Decizia nr. 1307/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1307/R/2012
Ședința publică din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 6427 din 15 decembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată L. ANA, precum și pe pârâta intimată B. C. U. „. B. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 februarie 2012, prin serviciul registratură al instanței a înregistrat la dosar întâmpinare reclamanta intimată.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6427 din 15 decembrie 2011 a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta L. A. în contradictoriu cu pârâții B. C. U. „. B. C.-N. și M. E., C., T. ȘI S. B. și în consecință s-a anulat actul adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă nr. 2..
A fost obligată pârâta de rândul 1 la reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) conform dispozițiilor L. nr. 285/2010, respectiv majorarea salariului cu 15% față de cuantumul brut al salariului din luna octombrie
2010.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor art. 1, alin. 1 și 5 din Legea nr. 285/2010 pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport de rata inflației.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantei.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtei de rândul 1 pe postul de bibliotecar iar prin actul adițional nr. 1/2011 la contractul său individual de muncă, s-a stabilit reîncadrarea sa conform L. nr. 284/2010, a L. nr. 285/2010, a Ordinului nr. 42/2011 și a adresei MECTS nr. 169/2011, începând cu data de (...), stabilindu-i-se un salariu brut de 1983 lei, inferior salariului din luna octombrie 2010.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea nr. 285/2010, „Începând cu
1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%."; Așadar, potrivit acestor dispoziții legale, începând cu data de (...) salariul din luna octombrie 2010 trebuia majorat cu 15%, neputând fi inferior acestuia.
În mod nelegal pârâta de rândul 1, calculând salariul cuvenit începând cu data de (...), nu s-a raportat la salariul din luna octombrie 2010, ci l-a diminuat, scăzând compensațiile tranzitorii care intrau în componența acestuia.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Legea nr. 285/2010, în baza de calcul trebuie incluse și compensațiile tranzitorii acordate potrivit OUG nr. 1., fiind prevăzut că „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit L.-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale G. necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege";.
În consecință, instanța a constatat că pârâta de rândul 1 a calculat salariul cuvenit reclamantei de la data de (...) cu încălcarea art. 1 din Legea nr.
285/2010, astfel că se impune, potrivit art. 40 din Codul muncii, a proceda la reîncadrarea reclamantei și la despăgubirea acestuia pentru paguba produsă prin neplata în întregime a drepturilor sale salariale prevăzute de lege, sume actualizate cu rata inflației, urmând a proceda la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele salariale.
Potrivit art. 38 din Codul muncii, „Salariații nu pot renunța la drepturilece le sunt recunoscute prin lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."; Prin urmare, actul adițional nr. 1/2011 la contractulindividual de muncă al reclamantei, fiind încheiat cu încălcarea art. 1 din
Legea nr. 285/2010, este lovit de nulitate absolută.
În temeiul art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002, pârâtul de rândul 2, M. E. C., T. și S., a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale stabilite conform legii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 40 din Codul muncii, art. 1 din Legea nr. 285/2010, art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S. B. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției, cu respingerea acțiunii ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare pârâtul a arătat, în esență, că între reclamantă și recurent nu există raport juridic, reclamanta nefiind angajată a ministerului, prin urmare, reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepție asupra căreia instanța de fond nu a avut nici un considerent.
Raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante.
Calitatea de angajator, cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul Muncii, o are numai conducătorul bibliotecii.
Potrivit prevederilor L. nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea G. României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Activitatea bibliotecilor centrale universitare este reglementată de prevederile L. învățământului nr. 84/1995 (în vigoare la momentul întocmirii actului adițional nr. 1/2011 la contractul de muncă), art. 137, care stipulează că în sistemul de învățământ funcționează, ca parte integrantă, o rețea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare și biblioteci pedagogice, ca instituții cu personalitate juridică.
Potrivit L. bibliotecilor nr. 334/2002 art. 17, 18, 19, bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat. Bibliotecile centrale universitare, sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică și sunt parte integrantă a sistemului național de învățământ.
Personalul bibliotecilor se compune din: personal de specialitate; personal administrativ; personal de întreținere (art. 44 (l) din lege).
Potrivit art. 45(1) și 46 din lege „angajarea personalului de specialitate din bibliotecile finanțate din fonduri publice, cu personalitate juridică, se realizează prin concurs organizat de conducerea bibliotecii, potrivit legii";, iar
„angajarea personalului administrativ și de întreținere stabilit prin organigrama bibliotecii se realizează în conformitate cu prevederile legale";.
Singurul considerent pentru care a obligat ministerul este acela că are calitate de ordonator de credite, or, prevederile art. 20 alin. 4 din Legea nr.
500/2002 privind finanțele publice: „conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz";.
Deci calitatea de ordonator de credite îi aparține directorului Bibliotecii
Centrale Universitare „L. B. din C.-N. și nu ministrului.
Totodată, potrivit art. 68 din Legea nr. 334/2002 „Bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă și profesională în raport cu autoritatea finanțatoare";.
Recurentul nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar recurentul a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului.
Solicită să se respingă excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la prevederile art. 2 alin. 2, art. 8 alin. 1, art. 17, art. 18 lit. a), art. 44 alin. 4 și art. 70 alin. 1 din Legea nr. 334/2002, pct. XVI lit. A din Anexa 4 la H. nr. 5. și art. 3 alin. 2 din aceeași hotărâre de G., concluzia fiind că recurentul trebuie să rămână obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale datorate, ministrul fiind ordonator principal de credite pentru activitatea BCU.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În esență, motivul de recurs vizează lipsa calității procesuale pasive a recurentului, față de împrejurarea că angajatoarea este B. C. U. „L. B. din C.- N., care are personalitate juridică.
Se mai susține că nu există raport juridic între recurentă și reclamantă. Raportat la acestea, Curtea reține că trebuie avut în vedere specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a M.ui E., C. T. și S. se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Sub acest aspect, se reține calitatea acestuia de ordonator principal de credite ca și dispozițiile art. 18 al. 1 lit. a din Legea nr. 334/2002, ce stipulează că bibliotecile centrale universitare sunt subordonate M.ui E. și C. și finanțate de către acesta.
Trebuie observat că recurentul nu a fost obligat la plata drepturilor salariale pretinse, ci, în virtutea calității lui de ordonator de credite, la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
Potrivit art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice:
„conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz";.
Prin urmare, directorul pârâtei B. C. U. (aceasta din urmă cu personalitate juridică, conform art. 137 din Legea nr. 84/1995, art. 17, 18,
19 din Legea nr. 334/2002) este ordonator secundar de credite și se afla în subordonarea recurentului care este ordonatorul principal de credite.
De altfel, în acest sens și-a exprimat poziția procesuală însuși recurentul prin cererea de recurs prin care a subliniat punctual că „întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar MECTS a asigurat plata tuturor drepturilorbănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație";. Or, prin această aserțiune, recurentul își recunoaște calitatea de ordonator principal de credite și implicit calitatea procesuală pasivă în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 raportat la art. 304 pct. 9
C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. și S. B. împotriva sentinței civile nr. 6427 din 15 decembrie 2011 a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.I. P.
| ← Decizia nr. 3580/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2297/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
