Decizia nr. 151/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 151/R/2012
Ședința 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C. T. și C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile nr. 4422 din 20 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. C. T., și pe pârâtul intimat C. T. "V. U.", precum și pe chematul în garanție - intimat M. F. P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. D. C. T. și pentru membra de sindicat S. E., avocat
G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, chematul în garanție - intimat Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de P. și consiliul Local al municipiului C. T. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 4422/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj privind cererea de chemare în garanție a M.ui F. P..
Reprezentanta reclamantului intimat S. L. D. C. T. și a membrei de sindicat S. E. depune la dosar împuterniciri avocațiale și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului intimat S. L. D. C. T. și a membrei de sindicat S. E. solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată nici pentru reclamantul intimat S. L. D. C. T. și nici pentru membra de sindicat S. E.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă numărul 4422 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. L. AL Î. P. C. în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabele anexatecererii în contradictoriu cu pârâții C. T. „. U. C. T., C. LOCAL AL M. C. T. și P.
M. C. T.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească membrilor de sindicat reprezentați prima de vacanță în cuantum de un salariu de bază astfel:
- pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat: D. M., I., R. A., C. O., O. F., S. D., S. M. C., S. ANA, B. A. D., F. Z., M. C. R., R. M., N. A., S. L., G. G., O. I., O. A., S. M., B. M. E., C. C., Z. A., L. D., F. V., B. M., P. C. D. respectiv S. E. M.
- pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: R. A., O. F., S. D., S. C., F. M., L. P., S. ANA, B. A. D., F. Z., M. C. R., R. M., M. L., B. ANA, N. A., G. G., C. I., O. I., O. A., D. O., S. M., B. M. E., F. M., L. D., Z. A., F. V., B. M., S. C. respectiv S. E. M.
Au fost obligați pârâții de rândul 2 și 3 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de C. LOCAL AL
M. T. împotriva M.UI F. P. prin D. G. a F. P. a jud. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. adeverinței depusă în copie la f. 5 reclamanții au fost angajații pârâtei de rândul 1.
P. dispozițiilor art.48 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, „drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii";.
P. art. 157 al. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul consolidat de stat ori de la cel al unității administrativ teritoriale este stabilit prin lege, după consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Prin urmare, drepturile salariale ale reclamanților, fiind stabilite prin lege
și provenind în majoritate din surse bugetare, pot fi negociate prin contractele colective de muncă doar între limitele minime și cele maxime prevăzute de lege.
Prin art.36 lit. g din C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-
2008 se prevede că salariații sunt îndreptățiți la „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu";.
Acest drept salarial trebuia să fie achitat necondiționat, obligația de plată a acestor sume fiind pură și simplă, neafectată de modalități.
Art. 33 alin. 1 și 2 din C. colectiv la nivel de ramură învățământ pe anii
2007-2008 prevede: „(1) În scopul salarizării și acordării celorlalte drepturibănești prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare, înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
(2) Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilorrespective în actele normative prin care se reglementează aceste drepturi.";
Pentru aceste motive, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii, art. 157 al. 2 din Codul muncii, art. 33 al. 1 și 2 cu art. 36 lit. g din C. C. la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta de rândul 1 să calculeze și să plătească prima de vacanță, în cuantum de un salariu de bază, actualizată cu indicele de inflațiepână la data plății, astfel: - pentru anul scolar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : D. M., I., R. A., C. O., O. F., S. D., S. M. C., S. ANA, B. A. D., F. Z., M. C. R., R. M., N. A., S. L., G. G., O. I., O. A., S. M., B. M. E., C. C., Z. A., L. D., F. V., B. M., P. C. D. respectiv S. E. M.
- pentru anul scolar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: R. A., O. F., S. D., S. C., F. M., L. P., S. ANA, B. A. D., F. Z., M. C. R., R. M., M. L., B. ANA, N. A., G. G., C. I., O. I., O. A., D. O., S. M., B. M. E., F. M., L. D., Z. A., F. V., B. M., S. C. respectiv S. E. M.
Instanța a obligat pârâții de rândul 2 și 3 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, obiect al prezentei cauze.
În ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a respins-o ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 10/(...) s-a pronunțat cu privire la recursul în interesul legii formulat de procurorul G. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale nu îndeplinesc condițiile cerute de textul de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. C. T. și C. LOCAL AL M. C. T., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului pârâții au arătat că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, pentru soluționarea fondului pretențiilor reclamanților de obligare a pârâților la plata primelor de concediu, în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile art.48 (2) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic au fost aplicate greșit, deoarece acest text de lege nu prevede necondiționat și imperativ obligația de acordare a primelor de vacanță, ci reglementează îndreptățirea de a beneficia doar de acele prime care sunt înscrise în contractele de muncă, ori în lege.
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, Legea nr.128/1997 privind Statului personalului didactic care, la art.50 (12) nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de controlul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național aplicabile în perioada 2005 - 2006 și 2007 - 2010 au prevăzut doar posibilitatea acordării primelor de vacanță prin contractul colectiv de muncă încheiate la celelalte niveluri.
Or, în cauză, art.37 din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ, pentru anii 2007 - 2010, dispune părțile contractante au prevăzut beneficiul unor premii, cu indicarea exactă a cuantumului acestora și a surselor de finanțare, la lit. g) a fost menționată „o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii";. În cauza nu s-a indicat existența vreunei alte reglementări legale care să prevadă în mod expres pentru personalul din învățământ acordarea primei de vacanță sau nivelul acesteia, motiv pentru care consideră, că sintagma „în condițiile legii"; nu se poate referi decât la venituri proprii, respectiv la modalitatea de constituire a acestora și de efectuare a cheltuielilor corespunzătoare.
Ba mai mult, față de dispozițiile art.157 alin.2 din Codul muncii rezultă că este vorba doar despre veniturile proprii ale unității de învățământ și nici într-un caz despre veniturile proprii ale consiliilor locale, întrucât prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate clauze care să încalceprevederile legale și să stabilească obligații în sarcina unor părți care nu au participat la negocierea contractelor.
Aceasta întrucât prin N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin H. nr.2192/2004 s-au stabilit sursele de finanțare, cheltuielile finanțate și destinația acestora.
În mod distinct de finanțarea din bugetul de stat și din bugetele locale, normele conțin și reglementări privind veniturile extrabugetare ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și modul de utilizare a acestora. Raportat la aceste prevederi legale, consideră că acordarea pentru personalul didactic a primelor de vacanță din venituri proprii este condiționată de: dovedirea realizării de unitatea de învățământ a unor venituri extrabugetare, a faptului că după efectuarea cheltuielilor pentru activitățile extrabugetare a rămas un excedent ce poate fi folosit pentru acordarea primelor de vacanță cu prioritate față de alte necesități ale instituției de învățământ și a efectuării unor calcule de fundamentare în acest sens. Or, reclamanții nu au pretins niciodată astfel de drepturi salariale.
Art.59 (3) din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-
2010 prevede că „prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili că în raport cu posibilitățile economic-o financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";.
Prima de vacanță se plătește din veniturile proprii (ale unității de învățământ) dacă există resurse economico-financiare, cu o atare destinație. În absența acestor resurse, nici dreptul invocat nu există, nefiind vorba de un drept subiectiv de sine-stătător. E. acestuia depinde de existența resursei economico-financiare, cu destinația menționată, aceasta fiind regula consacrată de contractul colectiv de muncă.
Interpretând corect aceste prevederi contractuale, se poate stabili doar un drept generic la prima de vacanță care este condiționat de existența de venituri proprii ale unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele
școlare, „în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor (…) precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete"; așa cum expres se prevede în art.39 din același contract.
Arată că în Legea nr.128/1997 nu există limite minime și maxime pentru cuantumul primei de vacanță.
Pe de o parte, există condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, care vizează tocmai modalitățile de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială, se impune cea de a doua condiție, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Fără respectarea acestor clauze este în imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor or educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
C. C. de M. unic la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la data de (...), cuprinde trimiteri la O. nr.1.. Referitor la aplicabilitatea O. nr.1.,se poate constata că prin art.1 alin.1 și 2 se reglementează modalitatea de plată a primelor acordare cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada
2001-2006, întrucât în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acesteia: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale legii speciale aplicabile în domeniul învățământului, adică Legea nr.128/1997, se observă că legea specială din acest domeniu nu prevede acordarea primei de concediu de odihnă, astfel încât nu se poate extinde aplicarea O. nr.1. (nici recunoașterea debitorului privind plata drepturilor bănești respective) personalului din învățământ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 ianuarie 2012 (f.14) chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. C. asolicitat respingerea recursului formulat de pârâți și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, în vigoare în perioada pentru care se solicită în cauză drepturi bănești, prevăd că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, ceea ce înseamnă că printr-o dispoziție legală specială se derogă de la norma generală prevăzută de art. 157 alin. 3 din Codul muncii (art. 157 alin. 2 din Codul muncii anterior republicării), care prevede că sistemul de salarizare a personalului din unitățile și instituțiile publice se stabilește prin lege.
Prin dispozițiile art. 59 alin. 3 din C. colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 s-a statuat că prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Așadar, contractele colective de muncă la nivel național aplicabile în perioada de referință prevăd posibilitatea acordării prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior a unei prime de vacanță, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
C. C. de M. la N. de R. Î. pentru anii 2005-2006 stabilește că prima de vacanță se acordă din veniturile proprii ale unității de învățământ. P. dispozițiilor art.5 din C. colectiv unic la nivel de ramură învățământ, acesta produce efecte față de toți salariații din învățământ.
La data de (...) a fost înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. C. C. de M. U.
J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, prelungit până la (...), care la art. 36 lit. g prevede că personalul din învățământ beneficiază de o „o primă de vacanță, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului conform O. nr.1.";.
Conform art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996 (în vigoare la data la care s-a încheiat C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009) contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. per a contrario clauzele care conțin drepturi la un nivel superior dincontractele colective de muncă încheiate la nivel inferior față de cele încheiate la nivel superior sunt permise de lege. De asemenea,
Prin urmare, Curtea apreciază că pentru anii școlari 2007-2008 și 2008-
2009 membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți la plata primei de concediu, în temeiul dispozițiilor art. 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. pe anii 2008-2009, care nu mai condiționează plata acesteia de existența veniturilor proprii ale unităților școlare, dreptul la plata primei de concediu fiind prevăzut într-un mod mai favorabil pentru salariați în contractul colectiv încheiat la nivel de „. învățământ C.";, decât în cel la nivel ramură învățământ.
De asemenea, contrar celor invocate în recurs, 36 lit. g din C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. prevede că prima de vacanță cu este egală cu un salariu de bază al angajatului, astfel încât nu se poate susține că dreptul solicitat de reclamant pentru membrii săi de sindicat nu este determinat.
În mod evident prin C. C. de M. U. J. la nivel de R. Î. C. nu se putea extinde domeniul de aplicare al OUG 1., însă analizând art. 36 lit. g din contract Curtea constată că trimiterea la OUG 1. se face în legătură cu cuantumul primei de concediu și nu cu domeniul de aplicare al actului normativ.
Având în vedere aceste considerente, apreciind că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 este nefondat și urmează ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate pârâții P. M. C. T. și C. LOCAL AL M. C. T. împotriva sentinței civile numărul 4422 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond:I.P.
| ← Sentința nr. 40/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3576/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
