Decizia nr. 1417/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1417/R/2012
Ședința publică din data de 21 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4936 din 7 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat F. D., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 martie
2011, prin fax, pârâtul recurent s-a conformat dispoziției instanței, depunând la dosar dovezile solicitate.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4936 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulata de reclamantul F. D. în contradictoriu cu paratul P. M. C.-N.
S-a dispus anularea D. P. M. C.-N. nr. 2..
A fost obligat pârâtul la calcularea și plata drepturilor salariale conform D. nr. 1469/2010 precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul D. P. M. C.-N. nr. 2984/28 mai 2010 și cele la care reclamantul avea dreptul în temeiul D. nr. 1469/2010. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie
2010, paratul P. M. C.-N. a emis Dispoziția nr. 1469/(...) (fila 29) prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de execuție contractuala de șofer, treapta profesionala I, gradația 5,la Cantina de ajutor social și pensiune. Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de baza 1521 lei care cuprinde și sporul de dispozitiv, sporul de vechime și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009 și sporul pentru condiții periculoase în cuantum de 89 lei, egal cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise Ordinele nr. 42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privindsalarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2 .
In temeiul O.ui comun al M. M.,F. și P. S. și M. F. P. nr. (...) A. J. de P. S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea și restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publica locala și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin A. nr. 3. solicitând refacerea actelor administrativ (f.18).
În acest context paratul a emis Dispoziția nr. 2142/22 aprilie 2010 (fila 17) prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. și al serviciilor publice în subordinea C. Local al M. C.-N., în conformitate cu A. nr.
386/R/(...) a Agentei Județene de P. S. C. în sensul eliminării sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate din salariul de baza, „. prevederilor art. 30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 și a HCL nr. 545/2009.
Ca efect al D. nr. 2142/2010 paratul a emis Dispoziția nr. 2984/(...) (f.40) prin care reclamantul a fost reîncadrat în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate.
Analizând legalitatea și temeinicia D. nr.2984/(...) instanța a reținut raportat la prevederile
La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 762 L. nr. 330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând in vigoare la data de 1 ianuarie 2010.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. ";c"; din L. nr. 3. sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.
În același sens, art. 30 din lege prevede ca începând cu data de 1 ianuarie
2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale G. si după caz indemnizațiile de conducere care, potrivit legii făceau parte din salariul de baza, din soldele funcțiilor de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute in notele din anexele la lege, se introduc in salariul de baza, in soldele funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cat si pentru funcțiile de conducere.
A.eatul 5 al aceluiași articol statuează ca in anul 2010 personalul aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie
2009,astfel: noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza se vor acorda intr-un cuantum care sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie
De asemenea, potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturisalariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
Astfel cum rezulta din înscrisurile depuse in probațiune de către parat la dosar salariul reclamantei calculat pentru luna decembrie 2009 era compus din: salariu ( 1114 lei), spor de pericol (111 lei), spor de dispozitiv (279 lei).
Asupra legalității actelor - de negociere colectiva sau administrative - care au stat la baza acordării celor doua sporuri instanța a reținut ca reclamantul, care face parte din categoria personalului contractual, ii sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de munca încheiat la nivelul P. C.-N., in vigoare in anul 2009.
În acest sens, instanța a constatat ca prin CCM încheiat la nivelul P. C.-N. si înregistrat la D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d si e ca salariații vor beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, in raport de vechimea in instituție (…) precum si de „. de dispozitiv in cuantum de 25%, conform O.ui nr. 496/2003 al M. Administrației si Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 1. (…)";.
CCM ale cărui clauze au fost mai sus evocate s-a încheiat pe o durata de doi ani iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2: ";Daca niciuna dintre părți nu denunța Contractul de munca cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește pana la încheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.
Din probele dosarului si susținerile părților a rezultat ca părțile au dat eficienta prevederilor art. 2 alin 2 din CCM , astfel ca acest contract si-a încetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.
Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat CCM mai sus menționat, la data de (...) a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, intre P. M. C.-N., in calitate de angajator si salariații aparatului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice înființate in subordinea Consulului Local al M. C.-N., reprezentați de S. „.. Noul CCM a fost înregistrat la D. de M. si P. S. C. sub nr. 256/(...) .
In noul CCM la nivel de unitate au fost menținute sporurile prevăzute in contractul ale cărui efecte au încetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate si indemnizația de dispozitiv( Cap III, art. 16 alin 5 lit. d si e). În motivarea acordării indemnizației de dispozitiv părțile au consemnat:"; (…) conform O.ui nr.
496/(...) al Ministrului Administrației si Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr.
1. si in conformitate cu Sentința civila nr. 151/(...) a T.ui Timiș";.
Potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul debaza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri , prevedere care se regăsite si la art. 38 alin 4 din CCM unic la nivel național pentru anii 2007-2010 salariul iar potrivit art. 41 alin 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010 prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități si unități pot fi negociate si alte categorii de sporuri (altele decât cele enumerate la alineatul 3).
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căroracordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilăa salariului poate face obiectul negocierii prin CCM-uri.
Instanța a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia in cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca in sensul conformității cu lege, D. C., căreia ii incumba aceasta obligație conform art. 27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.
Instanța nu validează apărările paratului conform cărora prin D. I. nr. 3. pronunțata in soluționarea recursului in interesul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare in cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează in sensul ca indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea in cadrul MAI si instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum si personalului care își desfășoară activitatea in cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.
D. I. nr. 3. nu prezintă relevanta in prezenta cauza atât timp cat sporul de dispozitiv a fost acordat personalului contractual din cadrul P. M. C.-N. nu prin aplicarea directa a dispozițiilor art. 47 din L. nr. 1. ci in temeiul dispozițiilor Contratului colectiv de munca la nivel de unitate, valabil încheiat. E. real ca sporul de 25 % prevăzut de părțile CCM mai sus evocat prin Cap III art. 16 lit. e poarta denumirea de „. de dispozitiv";, insa acest termen nu este unul sacramental, a cărui utilizare determina automat incidenta in cauza a dispozițiilor L. nr. 1..De altfel părțile contractului colectiv de munca ar fi avut posibilitatea sa denumească acest spor in orice al mod, preluarea denumirii de „. de dispozitiv";neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a sporului precum si modalitatea de calcul a acestuia, cu trimitere la L. nr. 1..
In privința mentiunii din cuprinsul Adresei nr. 386/(...) emisa de A. J. pentru P. S. C.(f.12) potrivit careia sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv nu pot fi acordate incepand cu data intrarii invigoare a L.-cadru nr. 3. intrucat sunt nelegale instanta constata ca nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei mentionate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca .
Pentru cele ce preced instanta a constatat ca sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate au fost acordate personalului contractual din cadrul P. C.-N., pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
Prin anexa I/3 la L. 3. privind „Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul deconfidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv. E. de prisos sa menționam ca atat timp cat L.-cadru insasi prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri in salariul de baza nu se poate sustine ca acordarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.
Pe de alta parte, la data emiterii D. nr. 2984/(...) nici chiar O. comun al M. M., F. si P. S. si a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de catre parat, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr. 727 al M. M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. M. C.-N. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că, critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauza, caz circumscris art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila.
Raportat la probațiunea administrata în cauza și față de considerentele reținute în motivarea hotărârii, pârâtul apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în cauza, având în vedere următoarele:
Astfel, intimatul-reclamant este angajatul recurentului-pârât având un salariu lunar brut în decembrie 2009, care cuprinde salariul de baza, indemnizația de dispozitiv, sporul pentru condiții periculoase, sporul de stabilitate și sporul de vechime.
Recurentul-pârât a emis Dispoziția nr. 2. prin care drepturile salariale erau compuse din: salariul de baza care cuprinde si sporul de vechime în munca și sporul pentru condiții periculoase (toxicitate). Prin aceasta dispoziție s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, sporuri care au fost stabilite si acordate anterior, în decembrie 2009.
Potrivit art. 157 alin.2 din Codul M. sistemul de salarizare a personalului din autoritățile instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În baza acestei prerogative statul, prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de baza pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar. În acest sens, legiuitorul este în drept să instituie modalități de salarizare în funcție de categoriile de personal și de importanta sociala a muncii, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor nereprezentând acordarea unor privilegii ori instituirea unor discriminări.
În baza acestor prerogative L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în cuprinsul art. 3 lit. c a stabilit, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salariala, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colective, precum și prin alte modalități.
Însă, așa cum rezultă din prevederile art. 22 si art. 23 alin. 1 din lege sporurile care, potrivit prezentei legi sunt incluse în salariul de baza sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege, iar suma acestora nu poate depăși 30% din suma salariilor de baza, a soldelor, funcțiilor de baza sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.
În anexa 1/3 la L. 3. privind „Administrația publica locala"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.
Totodată, conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...) și art. 30 din L.-cadru nr.
3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..
În scopul aplicării dispozițiilor legale sus-menționate au fost emise Ordinele nr. 42/(...) si nr. 32/(...) a Ministrului M. F. și P. S., prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice la nivelulinstituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin agențiile teritoriale pentru prestații sociale și direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale.
Potrivit acestor ordine ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.
La finele lunii decembrie 2009, salariul intimatului-reclamant era compus din salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul-pârât a emis Dispoziția nr. 1192/2010 prin care acorda intimatului-reclamant, începând cu data de (...), salariul cu componentele: salariul de baza, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și spor de stabilitate.
Sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de baza al intimatului- reclamant, deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.130/1996 potrivit cărora, nu pot fi negociate prin contracte colective de munca, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum a precizat deja, în anexa 1/3 din L. nr.3. cele doua sporuri sunt cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „..
Prin Deciziile nr. 1011/(...), nr. 1250/(...) și 1280/ (...) Curtea C. s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 49 pct.5, art.50 lit. b din L.-cadru nr. 3. art. 16 alin.1 și 2 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. ce au fost abrogate prin L.-cadru nr. 3., excepții care au fost respinse.
Mai mult, prin D. I. nr. 3. se arata ea „Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din L. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica și siguranța naționala, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunara în cuantum de
25% din salariul de baza, prevăzuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I..
În acest sens este și adresa Agenției Județene pentru P. S. care arata ca sporul de dispozitiv era reglementat de lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publica și siguranța naționala, motiv pentru care nu poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. cadru nr.
3..
În ceea ce privește sporul de stabilitate acesta nu era prevăzut de legislația salarizării, aplicabila pana la (...), pentru personalul din primarii, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu poate fi acordat in 2010 în baza noii legi de salarizare.
Pentru toate aceste considerate, pârâtul solicită instanței admiterea recursului formulat si modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr. 2..
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admite,cu opinie majoritară, recursul pentru următoarele considerente:
Principalele argumente pe care se întemeiază prezentul demers judiciar sunt principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 alin. 2 din L. nr. 3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ anterior menționat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. Aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 7 alin. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, reclamantul intimat apreciază că este îndreptățit să beneficieze de sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. și înregistrat la D. la data de (...). Din această perspectivă, dispoziția de reîncadrare contestată este considerată nelegală.
Curtea apreciază că interpretarea reclamantului intimat, confirmată de instanța de fond, este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în L. nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv și de stabilitate au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colective legal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1/2010, prin care se dispune în mod expres că
„în conformitate cu prevederile art. 30 din L. cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile reclamantul intimat - contractul colectiv de muncă nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. și înregistrat la D. la data de (...), nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 coroborat cu art. 157 alin.2 din Codul M.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/2006 „contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării reclamantului intimat, confirmată de prima instanță, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate), ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din Codul
M., care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, conform art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996 „clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența C. Constituționale care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. […] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie
1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie
1995).
De asemenea, prin D. nr. 1. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din L. nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul M. și art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate) acordat reclamantului nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Curtea va admite, cu opinie majoritară, recursul pârâtului și va modifica în întregime sentința atacată, în sensul respingerii acțiunea reclamantului.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 4936 din 7 noiembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul F. D. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
. cu opinie separată în sensul . admiterii recursului, casării .sentinței și trimiterii cauzei . spre competentă soluționare în .jurisdicție de contencios . administrativ la Tribunalul Cluj
G. C.
GREFIER
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: M.-F. B.
Motivarea opiniei separate a jucătorului C. M.
Analizând recursul formulat de P. M. C.-N., prin cercetarea prioritară a aspectelor invocate în cauză de către ambele părți privind calificarea litigiului, a jurisdicției în sfera căreia se impunea soluționarea cauzei în primă instanță și a compunerii completului de judecată a cauzei la fond, consider că acesta este fondat, în mod greșit prima instanță soluționând cauza ca fiind un conflict de muncă și nu unul de contencios administrativ.
Având în vedere caracteristicile acțiunii cu care reclamantul-intimat a înțeles să investească instanța de judecată, se reține că acesta a solicitat anularea dispoziției P. C.-N. nr.2., emisă în temeiul dispoziției nr.2142/(...) a recurentului și obligarea pârâtului la „. la actul administrativ de reîncadrare"; emis anterior, respectiv dispoziția nr.1469/(...).
Chiar dacă, în genere, calificarea juridică a litigiului o stabilește instanța de judecată, nu trebuie neglijat modul în care reclamantul a perceput dispoziția emisă de către recurent, pretinzând că acest act a cauzat o vătămare a drepturilor sale, în procesul de executare a unei Legi unice de salarizare a personalului din sistemul bugetar, respectiv a L. nr.3..
La această concluzie, că actul contestat este unul administrativ, reclamantul a ajuns, desigur, având în vedere, pe de o parte, faptul că dispoziția nr.1469/(...), ce a fost modificată prin acesta, a fost calificată chiar de către emitentul său, în cuprinsul său, ca fiind un act administrativ, iar, pe de altă parte, faptul că acesta a fost emis în baza O.ui nr.32/2010.
Acesta este și motivul pentru care reclamantul a formulat și contestația înregistrată sub nr.119045/2/(...) la Primăria Cluj-Napoca, ce constituie plângere prealabilă în sensul art.2 alin.1 lit.j) din L. contenciosului administrativ.
De asemenea, chiar prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, P. M. C.-N. a apreciat că este vorba de o „. de anulare a actului administrativ atacat";, arătând că dispoziția contestată a fost emisă în baza dispoziției nr. 2142/(...), care a fost emisa în intervalul în care O. nr. (...) producea efecte.
Consider însă că , pe lângă poziția p ărților clar exprim ată în cauză,
dispoziția de reî nca drare salarială a rec lamantului în temeiul L. nr.3. a fost deja
calificată ca fiind un act administ rativ d e către leg iuitor, care a dor it
reglementarea unui mod unitar de stabilire a salariilor din sectorul bugetar și de
control a modului d e aplicare a acestor prevederi, nemaiputând fi astfel supusă
interpretării în sensul că ar fi un act de drept al muncii.
Astfel, art. 34 alin.2 coroborat cu alin.1 din această lege prevede că
stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor
drepturi care se acordă potrivit prevederilor legii se face prin actul administrativ al oronatorului de credite.
A..4 al acelu iaș i ar ticol prevede c ă î mpo tr iv a măsur ilor d ispuse po tr iv it
preveder ilor al in.1 p erso an a ne mulțu mită se po ate adres a ins tanțe i de con tenc ios
ad min is tr ativ s au, d up ă c az, ins tanțe i judec ătoreș ti co mpe ten te po tr iv it leg ii, în
termen de 30 de z ile de l a d ata co mun ic ăr ii soluț ion ăr ii con tes taț ie i.
Aces te d ispoz iț ii leg ale au f ost supuse con trolulu i de con s tituț ion al itate,
ar ătându -se c ă: "Se aprec iaz ă c ă ar t.3 4 al in.4 d in lege e s te necons tituț ion al,
în truc ât soluț ion are a con tes taț iilor în l eg ătur ă cu s tab il ire a s al ar iilor de b az ă, a
sporur ilor, a pre miilo r ș i a al tor drep tur i nu po ate f i de co mp e tenț a ins tanțe lor de
contencios administrativ. Se ar ată c ă măsur ile ordon ator il or de credite nu sunt acte administrative, ci acte eminamente de dreptul munc ii, c are se supun jur isd icț ie i de
drep tul munc ii, ș i nu cele i de con tenc ios ad min is tr ativ.";
Pr in dec iz ia nr.1415 /(...), invoc ată de c ătre recuren t pr in cer ere a de recurs,
Cur te a Cons tituț ion al ă a reț inu t cu pr iv ire l a ace as tă cr itic ă de necons tituț ionalitate
ur măto arele:
"Prevedere a în s arc in a ins tanțe lor de contencios administrativ a co mpe tențe i
de a soluț ion a con tes taț iile îndrep ta te împotriva actelor prin care sunt stabilite
s al ar iile de b az ă, sporur ile, pre miile ș i celelel te drep tur i nu es te o p roble mă d e
cons tituț ion al itate, c i o ches tiune de opț iu ne leg isl ativ ă, în truc ât, în te me iul ar t.12 6
al in.2 d in Cons tituț ie, co mp e tenț a de a l eg if era în mater ia pr ocedur ii de judec ată
ap arț ine leg iu itorulu i or ig in ar s au deleg at. ";
De altfel, conform art.9 din L. nr.3., gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar a fost atribuită fiecarărui ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului, depășind astfel sfera strictă a drepturilor și obligațiilor părților unui raport juridic de muncă, întrucât dispozițiile de reîncadrare salarială a personalului bugetar nu mai sunt în sarcina angajatorilor.
De asemenea, conform art.23 din aceeași lege, încadrarea sporurilor acordate cumulat pe total buget, în procentul de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz, a fost în mod expers stabilită doar în sarcina ordonatorilor principali de credite, excluzând aceste atribuții din sfera de responsabilități a angajatorilor, aceste acte depășind în mod evident sfera dreptului muncii.
Consider că, pe lângă aceste calificări legale, asupra cărora și-a spuspărerea și Curtea Constituțională , dec iz ia ind iv idu al ă c on tes tată în c auz ă a avut la
b az ă un ac t ado p tat pen tru toț i s al ar iaț ii ș i f uncțion ar ii publ ic i d in cadrul P. C.-N. ș i
ai serviciilor publice din subordinea Consiului Local C., respectiv d ispoz iț ia nr.
2142/(...), prin care s-a dispus modificarea deciziilor de reîncadrare a întregului
person al, în sensul el imin ăr ii sporulu i de d ispoz itiv ș i a sporul u i de s tab il itate d in
s al ar iul de b az ă, ac t care nu poate fi calificat decât ca fiind un act administrativ
e mis de c ătre P. M. C.-N. în vederea org an iz ăr ii execu tăr ii L. unice de salarizare, în
sensul art.2 alin.1 lit.c) din L. nr.554/2004 ș i c are a f ost an al iz at în aces t mo d de
c ătre ins tanțele de con tenc ios ad mn in is tr ativ, c are, pr in sen tinț a c iv il ă nr.1953/(.. .)
a T .ui C., r ămas ă ire voc ab il ă pr in dec iz ia C. de A. C. pronunțată în dos arul nr.(...) ,
au suspend at execu tare a aces te i d ispoz iț ii p ân ă l a pronunț are a ins tanțe i de f ond.
Potrivit art.2 al aceste i d ispoz iț ie i nr. 2142/(...), în sensul prevăzu t l a ar t.1 s -a
d ispus ș i mod if ic are a d ispoz iț iilor de reî nc adr are a s al ar iaț il or P. M. C.-N., precum
ș i d in c adrul serviciilor publice din subordinea Consiului Local C., astfel încât au
f ost e mise d ispoz iț iil e ind iv idu ale con tes tate în prezen ta c auz ă.
Cons ider c ă ac tele ind iv idu ale e mise în b az a, în apl ic are a ace s tu i ac t
ad min is tr ativ nu po t f i dec ât ac te ad min is tr ative, as tf el cu m au f ost c al if ic ate ș i
leg al ș i mai mu l t, ac es te a dep ind ș i ur me az ă so ar ta ac tul ui principal, general prin care s-a d ispus mod if icare a d ispoz iț iilor d e reînc adr are.
De al tf el, deși nu s -a prob at în c auz ă, modul în c are a f ost d ispus ă
suspend are a execu tăr ii aces tu i ac t ad min is tr ativ e mis de P. M. C., nr.2142/2010,
respec tiv p ân ă l a ". ins tanțe i de f ond";, imp l ic ă cu cer titud ine ex is tenț a unu i l itig iu
de con tenc ios ad mn is tr ativ pr iv ind leg al itate a aces te i d ispoz iț ii, al c ăru i mod de
soluț ion are es te des igur de ter min an t pen tru prezen tul l itig iu ce pr iveș te anul are a
unei decizii emise în baza acestui act.
De al tf el, în cadrul con tenc iosulu i ad mn is tr ativ, ins tanț a se po ate pronunț a,
l a cerere, ș i asupr a v al id ităț ii ac telor jur id ice înche iate în b az a ac tulu i ad min is tr ativ
ș i asupr a ef ectelor p roduse de c ătre ace s ta, dup ă cu m, po tr iv it d isp. ar t.18 alin.2
d in L. nr.554/2004, ins tanț a de con ten c ios ad min is tr ativ es te co mpe ten tă s ă s e
pronunțe ș i asupr a leg al ităț ii oper aț iun ilor ad min is tr ative care au s tat l a b az a
e miter ii ac tulu i supu s judec ăț ii.
Iată dec i s tr âns a in terdependenț ă a ace s tor d ispoz iț ii e mise de c ătre P. M. C.-N., c are of eră ș i r aț iune a judec ăr ii ace s tor a în c adrul acele iaș i jur isd icț ii, ce a a
contenciosului administrativ.
Mai consider că dispoziția contestată, emisă în baza deciziei generale de modificare a reîncadrării tuturor salariaților și funcționarilor publici, a avut la bază un alt act administrativ privind rezultatul verificării aplicării de către recurent a dispozițiilor L. nr. 3., emis de către agenția teritoriale pentru prestații sociale în temeiul art.3 alin.1 și 4 din O. nr.32/2010 al M. M., F. și P. S. și al M. F. P..
De alfel, astfel cum a precizat recurentul prin decizia contestată, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei și prin cererea de recurs, dispozițiile contestate au fost emise în temeiul alin.5 al art.3 din acest ordin, pentru corectarea reîncadrărilor pe care A. J. pentru P. S. C. le-a apreciat ca fiind eronate prin actul înregistrat sub nr.386/R/(...).
Acest act administrativ al Agenției Județene pentru P. S. C., de valorificare a rezultatelor controlului, emis în cadrul atribuțiilor de monitorizare a aplicării L. unice de salarizare nr.3., îndatoriri prevăzute de art.10 din lege, care s-a impus recurentului sub sancțiunile prevăzute la alin.5 din ordin, va putea fi cenzurat desigur doar de către instanța de contencios administrativ, în temeiul disp.art.18 alin.2 din L. nr.554/2004, acesta neputând cădea sub incidența jurisdicției muncii, întrucât privește practic raporturile dintre două autorități publice înprocesul aplicării, executării dispozițiilor unei legi care s-a intenționat a fi unică și de de interes public în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar.
Astfel, art. 3 din acest ordin prevede următoarele:
(1) Controlul aplicării L. nr. 3. de către autoritățile publice locale revine în sarcina agențiilor teritoriale pentru prestații sociale, în privința actelor de decizie internă ale ordonatorilor de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale, prin care se stabilește salarizarea personalului propriu.
(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), ordonatorii de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale au obligația să transmită unităților de trezorerie teritoriale unde au contul deschis, până la data de 3 februarie 2010, situația privind modul de reîncadrare a personalului, conform statului de personal pe luna ianuarie 2010 al cărui modelul este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin. Unitățile de trezorerie teritoriale transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale la activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene. Activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale agențiilor teritoriale pentru prestații sociale.
(3) Controlul prevăzut la alin. (1) se realizează de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale în perioada 1 februarie-31 martie 2010.
(4)După verificarea situațiilor privind modul de reîncadrare a personalului, agențiile teritoriale pentru prestații sociale comunică ordonatorilor de credite rezultatul verificării. A. de comunicare va fi transmisă prin unitățile de trezorerie teritoriale.
(5) Ordonatorii de credite au obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situația prevăzută la alin. (2). În caz contrar, agențiile teritoriale pentru prestații sociale vor sesiza Curtea de C. asupra neregulilor constatate.
De asemenea, mai trebuie reținut faptul că dispoziția nr.1469/(...) a P. C., ce a fost modificată prin decizia contestată, a avut la bază H. C. local C.-N. nr.545/(...), care a aprobat acordarea drepturilor salariale reprezentând spor de stabilitate și spor de dispozitiv, conform art.16 din Acordul colectiv nr.224076/(...) și H. C. local C.-N. nr.30/(...), prin care s-a aprobat bugetul municipului pe anul 2010, care sunt la rândul lor acte administrative ce pot fi cenzurate sub aspectul legalității doar de către instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, constatând calificarea eronată a prezentului litigiu de către instanța de fond, cu toate consecințele acesteia privind jurisdicția aplicabilă și compunerea completului de judecată, consider că, în temeiul disp.art.304 pct.1,3,9 și 312 alin.2 și 6 Cod. proc. civilă, se impunea admiterea recursul declarat de P. M. C.-N. și casarea în tot a sentinței primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță, în jurisdicție de contencios administrativ, la Tribunalul Cluj.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Sentința nr. 87/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2475/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
