuarea acestor plăți nelegale, asigurarea măsurilor de recuperare, efectuarea regularizărilor, întocmirea și depunerea declarațiilor rectificative.
C. și Consiliul Local L. - prin primar au înțeles să conteste aspectele consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 2956/2009 la persoana auditată și măsurile dispuse prin actele încheiate de reprezentanții C. de C. B.-N., inițial formulând contestație la Curtea de Conturi a României
(contestație respinsă prin Î. nr. VI.19/(...) a Curții de C. a R. (f.49-54)), apoi o acțiune în contencios administrativ, iar, prin sentința civilă nr.107/CA/2010, T. B.-N. a admis acțiunea și a anulat în parte decizia nr.8/2009 emisă de C. de C. B.-N. U. recursului declarat de Curtea de Conturi a României B., Curtea de apel C. prin decizia civilă nr.1654/2011 a modificat în tot sentința pronunțată de T. B.-N., respingând acțiunea ca nefondată.
S-a reținut în considerentele deciziei că acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale creează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice, astfel că decizia nr. 8/2009 emisă de C. de C. a județului B.-N. în vederea recuperării acestui prejudiciu este legală și temeinică iar soluția dată se întemeiază și pe verificarea pe cale incidentală a legalității Hotărârii C. Local L. nr. 33 și 34 din (...) de aprobare a acordului colectiv și a contractului colectiv de muncă. Totodată, s-a reținut că sporurile, indemnizațiile și primele acordate prin contractul colectiv personalului contractual și funcționarilor publici ai P. comunei L. sunt nelegale întrucât autoritatea publică nu putea să instituie alte indemnizații, premii și sporuri decât cele stabilite prin lege, respectiv conform
Legii 188/1999 și O. nr.1. (f.63-68).
H. dată de instanța de contencios administrativ nu a fost dată în contradictoriu cu pârâta, dar dezlegarea curții sub aspectul nedatorării sumelor subzistă prin prisma reglementărilor legale incidente.
Prin urmare, s-a promovat prezenta acțiune în răspundere patrimonială, reclamanta C. L. - prin P. solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei apreciată ca fiind nelegal acordată.
În condițiile art. 137 C.pr.civ, tribunalul urmează să analizeze excepția invocată, apreciind că în speță a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune și nu excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât aceasta este natura termenelor prevăzute de C. muncii și, în temeiul principiului liberului acces la justiție, orice persoană se poate adresa instanței în vederea realizării dreptului pretins într-un anumit termen prevăzut de lege.
Obiectul acțiunii constă în restituirea unor drepturi de natură salarială pretins necuvenite, iar dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este prescriptibil extinctiv, astfel că devin incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din C. muncii republicat (fostul articol 283 alin.1 lit. c). Dispozițiile art. 268 alin.
1 lit. c din C. muncii stabilesc un termen de prescripție de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluționarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri bănești către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. În cauză, termenul de 3 ani de prescripție a dreptului la acțiune, curge de la data la care prin hotărâre judecătorească irevocabilă (a Curții de A. C.) s-a statuat asupra legalității și temeiniciei deciziei C. de C. a județului B.-N. nr. 8/2009,respectiv de la data de 2 mai 2011 și nu de la momentul plății lor, așa cum s-a invocat în apărare.
Până la acest moment, văzând sentința tribunalului mai înainte citată, se consideră că a funcționat o aparență de legalitate a acordării și încasării drepturilor în discuție, iar consolidarea îndreptățirii reclamantei la promovarea prezentei acțiuni a avut loc la data tranșării cu caracter irevocabil a problemei juridice supusă cercetării judecătorești.
Procedura de recuperare a prejudiciului declanșată de reclamantă este similară celei ce guvernează instituția răspunderii patrimoniale, astfel că obligația de a restitui sumele încasate necuvenit independent de culpa sa în producerea prejudiciului instituie termenul de 3 ani, astfel că reclamanta a acționat în termen legal pentru realizarea dreptului său, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi respinsă.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare în anul 2008, respectiv art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996, republicată și art. 236 alin. 4 din C. muncii, contractele colective de muncă constituie legea părților, numai dacă sunt încheiate cu respectarea condițiilor legale, putând fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, se constată că, în speță, contractul colectiv de muncă care a prevăzut drepturile a căror restituire se solicită și de care a beneficiat și pârâta în perioada 1 ianuarie 2007- 31 decembrie 2008, nu s-a încheiat cu respectarea cerințelor legale, dar nici nu a fost contestat în fața vreunei instanțe judecătorești de nicio parte interesată drept pentru care acestea au putere de lege pentru părțile contractante și a căror respectare în condițiile nedeclarării nulității acestora, este garantată de dispozițiile art.41(5) din Constituția R..
Numai că, instanța de judecată poate cenzura pe cale incidentală clauzele contractului colectiv de muncă, respectiv concordanța acestora cu legea aplicabilă.
Așa cum rezultă din art. 12 din L. nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă se puteau încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Aceste prevederi legale instituie o interdicție referitoare la negocierea colectivă, interdicție care impune ca în cadrul negocierilor colective din cadrul instituțiilor bugetare, materializate sub forma contractelor colective de muncă, să fie excluse drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu atât mai mult cu cât sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat se stabilește prin lege (chiar dacă cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative), în concordanță cu disp. art.157 alin.2 C. muncii.
Salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar a fost reglementată în perioada anilor 2008 - 2009 de OUG nr. 2. ( în prezent abrogată prin L. nr. 3., aplicabilă din 1 ianuarie 2010), act normativ care a abrogat expres dispozițiile privitoare la salarizare cuprinse în L. nr. 154/2008, de O. nr. 1. și de H. nr. 2., și care reglementau drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar, drepturi stabilite prin lege.
Actele normative invocate nu reglementează dreptul personalului bugetar la plata sporurilor și indemnizațiilor prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. comunei L., respectiv plata sporului de fidelitate și loialitate față de instituție, mobilitate, pentru lucru sistematic cu publicul și calculator sau la plata vreunei indemnizații pentru ținută decentă sau pentru hrană ori lapremierea pentru sărbătoarea Paștelui și Crăciunului, pârâta beneficiind de toate aceste sporuri.
Acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale creează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice, astfel că se impune restituirea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 254 din L. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare (art.270 anterior republicării), salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor, iar, conform art.256 din aceeași lege(art.272anterior republicării) ,,salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie";. Totodată, art.169 alin.1 și 2 prevede că nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, nu poate fi efectuată decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă, exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în situația în care un salariat angajat în baza unui contract individual de muncă a încasat de la angajator o sumă de bani nedatorată este necesar ca angajatorul să se adreseze instanței cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe normele răspunderii civile contractuale.
Împrejurarea constatată justifică întrutotul concluzia la care a ajuns atât
Curtea de C. cu ocazia auditării instituției, cât și instanța de contencios administrativ prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată.
Având în vedere faptul că drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă nu au fost legal stabilite întrucât încalcă dispozițiile legilor de salarizare ale personalului din sistemul bugetar, fapt ce contravine prevederilor Legii nr. 130/1996, republicată, și ale legilor de salarizare a personalului bugetar, nu poate fi reținută apărarea pârâtei potrivit căreia o atare acțiune ar fi condiționată de epuizarea unui litigiu distinct și prealabil vizând anularea clauzelor contractului colectiv contrare legii, verificarea neconformității cu legea fiind posibilă a fi realizată pe cale incidentală de către instanța de judecată.
Prin urmare, având în vedere considerentele arătate, constatând că în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008 pârâta a beneficiat de drepturi salariale care exced cadrului legal, putând fi stabilite numai prin lege, caracterizate ca nedatorate de angajator și necuvenite angajatului, tribunalul a admis acțiunea promovată, pârâta a fost obligată să restituie suma încasată necuvenit , respectiv 6.539 lei.
În baza art. 274 C.pr.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat conform actelor justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta/ul G. F. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În motivarea recursului s-a susținut că termenul de prescripție curge de la data acordării drepturilor salariale a căror restituire este solicitată prin acțiune.
S-a arătat că drepturile salariale au fost acordate în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art.12 alin.1 din L. nr.130/1996, nefiind drepturi a căror cuantum să fie stabilit prin alte acte normative, în același sens fiind invocarea art.17 din OG nr.1..
Reclamanta C. L. și-a expus poziția procesuală prin solicitarea de amânare a cauzei în vederea publicării în Monitorul Oficial al actului normativ privind exonerarea de la plată pentru sumele de natură salarială prin care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunereemise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de conturi a unor prejudicii.
Pârâta G. F. a depus concluzii scrise prin care a invocat dispozițiile legiinr.84/2012, intrată în vigoare la data de (...).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. admite înparte recursul pentru următoarele considerente:
Drepturile de natură salarială în cuantum de 6.539 lei care constituie obiectul acțiunii în restituire formulată de angajator împotriva salariatului, au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL L. nr.34/(...)
Prin art. 1 și 2 din L. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice s-a stabilit că:
Art. 1.
„Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la
M. M., F. și P. S. sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Art.2.
(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.";
În speță sunt întrunite condițiile exonerării de la plată enunțate de normele legale citate având în vedere că sumele imputate de angajator salariatului au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă, aprobat prin hotărâre de consiliu local, precum și că obligația de restituire a acestor sume a fost stabilită prin D. nr.8/2009 a C. de C. a J. B.-N.
Având în vedere incidența în speță a actului normativ citat Curtea de A. consideră că este superfluă examinarea motivului de recurs privind momentul de la care curge termenul de prescripție, astfel încât nu va reforma hotărârea atacată sub acest aspect ce va fi menținut ca atare.
Pentru considerentele expuse anterior , Curtea de apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâta G. F. împotriva sentinței civile nr. 320 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C. L. împotriva pârâtei G. F. și va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Va fi menținută dispoziția de respingere a excepției prescripției.
În baza art.274 Cpr.civ. reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 300 lei la fond și de 100 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta G. F. împotriva sentinței civile nr. 320 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C. L. împotriva pârâtei G. F. . reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Menține dispoziția de respingere a excepției prescripției.
. pe intimata C. L. să plătească recurentei suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond.I. C.
| ← Decizia nr. 1193/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3055/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
