Decizia nr. 2475/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2475/R/2012
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 1746 din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. și pe pârâții intimați G. „. C. T. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1746 din 20 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabele anexate, în contradictoriu cu pârâții G. „., C. LOCAL AL M. C. T. și P. M. C. T.
Pârâta de rândul 1 a fost obligată să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflație astfel: a) pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : N. E. O. M., S. M., S. E., R. C. M., T. M., U. A., M. M., M. M., M. O. b) pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat : N. E., O. M., S. M., S. E., A. G., M. M., O. C., S. ANA M.
Pârâții de rândul 2 și 3 au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul C.
LOCAL AL M. C. T. împotriva chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că în C. colectiv de muncă unic județean la nivel de ramură de învățământ C. pentru anul 2008-2009, prelungit până la data de (...), la art.36 se prevede că personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: o primă de vacanță în condițiile legii, primă care se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatorului, conform OUG 1..
Conform prevederilor art.50 al.12 din L. nr. 1., privind statutul cadrelor didactice în vigoare în anul școlar 2007-2008 și 2008-2009 prevede că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Prima de vacanță solicitată în numele cadrelor didactice de la G. A. se încadrează în prevederile legale și în cele ale contractului colectiv de muncă, astfel că cererea reclamantului a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. ȘI C. LOCAL AL M. C. T.solicitând modificarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, L. nr.1. privind statutul personalului didactic, care la art. 50 arată că nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Nu pot fi negociate clauze care să încalce prevederile legale și să stabilească obligații în sarcina unor părți care nu au participat la negocierea contractelor.
Prima de vacanță se plătește din veniturile proprii dacă există resurse economico-financiare, cu o atare destinație.
Dreptul la prima de vacanță este condiționat de existența de venituri proprii ale unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare.
În mod greșit, instanța de fond a aplicat prevederile C. colectiv la nivel de ramură de învățământ pe anii 2007-2008 în care se prevedere în mod expres la art.33 alin.2 că în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi bănești prevăzute de legislația în vigoare și prezentul contract colectiv de muncă.
Referitor la aplicabilitatea OUG 1. se poate constata că prin art.1 alin.1 și 2 se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, intrând în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acesteia: funcționarii publici, personalul auxiliar din sistemul justiției, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale legii speciale aplicabile în domeniul învățământului, adică L. 1. se observă că legea specială din acest domeniu nu prevede acordarea primei de concediu de odihnă, astfel încât nu se poate extinde aplicarea OUG 1. personalului din învățământ.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 157 alin. 2 din codul muncii anterior republicării, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile si instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, iar art. 12 din L. nr.
130/1996 prevedea că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, însă legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare a reclamanților, respectiv L. nr. 1. privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturile bănești), prin art. 50 alin. 12, conferă personalului didactic posibilitatea de a beneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Față de dispozițiile speciale ale art. 50 alin. 12 din L. nr. 1., Curtea reține că art.157 alin. 2 din Codul muncii, referitor la stabilirea prin lege a sistemuluide salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice, nu poate exclude stabilirea prin contractele colective de muncă a unor prime de vacanță în favoarea personalului didactic.
De asemenea, se mai reține că potrivit art. 146 din același act normativ, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația muncii";.
Astfel cum arată și recurenții, prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractul colectiv de muncă la nivel național aplicabil în perioada de referință prevede posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
La data de 7 februarie 2008 a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C.
C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008, prelungit până la (...), care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O.U.G. nr.1.";.
Potrivit art. 25 alin. 3 din L. nr. 130/1996, contractele colective de munca se aplică de la data înregistrării la D., sau la o dată ulterioară în măsura în care părțile își manifestă voința în acest sens.
Curtea constată că prin prevederile C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008 dreptul la prima de vacanță nu a fost supus vreunei modalități
(condiție ori termen), astfel că nu pot fi reținute criticile recurenților referitoare la condiționarea acordării acestei prime de existența unor venituri proprii ale unității de învățământ angajatoare.
Pentru același considerent, Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile formulate de recurenți în raport de prevederile art. 33 alin. 1 și 2 C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din L. nr. 130/1996, în vigoare în perioada de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecință, Curtea reține că prin contractele colective încheiate la un nivel inferior pot fi negociate clauze mai favorabile salariaților, astfel că, chiar dacă prin contractele colective de muncă încheiate nivel național și la nivel de ramură învățământ acordarea primelor de vacanță era condiționată de existența veniturilor proprii, în raport de prevederile legale menționate se impune a se da eficiență clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel județean care cuprinde prevederi mai favorabile personalului din învățământ.
Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2007-2008 nu mai condiționează plata primei de vacanță de existența veniturilor proprii ale unităților școlare, Curtea apreciază că în mod corect a statuat instanța de fond că pentru anii școlari 2007-2008 și
2008-2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata acestei prime.
Nici criticile recurenților privind cuantumul primei cuvenite reclamanților nu sunt fondate, întrucât, chiar dacă O.U.G. nr. 1. a fost suspendată, criteriul de cuantificare prevăzut de părți la art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel județean, respectiv un salariu de bază al angajatului, rămânevalabil și este suficient pentru a se putea stabili cuantumul sumelor la care sunt îndreptățiți reclamanții.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind nefondate și susținerile recurenților referitoare la admiterea cererii de obligare a acestora la alocarea către unitatea de învățământ a sumelor necesare plății drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei.
În acest sens se reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin.2 lit. d din L. nr.
215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform dispozițiilor art.16 din H.G. nr. 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, având în componență un viceprimar, șeful compartimentului de finanțare și administrare a învățământului din cadrul consiliului local; unul-doi contabili ai unităților de învățământ din localitate; unul-doi directori ai unităților de învățământ; reprezentanții organizațiilor sindicale desemnați de sindicatele județene.
Pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenți, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P. și C. LOCAL AL M. C.
T. împotriva sentinței civile nr. 1746 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P.U.
| ← Decizia nr. 1417/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4597/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
