Decizia nr. 1382/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.1382/R/2012
Ședința publică din data de 20 martie 2012
Instanța constituită din:
P.: I. T.
JUDECĂTOR. D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL Î. P. C.EAN împotriva sentinței civile nr. 6424 din 15 decembrie 2011 a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată G.
„. C. N., precum și pe pârâtul intimat C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei răspunde reprezentanta reclamantului recurent - avocat P. G. din cadrul
Baroului C., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent pune concluzii de admitere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul S. L.
AL Î. P. C.EAN pentru membrii de sindicat G. M., B. L., C. V., M. M., B. R. și P. M. în contradictoriu cu pârâții G. „. și C. LOCAL AL M. C. N. a solicitat obligarea pârâtei de rd.1, în calitate de angajator al membrilor de sindicat, să calculeze și să acorde drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de multiplicare I pentru perioada (...)-(...) conform L. nr. 2., să plătească diferența de drepturi salariale dintre drepturile efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor L. nr.2. actualizată cu indicele de inflație, renunțând la capătul de cerere privind efectuare mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului de rd.2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale mai sus menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că unitatea de învățământ nu a aplicat prevederile L. nr. 2. care stipulează modificări ale coeficienților de multiplicare pentru perioada (...)-(...), motivat de faptul că legea nuretroactivează; or, legea de aprobare a O. nr. 1. se identifică cu aceasta de la data intrării în vigoare.
Pârâtul C. Local al mun. C.-N. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6424 din (...) în dosarul nr. (...) al Tribunalului C.,a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adeverințelor și tabelului depuse, membrii de sindicat reprezentanți de către sindicatul L. al Î. P. C., sunt angajații pârâtei G. „., având funcția de director, respectiv de educator. La data de (...), dețineau gradul didactic I.
Potrivit prevederilor art. 1 al. 1 din OG nr. 1., aprobată prin L. nr. 2., în cursul anului 2007 salariile de baza ale personalului didactic din învățământ, „se majorează, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000, după cum urmează: (…)b) pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 si 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
- 1 ianuarie-31 martie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare 1,0.
221,307 lei;
- 1 aprilie-30 septembrie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare
1,0. 225,733 lei;
- 1 octombrie-31 decembrie 2007, valoarea coeficientului demultiplicare 1,0. 259,593 lei.";
Aceste sume se plătesc pentru perioadele de referință, astfel cum sumele au fost stabilite ordonanța G.ui, iar nu în cuantumul stabilit prin legea de aprobare a acesteia nr. 2., conform principiului activității și neretroactivității legii civile. A., este neîntemeiată solicitarea reclamanților de a li se plăti, retroactiv, drepturile salariale prevăzute prin L. nr. 2.. În mod legal acestora li s-au plătit drepturile salariale în acord cu OG nr. 1., acestea fiind dispozițiile legale în vigoare la data nașterii dreptului reclamanților la plata salariului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii, art. 157 al. 2 din Codul muncii, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. din
Învățământ P. C., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, se arată că O. nr. 1. prevede că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare, în 3 etape și anume: 1 ianuarie - 31 martie 2007, 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și 1 octombrie -
31 decembrie 2007.
Coeficienții de multiplicare sunt detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică, pentru cadrele didactice cu grad I fiind în anexa 2.
Potrivit art. 9 din O. nr. 1. prevederile ordonanței se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
L. nr. 2. prin care s-a aprobat O. nr. 1. (privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic în învățământ, salarizat potrivit L. nr. 128/2007 privind statutul personalului didactic) nu numai că nu a modificat etapele de creștere pentru cadrele didactice cu grad didactic, dar mai mult decât atât, a stipulat încă o dată în conținutul său cele 3 etape prevăzute în ordonanță: 1 ianuarie - 31 martie 2007; 1 aprilie - 30septembrie 2007; 1 octombrie - 31 decembrie 2007. Astfel, legea dispune fără echivoc că aceste creșteri salariale sunt pentru anul 2007.
A mai arătat în motivare reclamantul că G. este abilitat de a emite ordonanțe, acestea având valoare de lege din momentul intrării lor în vigoare. Prin L. nr. 2. a fost aprobată ordonanța emisă (O. nr. 1.), astfel că modificările aduse prin lege ordonanței au intrat în vigoare din momentul emiterii ordonanței.
În cazul de față, apreciază reclamantul, nu ne găsim în situația unei legi civile care retroactivează, ci în cazul unui act normativ cu o putere temporară, aprobat prin lege.
Dispozițiile modificatoare ale coeficienților de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcție didactică din L. nr. 2. se încorporează în actul de bază, O. nr. 1., identificându-se cu acesta, de la data intrării în vigoare, respectiv 1 ianuarie 2007, conform art. 9 din ordonanță.
În drept, s-a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 C.pr.civ.,
L. nr. 168/1999, O. nr. 1. și L. nr. 2., respectiv art. 167 din L. nr. 84/1995.
Întâmpinarea înregistrată la data de 20 martie 2012 de către pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a fost primită după dezbateri la dosar, putând filuată în considerare doar cu titlu de concluzii scrise.
Se solicită respingerea recursului formulat de reclamant, în principal, pecale de excepție - a lipsei calității procesuale a C.ui Local al municipiului C.-N.
și, în subsidiar, ca fiind nefondat.
În motivare invocă lipsa calității procesuale pasive, subliniind că în conformitate cu disp. L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Se face trimitere la prevederile art. 167 din L. nr. 84/1995 și art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, concluzionând că, pentru ca instituția pârâtă să poată aloca fonduri pentru cheltuielile de personal, este imperios necesar ca aceste sume să fi fost prevăzute în bugetul de stat - aceasta pe de-o parte, iar pe de altă parte, din bugetul de stat sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local, pârâta făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu disp. art. 39 alin. 6 din L. nr. 273/2006.
Pe de alta parte, învederează instanței faptul ca bugetul pe anul 2012 a fost aprobat prin HCL, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamantului.
În subsidiar, arată ca prin L. 2. s-a aprobat OG nr. 1., care și-a produs efectele pe perioada (...)-(...) și s-au modificat anexele la aceasta, modificare care operează începând cu data de (...). Întrucât reclamantul solicită modificarea drepturilor salariale aferente lunilor ianuarie-iulie 2007, anterior intrării în vigoare a legii mai sus menționate, este evident că modificările aduse la aceasta nu se pot aplica și perioadei anterioare, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și aapărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În primul rând, trebuie avut în vedere că legislația pe care se stabilește temeinicia și legalitatea pretențiilor este cea în vigoare la data derulării raporturilor juridice cărora le corespund aceste pretenții.
Chestiunea esențială în soluționarea prezentului recurs o constituie stabilirea dacă prevederile L. nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ui nr. 1.privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic se pot aplica începând cu data de (...), sau acestea au o aplicare doar pentru viitor, adică, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.
1 din L. nr. 24/2000, în trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial al
României, când legea intră în vigoare.
Nu poate fi acreditată teza propusă de reclamanți, cum că tehnica legislativă folosită la elaborarea L. nr. 2. ar permite interpretarea acesteia în sensul aplicării coeficienților de multiplicare majorați cu începere de la data de (...). Această modalitate de interpretare încalcă principiul neretroactivității legii, stabilit prin dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, conform cărora „L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";.
Este adevărat că în redactarea L. nr. 2. apare o anume inadvertență, anume, faptul că legea, deși intră în vigoare la data de 20 iulie 2007 (în raport de publicarea sa la 17 iulie 2007), reia în cuprinsul său, fără a aduce modificări față de varianta inițială din O. nr. 1., valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, diferită în funcție de etapele de creșteri salariale stabilite prin O. nr. 1., referindu-se astfel și la perioada anterioară intrării sale în vigoare:
„Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 ianuarie - martie 2007 =
221,307 lei
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 aprilie - septembrie 2007
= 225,733 lei
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 octombrie - decembrie
2007 = 230,247 lei";.
Totuși, din această împrejurare nu se poate trage concluzia că legea ar deveni aplicabilă pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Inadvertența menționată nu constituie decât reluarea redundantă a unei statuări din cuprinsul O. nr. 1., fără a-i aduce nici o modificare sub acest aspect. Or, nu se poate accepta interpretarea că această repetare ar avea ca efect aplicarea retroactivă a legii, prin deducerea unei exprimări indirecte a voinței legiuitorului, în sensul că acesta ar fi intenționat aplicarea coeficienților de multiplicare majorați prin L. nr. 2. de la începutul anului, lăsând să se înțeleagă acest lucru într-un mod indirect, prin reluarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000 aferent lunilor ianuarie - iulie în cuprinsul legii.
Ceea ce solicită reclamantul pentru cadrele didactice enumerate în petitul acțiunii este aplicarea coeficienților de multiplicare majorați prin L. nr. 2. față de O. nr. 1., cu începere de la data de (...), fapt care nu este cu nimic justificat. Acești coeficienți majorați trebuie aplicați doar după data de (...), când L. nr. 2. a intrat în vigoare.
Argumentul reclamantului cum că legea ar face corp comun cu ordonanța de guvern pe care o modifică este inconsistent, având în vedere că nu se poate deduce identitatea pe care reclamantul o reclamă între O. nr. 1. și legea de aprobare, atâta timp cât L. nr. 2. a adus modificări acestei ordonanțe. Modificările menționate sunt operante doar de la data intrării în vigoare a legii, rămânând ca pentru perioada anterioară, drepturile salariale ale cadrelor didactice să fie calculate în concordanță cu prevederile O. nr. 1..
Fiecare din cele două acte normative are efecte specifice, iar în lipsa unei stipulări precise, nici o dispoziție legală nu autorizează aplicarea retroactivă a unor modificări legislative, fie chiar survenite prin legea ce aprobă cu modificări o ordonanță de guvern. Nu există un atare principiu îndrept, dimpotrivă, principiul este cel al neretroactivității. De aceea, chiar în prezența unei eventuale statuări în sensul aplicării retroactive a unor dispoziții modificatoare, s-ar fi impus sesizarea Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Faptul că articolul 9 al O. nr. 1., prin care se stipulează că „Prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.";, nu a suferit nici o modificare prin L. nr. 2. nu semnifică modificarea datei intrării în vigoare a L. nr. 2., aceasta rămânând legată de data publicării sale în Monitorul Oficial al României.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază temeinică și legală soluția primei instanțe raportat la perioada anterioară intrării în vigoare a L. nr. 2., doar pentru perioada cuprinsă între 20 iulie și 31 iulie 2007 acțiunea fiind întemeiată, întrucât această perioadă este ulterioară intrării în vigoare a L. nr. 2., astfel încât trebuie acordate drepturile salariale majorate prin lege. Așa fiind, raportat la această perioadă, recursul va fi admis în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 raporta la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și cu obligarea angajatorului la plata diferențelor salariale dintre drepturile stabilite prin dispozițiile L. nr. 2., corespunzătoare coeficienților de multiplicare majorați față de OG nr. 1. și cele efectiv încasate pentru perioada 20 iulie 2007 - 31 iulie 2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație.
Totodată, va fi obligat pârâtul de rând 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților menționați anterior, iar pârâtul de rând 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.
Se rețin, în acest sens, dispozițiile Decretului nr. 92/1976, iar față de pârâtul C. local al mun. C.-N., cele ale art. 167 din L. nr. 84/1995, conform cărora:
„1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigura desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
……………………..
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal";.
Nu pot fi reținute apărările formulate de C. local al mun. C.-N. în fața primei instanțe, apărări necenzurate la fond față de soluția de respingere a acțiunii în ansamblu.
Sunt invocate apărări ce vizează lipsa calității procesuale pasive și fondul pretențiilor.
Raportat la excepție, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea C.ui local al municipiului C.-N. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, raportat la această solicitare, devin incidente prevederile legale mai sus citate, anume, art. 167 din L. nr.
84/1995.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Apoi, admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de angajator (calitate pe care o are într-adevăr, unitatea de învățământ) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâtul C. local al mun. C.-N., întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, fiind în sarcina acestui pârât să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Faptul că sursa financiară pentru cheltuielile cu salariile pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat o reprezintă sume defalcate din taxa pe valoare adăugată prin urmarea unei proceduri ce implică guvernul și pe directorului direcției generale a finanțelor publice județene, nu poate conduce la modificarea considerentelor ce preced. Aceste aspecte privesc în fapt procedura de alimentare a bugetului local, din care se fac în final plățile pentru asigurarea salariilor cadrelor didactice. Or, acest aspect poate fi invocat în cadrul derulării raporturilor dintre intimat și autoritățile la care se face referire în întâmpinare, pentru a se solicita alocarea de fonduri în scopul asigurării sumelor necesare acoperirii plăților dispuse de instanță, fie pe cale amiabilă, fie pe cale judiciară. Nu se diminuează însă participarea intimatului la raporturile juridice care, potrivit celor ce preced, întemeiază calitatea lui procesuală pasivă, nici semnificația juridică a acestor raporturi: altfel spus, intimatul rămâne a fi obligat la alocarea fondurilor bănești necesare plății sumelor restante datorate în favoarea unității de învățământ, potrivit competențelor legale la care s-a făcut referire mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. din Învățământ P. C. împotriva sentinței civile nr. 6424 din (...) în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului S. L. din Învățământ P. C. în contradictoriu cu pârâții G. „. C.-N. și C. local al municipiului C.-N.
Obligă pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească salariaților G.
M., B. L., C. V., M. M., B. R. și P. M. diferențele salariale dintre drepturile stabilite prin dispozițiile L. nr. 2., corespunzătoare coeficienților de multiplicare majorați față de OG nr.1. și cele efectiv încasate, pentru perioada 20 iulie 2007 - 31 iulie 2007, drepturi actualizate cu indicele de inflație.
Obligă pârâta de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților menționați anterior.
Obligă pârâtul de rândul 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2012.
P., JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 1174/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4637/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
