Decizia nr. 1241/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1241/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. O. împotriva sentinței civile nr. 1907 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 15 februarie
2012 s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinarea din partea pârâtei intimatei S. C. M. SA - S. M.
De asemenea, se constată că la data de 5 martie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar note scrise.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată pentru considerentele invocate în memoriul de recurs și în notele scrise, precizând că i s- a oferit un post, însă la D. P. P. de mecanic pe care l-a ocupat nu s-a desființat, în prezent existând tot doi mecanici pe locomotivă, pe postul ocupat de el fiind angajat un alt mecanic.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1907 din 3 noiembrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A. O. împotriva deciziei de concediere nr. 4 A (...) din 7 iunie 2011 emisă de intimata S. N. de T. F. de M. „. M. SA prin S. M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul A. O. a ocupat postul de mecanic ajutor locomotivă în cadrul
S. M. - P. A. E. V. D., aparținând intimatei S. N. de T. F. de M. „. M. SA, începând cu data de (...), dată la care a încheiat contractul individual de muncă nr.16-
12B/396/(...) (f.28). Atribuțiile de serviciu îndeplinite în această calitate sunt cele enumerate în fișa postului.
Raporturile de muncă au încetat la data de 7 iunie 2011, prin concedierea angajatului pentru motive ce nu țin de persoana sa, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 republicată.
În cuprinsul deciziei de concediere nr. 4-A (...)/2125 din 7 iunie 2011 (f.6-8), ce face obiectul prezentei contestații, se arată considerentele avute în vedere de angajator, de drept (dispozițiile art.58, art.65, art.68 din Legea 53/2003 republicată, prevederile P.ui de R. și R. a C. M. SA și ale P.ui de C. C., aprobate prin H. AGA nr.8/(...)) și de fapt (determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R. și P. de C. C. a căror aplicare are drept consecință desființarea unui număr de 2900 posturi la nivel național (f.109), printre care și postul salariatului prevăzut la articolul 1).
Articolul 4 al deciziei de concediere enumeră criteriile prioritare și minimale specifice art. 69 alin. 2 lit. d și art.76 lit. c din Codul muncii republicat, coroborat cu art.60 (6) din contractul colectiv de muncă în vigoare, al C. M., luate în considerare.
Articolele 5 și 6 ale actului contestat menționează că au fost desființate o parte din posturile de natura celui ocupat de contestator, iar, în urma aplicării criteriilor prevăzute la art. 4, contestatorul se încadrează la criteriul II g. U. aplicării P.ui de R. și R., angajatorul nu dispune de posturi vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a salariatului concediat, pe cale de consecință nu poate prezenta o listă de opțiuni.
Motivele de nelegalitate ale deciziei de concediere invocate de contestator nu pot fi reținute, fiind respectate întrutotul prevederile art. 68, coroborate cu cele ale art. 65, ale art. 76 și 77 din Codul muncii. Decizia de concediere examinată îndeplinește cerința caracterului individual, referindu-se la încetarea contractului individual de muncă încheiat cu salariatul A. O., din inițiativa angajatorului, pentru motive ce nu țin de persoana sa.
În cauză este vorba despre o concediere colectivă, determinată de situația economică și financiară a unității angajatoare, ce a impus reorganizarea, astfel că la S. M. trebuiau concediați 490 salariați. Pe cele 6 posturi rămase, de mecanic ajutor locomotivă automotor, erau 11 salariați care se aflau în situații similare, și, urmând a fi concediați 5 dintre ei, s-a ajuns la aplicarea criteriilor de departajare (prioritare și minimale) convenite cu reprezentanții sindicatelor. S-a convenit ca la stabilirea ierarhiei să fie luate în calcul rezultatele pe ultimii 3 ani de la examinările periodice profesionale. Întocmirea listelor nominale cu salariații ce urmau a fi disponibilizați, au fost însușite de către reprezentanții sindicatelor și la aplicarea măsurii a fost respectată întreaga procedură legală a concedierii colective prevăzută de art.65-77 din Codul muncii republicat. La dosarul cauzei (f.47), există un tabel nominal cu mecanicii ajutori de la PAE V. D., cu rezultatele obținute la examenele de verificare profesională periodică a salariaților, efectuate în baza O.ui ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.
2261/2005, pe anii 2008, 2009 și 2010, și media lor, unde contestatorul figurează cu nota 6,71, fiind situat pe poziția 11, cu media cea mai mică dintre toți salariații încadrați în funcția de mecanic ajutor. Și în situația în care s-ar fi luat în calcul doar examinările profesionale pe ultimul an, respectiv pe anul
2010, contestatorul s-ar fi situat pe poziția 8, fiind concediat și în această situație, astfel că susținerea contestatorului cu privire la faptul că nu s-au respectat prevederile art.69 alin.3 din Codul muncii privind evaluarea realizării obiectivelor de performanță nu este întemeiată.
Prin aplicarea criteriilor de departajare enumerate în cuprinsul art.4 punct
II a deciziei atacate, contestatorul a fost încadrat la criteriul II g -. în categoria
„salariaților care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";.
Actul contestat îndeplinește toate cerințele impuse de legiuitor";: este emis în scris (forma scrisă a deciziei de concediere reprezentând o condiție ad validitatem), face referire la motivele de fapt și drept care determină concedierea salariatului, menționează durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități avute în vedere la concediere, înserează expres lipsa locurilor de muncă disponibile în unitate, indică termenul și instanța judecătorească la care decizia poate fi contestată.
Probele administrate demonstrează, pe de o parte, realitatea motivului concedierii: desființarea locului de muncă ocupat de contestator determinată de dificultățile economice atât la nivel de unitate, cât și la nivel național ce au determinat reorganizarea, măsură ce are un caracter efectiv și o cauză reală și serioasă, iar pe de altă parte respectarea criteriilor de disponibilizare prioritare și minimale privind reducerea de personal.
Toate actele depuse la dosar (f.30-145) justifică măsura reorganizării angajatorului, care se confruntă cu reducerea cifrei de afaceri și care a adoptat P. de restructurare și reorganizare a activității.
Organigrama și statele de funcții ale unității la care contestatorul presta activitatea de mecanic ajutor de locomotive, respectiv la P. de A. E. V. D., anterior și ulterior momentului restructurării și reorganizării activității prin disponibilizare, atestă desființarea a 5 posturi, de natura celui ocupat de contestator (f.34-35), printre care și cel al contestatorului.
Caracterul efectiv al desființării locului de muncă nu poate fi tăgăduit, fiind probat cu statele de funcții anterioare și ulterioare disponibilizării și cum criteriul de departajare în privința contestatorului a fost faptul „că a obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";, măsura luată este justificată.
Nici celelalte aserțiuni ale contestatorului nu pot fi însușite. Cât privește faptul că angajatorul nu a aplicat criteriile de departajare și l-a concediat fără să țină cont de salariații cu funcții similare, care au fost sancționați disciplinar, din susținerile intimatei rezultă că niciunul dintre salariații angajați pe funcția de mecanic ajutor nu au avut astfel de sancțiuni, iar despre faptul că cei rămași nu au în întreținere copii minori și nu sunt nici unici întreținători de familie, în ipoteza dată, a desființării efective a postului, este exclusă discriminarea invocată de contestator și, atât timp cât din actele depuse la dosar rezultă că petentul a avut rezultate slabe la verificarea profesională periodică, nici aceste aspecte nu pot fi reținute, câtă vreme aceste criterii au fost enumerate la lit. j și k din decizia de concediere . De altfel, intimata a oferit contestatorului un post de ungător clasa 14 la P. de A. și E. V. D., dar acesta a refuzat oferta unității, fapt ce a condus, în final, la concedierea sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. O. solicitândmodificarea sentinței atacate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
În motivarea recursului reclamantul consideră hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, constituind motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
În mod greșit prima instanță a respins contestația fără să administreze probele solicitate pentru a-și forma convingerea dacă intimata a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 60 (6) pct. II din CCM de la lit. a la lit. k, s-au invers, de la lit. k la lit. a, și cum a apreciat intimata că mai mulți salariați aflați pe posturi de aceeași natură, se află în situații similare și a aplicat criteriile de departajare.
Soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, constituind motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.
Dacă prima instanță a luat în considerare rezultatele obținute la examenul de verificare profesională perioada din data de (...), efectuate de către C.- C. T. I., la care acesta a obținut media generală 7,21, iar Beligan Toader care a obținut media generală 7.06 nu a fost concediat, trebuia să constate că intimata nu a respectat criteriile minimale prevăzute de art. 60 (6) pct. II din CCM la emiterea deciziei de concediere, rămânând pe funcții salariale cu funcții similare care au obținut medii generale mai mici la examenul de verificare profesională periodică.
Prin O. M.ui T.urilor și Infrastructurii nr.815/2010 completată prin O. nr.79 din (...) al acestuia, verificarea profesională periodică a salariaților cu responsabilitățile în siguranța circulației (printre care și funcția de mecanic ajutor locomotive-automotor), se efectuează de către C. N. de C. și I. F.-C. la sediul propriu și al subunităților teritoriale proprii.
În acest sens arată că ultima verificare profesională a personalului a avut loc în luna aprilie 2011 în baza O.ui nr.79 din 28 ianuarie 2011 al M.ui T.urilor
Infrastructurii, iar aceste rezultate trebuie luate eventual în considerare, nu cele din Catalogul de la școala personalului.
În mod netemeinic prima instanță a respins celelalte aserțiuni ale contestatorului, fără să aibă în vedere că angajatorul nu a aplicat corect criteriile de departajare și l-a concediat fără să țină cont de salariații cu funcții similare, care au obținut rezultate mai slabe la verificarea periodică din anul 2010, nu au în îngrijire copii minori și nu sunt unici întreținători de familii, fiind lăsați fără nici un mijloc de subzistență cu întreaga familie.
La efectuarea concedierilor colective trebuie respectate criteriile prevăzute în contractul colectiv de muncă, de care prima instanță nu a ținut cont, deși intimata recunoaște prin întâmpinare și depune la dosar înscrisuri în acest sens, că l-a încadrat în criteriile minimale prevăzute de art.60 (6) pct. II lit. k având în îngrijire trei copii și este unic întreținător de familie.
Intimata S. C. M. SA, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat,având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 4-A(...) din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamantul recurent a fost concediat în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Astfel cum reiese din conținutul deciziei de concediere, și cum de altfel s-a reținut și de prima instanță, ca urmare a probatoriului administrat în cauză, au fost respectate de către angajator prevederile art. 65 și urm., art. 76 C.muncii, privind îndeplinirea condițiilor de formă, fiind menționate în cuprinsul deciziei atât temeiul de drept cât și motivele care au stat la baza concedierii reclamantului recurent.
C.a a fost consecința desființării locului de muncă ocupat de reclamant, ca urmare a reducerii activității societății intimate, conform prevederilor P.ui de R. și R. a C. M. SA, aprobat prin H. AGA nr. 8/(...). S-a menționat în conținutul deciziei de concediere faptul că măsura a fost luată ca urmare a reducerii posturilor de natura celui ocupat de salariat, respectiv mecanic ajutor locomotivă automotor, în cadrul subunității P. A. E. V. D. iar în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante în aceeași unitate potrivit pregătirii profesionale a salariatului. Totodată s-a menționat în cuprinsulactului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de 670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. M. și dispozițiile art. 1 din HG nr.
1193/2010.
Referitor la motivele de recurs invocate de recurent în sensul că nu a avut loc o desființare efectivă a postului, Curtea constată că acestea sunt nefondate raportat la actele aflate la dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 65 C.muncii, „concedierea pentru motive care nu
țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de sala riat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.";
C.a în temeiul prevederilor art. 65 presupune o desființare reală și efectivă a locului de muncă, adică suprimarea acestuia din organigrama angajatorului, condiție îndeplinită în cauza dedusă judecății, măsura concedierii reclamantei fiind astfel legală.
Astfel la nivelul S. M. concedierea viza 490 salariați dintre care 5 posturi de mecanic ajutor locomotivă automotor, aplicându-se în vederea departajării salariaților vizați de măsura concedierii, criteriul evaluării profesionale a acestora pe ultimii trei ani, conform celor convenite cu reprezentanții sindicatelor pe parcursul derulării procedurii de concediere colectivă, acordându-se astfel prioritate criteriului prevăzut la pct. II, lit. g - salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică.
În ceea ce privește criticile recurentului în sensul că au existat alte persoane cu ocazia evaluării care au obținut un punctaj inferior, se constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât aplicarea criteriului de departajare a avut în vedere ultimele trei evaluări ale salariaților și nu doar cea din 2010, în care reclamantul oricum se afla clasat pe o poziție inferioară față de numărul posturilor de natura celui ocupat de recurent, rămase în urma restructurării. Nici susținerile recurentului privind angajarea altor persoane pe postul deținut de el nu pot fi primite, acestea fiind contrazise de analiza comparativă a organigramelor angajatorului, anterioară și ulterioară concedierii.
Prin urmare, desfacerea contractului de muncă al reclamantului recurent a avut la bază desființarea locului de muncă al acestuia, desființarea a fost una efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
Față de considerentele expuse, se constată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea prevederilor legii, cererea de anulare a acesteia, de repunere în situația anterioară precum și cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii pana la reîncadrarea efectivă, și obligarea la plata de daune morale, apar ca neîntemeiate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. O. împotriva Sentinței civile nr. 1907 din 3 noiembrie 2011 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie separată în sensul admiterii recursului
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: C. I.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamantul A. O. este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 4 A (...) din 7 iunie 2011 emisă de intimata S. N. de T. F. de M. „. M. SA prin S. M., reclamantul a fost concediat în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, pentru desființarea postului său de mecanic ajutor locomotivă automotor, în cadrul subunității P. A. E. V. D..
Prin decizia contestată s-a precizat, la art.3 că măsura a fost luată în cadrul unei proceduri de concediere colectivă determinată de situația economico-financiară a societății, stabilite prin P. de R. și R. aprobat prin H. A. nr.8/(...).
La art.4 din decizie sunt enumerate atât criteriile prioritare(pct.I), cât și criteriile minimale (pct.II) care au fost aplicate la stabilirea ordinii de prioritate, iar la art.5 s-a precizat că măsura concedierii reclamantului a fost luată ca urmare a reducerii numărului de posturi de natura celui ocupat de salariat, respectiv de mecanic ajutor locomotivă automotor, criteriul la care s-a încadrat
salariatul fiind pre văzut la pct.II lit.g) , respectiv „. care au obținut rezultat e slabe la verificarea profesională periodică";.
În decizia contestată, la art.6 s-a precizat că angajatorul nu dispune de
locuri vacante în unitate, corespunzătoare pregătirii profesionale a
salariatului, astfel încât nu poate prezenta o listă cu opțiuni.
Consider că o decizie de încetare a contractului individual de muncă în temeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu are în vedere nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios fundamentată și motivată, cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg raționamentul urmat de către factorul decident pentru a ajunge la concluzia că se impune desființarea locului de muncă ocupat de către salariat, precum și toate elementele de fapt și de drept avute în vedere la momentul luării deciziei, pe care acesta și-a întemeiat actul, oferind atât particularului ale cărui drepturi sunt suprimate, cât și instanței, argumente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real
și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați, implicând și selecția acestora, decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire larespectarea procedurilor prevăzute de toate legile în vigoare și, mai ales, să
expliciteze în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomunicate angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului
că, dintre toți salariații săi se impune chiar desființarea locului de muncă și
concedierea celui vizat, că această măsură a fost luată pe baza unor criterii
discutate cu reprezentanții sindicatelor, clare și necontradictorii și care au fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în considerare a situației tuturor
angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.77 din Codul muncii,
art.79 din Codul mu ncii republicat, în c az de conflicte de m uncă, angajatorul n u
poate invoca în fața instanței alte motive de fap t sau de drept decât cele precizateîn decizia de concediere.
Astfel, deși în decizia contestată angajatorul nu a precizat în concret
cum a ajuns, prin aplicarea criteriulu i la care a făcut r eferire, respectiv a
celui prevăzut la pct.II lit.g), la concluzia că se i mpune concedierea reclamantului, abia prin întâmpinarea formulată, în cursul judecării cauzei,acesta a precizat că:
„După parcurgerea criteriilor prioritare s-a ajuns la aplicarea criteriilor
minimale întrucât toți salariații afectați de reduc erea numărului de posturi de
aceeași natură se aflau în situații si milare neputând fi departajați în baza criteriilor prioritare. Astfel, pe cele 6 posturi rămase erau 11 salariați care se aflau în situații similare, rezultând un excedent de personal de 5 care urmau săfie concediați.
Pentru nominalizarea celor 5 salariați, unitatea a parcurs în ordine toate criteriile înscrise în decizia de concediere, în notificare și în CCM, ajungându-se la criteriul de ierarhizare prevăzut la art.4 pct.II lit.g. „. care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică";. Astfel, împreună cu sindicatele reprezentative s-a convenit ca la stabilirea ierarhiei să fie luate în calcul rezultatele pe ultimii 3 ani de la examinările periodice profesionale, iar contestatorul s-a situat pe poziția 11 cu media cea mai mică dintre toți salariații încadrați pe funcția de mecanic ajutor.";
S-a mai arătat de către intimată prin întâmpinare că reprezentanții sindicatului l-au nominalizat pe contestator ca fiind un caz social mai special, astfel încât i-a fost oferit acestuia un post de ungător clasa 14 la P. A. E. V. D., dar acesta a refuzat această ofertă.
Conform notificării întocmite potrivit art.69 din Codul muncii, transmise organizațiilor sindicale (fila nr.61 dosar de fond), societatea a comunicat că, la aplicarea efectivă a reducerii de personal, măsurile vor afecta salariații, în cond iț ii
de co mpe tenț ă eg al ă, în ordine, prin aplicarea criteriilor prioritare enumerate la
punc tul I ș i a cr iter iil or min imal e enu mer ate l a punctul II.
Consider că, deși a p reluat în mare acest e criterii din cuprins ul C.ui colectiv
de muncă la nivel n ațional, angajatorul, în loc să stabileasc ă o modalitate clară
de aplicare a acestor criterii, care să fie înțeleasă de către partenerii social i, de
către angajați și să poată fi verificată de către instanța de j udecată, a denatura t
modul în care acestea au fost reglementate, transformând și criteriile minimale în criterii prioritare.
Apreciind doar asupra situației reclamantului din prezenta cauză, se constată astfel o contradicție clară în ceea ce privește selecția pe care și-a propus să o facă angajatorul. Astfel, pe de o parte, acesta își propune să aplice criteriile enumerate la punctele I și II, doar în condiții de competență egală a salariaților, pentru ca, ajungând la punctul II lit.g), să selecteze totuși, dintre aceștia, salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică, ori,acest din urmă criteriu presupune tocmai stabilirea unei ierarhii în raport de competența angajaților.
Pe de altă parte, dacă angajatorul intenționa să aplice, în ordine, criteriile de la punctul II lit.a-h, acestea trebuiau să fie introduse la punctul sugestiv intitulat, Criterii prioritare și nu printre Criteriile minimale, care au un cu totul alt înțeles și rol în selecția salariaților ce vor fi concediați.
Astfel, veritabile criterii minimale, care de altfel au fost preluate din C.
colectiv de muncă la nivel național (art.81 alin.2), ce pot fi cu ușurinț ă identificate dintre criteriile menționate la punctul II , chiar după modul lor de
redactare, fiind pr actic reglementări ce protejează în mod special anum iți
angajați, sunt doar cele prevăzute la literele i) -k), respectiv:
i) dacă măsura ar p utea afecta doi soți care lucrează în ace eași unitate, se
desface contractul de muncă al soțului ce are salariul cel mai mic, fără ca prin
aceasta să se poată desface contractul unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere;
j) măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copi i în întreținere;
k) măsura să afecteze numai în ultimul rând pe femeile care au în îngrijire
copii, bărbații văduv i sau divorțați care a u în îngrijire copii, p e întreținătorii unici
de familie, precum ș i pe salariații, bărba ți sau femei , care ma i au cel mult 3 ani
până la pensionare la cererea lor.
De altfel, C. colecti v de muncă la niv el național ale căr ui prevederi au
fost preluate, în pa rte, prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate și prin
această notificare, p revedea, la art.81 al in.1, că, la aplicarea efectivă a reducerii
de personal, măsurile vor afecta în ordine:a) CIM ale salariatilor care cumuleaza doua sau mai multe functii, precum si ale celor care cumuleaza pensia cu salariul; b) CIM ale persoanelor care indeplinesc conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare si nu au cerut pensionarea in conditiile legii; c) CIM ale persoanelor care indeplinesc conditiile de pensionare la cererea lor.
Acestea sunt și criteriile prioritare prevăzute la punctul I din deciziacontestată, fiind clar că, atunci când partenerii sociali au ajuns la concluzia că se impune reglementarea unor criterii care să stabilească o anumită ordine ce trebuie respectată pentru stabilirea salariaților ce vor fi concediați, acestea sunt criterii prioritare.
Același Contract colectiv de muncă unic la nivel național, prevede însă, la alin.2 al aceluiași articol că, la luarea masurii de desfacere a contractului individual de muncă pentru motive ce nu tin de persoana salariatului vor fi avute in vedere urmatoarele criterii minimale: a) daca masura ar putea afecta doi soti care lucreaza in aceeasi unitate, se desface contractul de munca al sotului care are venitul cel mai mic, fara ca prin aceasta sa se poata desface contractul de munca al unei persoane care ocupa un post nevizat de reducere; b) masura sa afecteze, mai intai, persoanele care nu au copii in intretinere; c) masura sa afecteze numai in ultimul rand pe femeile care au in ingrijire copii, barbatii vaduvi sau divortati care au in ingrijire copii, pe intretinatorii unici de familie, precum si pe salariatii, barbati sau femei, care mai au cel mult 3 ani pana la pensionare la cererea lor.
Acestea sunt și criteriile minimale prevăzute la punctul II literele i)-k),
care au fost însă înț elese și aplicate în mod greșit de către angajator ca fiind criterii prioritare.
Prin urmare, prin includerea lipsită de orice logică a acestor trei criterii minimale într-o categorie de criterii pe care angajatorul intenționează să le aplice prioritar, acesta le lipsește de fapt de eficiență, face ca ele să nu mai poată fi defapt analizate și aplicate în toate situațiile salariaților ce îndeplinesc condițiile prevăzute la aceste criterii.
De altfel, dacă angajatorul și-a propus să respecte în ceea ce privește stabilirea salariaților ce vor fi concediați în cadrul acestei proceduri prevederile C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate, trebuie subliniat faptul că prevederile acestei convenții colective nu puteau conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin dispozițiile C. colectiv de muncă la nivel național.
Astfel, consider că angajatorul a dovedit în cauză că a realizat o analiză și
aplicare a criteriilor prioritare înscrise în decizie, însă nu a probat în niciun m od
că ar fi aplicat și sin gurele veritabile trei criterii minimale pr evăzute la punctul II literele i)-k) din decizia contestată, pe care și -a propus să le respecte.
Î n acest mod a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, care, conform criteriului minimal de la litera k, trebuia să fie afectat numai in ultimul rând de această măsură a concedierii colective, întrucât, astfel cum rezultă din minuta întocmită de către S. M. de L. din D. P., acesta are o situație socială mai deosebită, fiind divorțat și are trei copii în întreținerea sa.
Deși sindicatul a se mnalat această situ ație angajatorului, a cesta din urmă
nu a prevăzut în dec izie motivul pentru c are nu s -a impus respectarea criteriului de la punctul I. în cazul reclamantului, neprocedând practic la selecția
angajaților ale căror posturi se impune a fi desființate, potrivit acestui criteriu, ci mulțumindu-se, după ce a stabilit că se impune desființarea locului de muncă al recurentului, să ofere acestuia doar un alt post, respectiv acela de ungător, probabil un post inferior.
De altfel, din susținerile recurentului, se reține că acest post oferit era la D.
P., unde, cu obligațiile de familie pe care le avea, menționate anterior, acesta ar fi trebuit să facă zilinic o naveta "de peste 500 km";.
De altfel, și prin ". formulată de S. M. de L. din D. P., înregistrată sub nr.122/2011, s-a arătat că salariatul A. O. are domiciliul în I. M., județul B., și pentru a ajunge la D. P., unde i s-a oferit de către angajator postul, ar trebui să facă o navetă cu două trenuri, însumând 5 ore pentru fiecare sens, solicitându-se societății ca acesta să rămână pe funcția de mecanic ajutor.
Mai consider că, întrucât măsura a fost luată într-o procedură de concediere colectivă, se impunea r espectarea de către anga jator și a
dispozițiilor art.49 și 50 din Legea nr.76/2002 .
Astfel, art.49 din această lege prevede că, în cazul concedierilor colective, angajatorii au obligația să înștiințeze agențiile pentru ocuparea forței de
muncă în vederea adoptării unor m ăsuri pen tru combaterea șomajului și prevenirea efectelor sociale nefavorabile ale acestor concedieri.
Potrivit art.50 alin.2 din același act normativ, în perioada preavizului prevăzut la alin.1 angajații vor participa la serviciile de preconcediere realizate deagențiile pentru ocuparea forței de munca ori de alți furnizori de servicii deocupare din sectorului public sau privat, acreditați, selectați de către acestea, in condițiile legii.
Conform alin.3 din acest articol, în vederea realizării serviciilor de preconcediere, angajatorii aflați în situațiile prevăzute la art. 49 sunt obligați să
înștiințeze agențiile pentru ocuparea for ței de muncă cu ce l puțin 30 de zile calendaristice anterioare emiterii deciziilor de concediere.
În speță, intimata nu a probat respe ctarea acestei îndatoriri ce ține de legalitatea procedurii de concediere.
Mai mult, atât Federația M. de L. din România, prin adresa înregistrată la
S.-C. M. sub nr.1442/(...), cât și Federația N. F. Mișcare Comercial, prin adresaînregistrată la S.-C. M. sub nr.1409/(...), au semnalat că nu au fost organizate consultări, în timp util, cu sindicatele, în scopul de a se ajunge la o înțelegere, cu privire la metodele și mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numărului de salariați care vor fi concediați și cu privire la măsurile propuse în vederea atenuării consecințelor concedierii.
Astfel, aceste federații arată că nu au fost consultate cu privire la elaborarea programului de restructurare pe baza căruia a fost stabilit numărul și categoriile de salariați care urmează să fie disponibilizați și nu au fost în posesia tuturor informațiilor relevante cu privire la necesitățile de restructurare și reorganizare a societății intimate în planul utilizării forței de muncă.
Consider astfel că recursul formulat de reclamantul A. O. este fondat, în mod greșit prima instanță reținând că actul contestat este legal și temeinic, deși decizia de concediere este lovită de nulitate absolută, potrivit disp.art.76 și
74 din Codul muncii, art.78 și 76 din Codul muncii republicat, atât pentru nerespectarea cerințelor de conținut ale acestui act unilateral, cât și a procedurii pe care legile în vigoare la data emiterii acesteia o prevedeau în cazul concedierilor colective.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia nr. 612/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2432/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
