Decizia nr. 3576/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)**
D. CIVILĂ Nr. 3576/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
787 din 27 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr.
(...)** privind și pe intimatul reclamant N. V., având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat Ion T. F. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului arată că nu are cereri prealabile de formulat, cauza fiind similară cu cele ce formează obiectul dosarelor 6942/(...)/100/2011** și (...)** dezbătute în
ședința publică de azi.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului ca nefondat cu aceleași concluzii ca în dosarele de mai sus.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 787 din 27 aprilie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N. V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. M., și s-a anulat decizia nr. 234 din data de 11 iulie 2011, emisă de pârât, privind încetarea raportului de muncă al reclamantei.
S-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior de inspector specialitate gradul II, gradația 1, și pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data încetării contractului și până la reintegrarea efectivă.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 994 din (...) și a deciziei nr. 444 din (...), aflate la dosar, reclamantul a fost angajat în funcția de inspector de specialitate debutant.
Ulterior, conform deciziei nr.683 din (...), reclamantul a fost promovată în gradul profesional imediat superior debutantului de inspector de specialitate gradul IV la S. trezorerie și contabilitate din cadrul AFP Vișeu de S.
Prin decizia nr. 234 din (...), s-a dispus ca începând cu data de (...) reclamantului, inspector de specialitate gr.II gradația I, îi încetează contractul individual de muncă de drept conform art.55 lit.a corob.cu art.56 alin.1 lit.i C.muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 55 lit. a Codul muncii :
„Contractul individual de muncă poate înceta astfel: a) de drept;"; iar potrivit art. 56 alin. 1 lit. i Codul muncii:
„(1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: i. la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;";
Contractul individual de muncă al reclamantului a fost într-adevăr încheiat pe durată determinată, pentru funcția de inspector specialitate debutant, începând cu perioada (...) și până la data organizării concursului inclusiv.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta recunoaște că, reclamantul promovează în gradul profesional imediat următor celui de debutant, respectiv inspector de specialitate gradul IV.
Potrivit art. 80 din Codul muncii, în forma în vigoare la data angajării reclamantului, „. derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.";
Alin. 2 al aceluiași articol prevede: „contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea
expresă a duratei pentru care se încheie";.
Apoi, conform art. 82 din Codul muncii „contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de
24 de luni. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În cuprinsul contractului individual de muncă nr. 9. nu se menționează că reclamantul ar fi fost angajat pe durată determinată pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă era suspendat, incidente fiind, în acest caz, prevederile art. 82 al. 1 Codul Muncii care stabilesc durata maximă a contractului individual de muncă pe durată determinată la 24 luni.
Acest termen de 24 luni s-a împlinit la data de (...), dată după care reclamantul a continuat să presteze activitate pentru pârâtă, aspect ce reiese din deciziile ulterioare acestei date emise de pârâtă, ultima fiind cea din (...), decizia 127 - fila 48 din dosar. Această decizie atestă faptul că raportul de muncă dintre părți a continuat, precum și voința angajatorului de a-l prelungi, însă, în condițiile în care nu a respectat prevederile art. 82 Codul muncii referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată și atâta timp cât contractul individual de muncă și-a continuat existența și după expirarea termenului de 24 luni, instanța a apreciat că părțile au convenit la transformarea contractului demuncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă, ca urmare a susținerii și promovării concursului organizat pentru promovarea în grad profesional.
În decizia de încetare a contractului individual de muncă funcția deținută de reclamant este cea de inspector specialitate gr. II gradația 1, aceasta fiind o funcție publică și nu cea de inspector specialitate debutant cum este menționată în contractul individual de muncă a cărui încetare s-a dispus.
În această situație, temeiul de drept al încetării raportului de muncă al reclamantului nu este legal și în consecință nici decizia nr. 234 din (...) emisă de pârâtă, privind încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul nu este legală și a fost anulată.
Ca urmare a anulării deciziei de concediere, prin prisma dispozițiilor art. 80 Codul muncii, s-a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului privind plata drepturilor salariale și restabilirea situației anterioare în sensul reintegrării reclamantului în funcția deținută la momentul concedierii.
Apărările pârâtei în sensul reorganizării instituției și reducerea numărului angajaților, s-a apreciat că nu se impune a fi analizată, temeiul de drept al încetării raportului individual de muncă al reclamantului fiind ajungerea la termenul pentru care a fost încheiat contractul și nu desființarea posturilor sau lipsa acestora.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut faptul că potrivit art. 253 Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor
și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. În speță, se reține de către instanță că reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciului moral suferit.
Modul de încetare a raportului său de muncă nu este unul de natură a fi apreciat ca generator de o stare de stres, o suferință evidentă , reclamantul nefiind singurul care a fost disponibilizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. solicitând admiterea recursului șimodificarea în parte a sentinței cu consecința respingerii acțiunii și menținerea Deciziei nr.234/(...) emisă de D. M. ca fiind legală și temeinică.
Conform contractului de munca reclamantul a fost angajat pe perioada determinata începând cu data de (...) pana la organizarea concursului, neavând calitatea de funcționar public.
Prin decizia nr.683/(...) s-a dispus trecerea reclamantului la activitatea de trezorerie- aparat propriu.
Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011 (comunicat la data de (...)) s-a modificat Ordinul nr.375/2009 privind aprobarea structurii organizatorice a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, noua structura organizatorica intrând in vigoare la data de (...), ulterior acest termen fiind prorogat prin O. nr.2289/(...) pana la data de (...).
Potrivit art.III din O. nr.2180/2011, modificat prin O. nr.2365/2011:
"Dispozițiile art.99 alin.(1) lit.a), alin. (3), (4), (6) si (7) din Legea nr.
188/1999, republicata (2), cu modificările si completările ulterioare si, respective, ale art. 65-67 si ale art. 75-77 din Legea nr.53/2003, cumodificările si completările ulterioare, sunt direct aplicabile unităților subordonate ale direcțiilor generale ale finanțelor publice județene care își încetează activitatea si nu se mai regăsesc in anexa menționata la art.1 O. nr.2180/2011 prevede obligația comunicării de către conducerile direcțiilor generale județene a statelor noi de funcții care urmează a fi aprobat de către conducerea A.N.A.F.
D. M. neavând posturile vacante în statul de funcții aprobat, acestea nefiind bugetare, nu mai are posibilitatea de a angaja personal.
Având in vedere Nota nr.938.551/(...) la data de (...) s-a acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare conform art.75 alin.1 din Legea nr.53/2003 pentru personalul contractual:
"(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit.c și d, al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare"
Concedierea reclamantului s-a făcut urmare reorganizării instituției, ocupând un post pe perioada determinata (post vacant), neavând calitate de funcționar public.
Potrivit art.65 alin.1 din Legea nr.S3/2003 privind Codul muncii: "(1)
Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desființarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legătura cu persoana acestuia."
Astfel, având in vedere reorganizarea instituției, faptul ca reclamantul a ocupat un post vacant (personal contractual) pe perioada determinata, acesta fiind desființat prin O. nr.2262/(...), modificat ulterior prin O. nr.230S/(...), contractul individual de munca a încetat de drept, nefiind posibila reîncadrarea reclamantului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este fondat, având învedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, conform contractului individual de muncă încheiat între părți reclamantul a fost angajat pe perioadă determinată, pe un post temporar vacant, începând cu data de (...)
și până la data de organizare a concursului, inclusiv.
Potrivit punctului 2.4 din contractul individual de muncă ( fila 9 dosar fond), la expirarea perioadei de stagiu, persona va susține un examen pentru titularizare pe post. La data promovării examenului, contractul de muncă devine contract de muncă pe durată nedeterminată, salariatului urmând a-i fi întocmită și fișa postului.
Prin decizia nr. 683, începând cu data de 4 ianuarie 2010, reclamantul - inspector de specialitate gr.IV - trece la serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei.
Toate aceste aspecte sunt necontestate în cauză, după cum este necontestat faptul că reclamantul a continuat să presteze activitate în cadrul instituției pârâte și după data de (...), dată considerată de instanța de fond ca fiind ca dată limită până la care a fost încheiat contractul de muncă pe durată determinată (în raport de prevederile art. 82 Codul muncii).
În raport de această situație de fapt a prestării muncii de către reclamant după data de (...), instanța de fond a considerat că a fost prelungit implicit contractul de muncă al acesteia, instanța apreciind că părțile au convenit la transformarea contractului de muncă pe durată determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale ale contractului individual de muncă.
Curtea apreciază aceste statuări ale instanței de fond ca fiind nelegale având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Codul muncii, prin excepție de la regula încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, instituită prin alin. 1 al aceluiași articol, contractul individual de muncă poate fi încheiat și pe durată determinată, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 82 alin. 1 din codul muncii prevede ";Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o durată mai mare de
24 de luni";.
În cauza de față, după cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, se reține că reclamantul nu a făcut dovada susținerii examenului de titularizare pe post, anterior expirării termenului de 24 de luni. D. invocată de acesta, cu nr. de 683, este ulterioară acestei date, în plus ea nu face referire la promovarea vreunui examen, condiție la care face referire articolul din contractul colectiv de muncă al reclamantului, amintit anterior.
Pe de altă parte, Curtea notează că simpla derulare a raporturilor de muncă între părți după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de muncă nu transformă de drept contractul de muncă cu durată determinată într-un contract de muncă cu durată nedeterminată. Acordul părților - salariat și angajator - în derularea unui raport de muncă reprezintă într-adevăr o primă condiție necesară pentru constatarea existenței unui contract de muncă, însă aceasta nu este și suficientă.
Curtea reține că încheierea contractului de muncă în mod legal presupune mai mult decât un acord de voință, fiind deopotrivă necesar ca acest acord să fie legal, adică să nu eludeze prevederi imperative cuprinse în normele legale în vigoare în momentul încheierii sale.
În mod greșit instanța de fond a considerat că din faptul că raporturile de muncă dintre părți au continuat după expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul pe perioadă determinată, ar rezulta că părțile au convenit transformarea contractului de muncă pe durată determinată într- un contract de muncă pe durată nedeterminată, fără a avea în vedere specificul raporturilor de muncă dintre părți derivând din statutul de instituție bugetară al angajatorului în cauză și respectiv, legislația specială care reglementează angajarea personalului bugetar.
În acest sens Curtea reține că ocuparea posturilor vacante din cadrul instituției pârâte se putea face numai prin concurs, iar prin dispozițiile art. 22 alin. 1 din OUG 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 249 din 14 aprilie 2009, s-a prevăzut că: ";Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs
sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21";, interdicția fiind așadar aplicabilă și recurentei reclamante, ca instituție publică a cărei finanțare se asigură de la bugetul de stat.
Suspendarea ocupării posturilor vacante a fost menținută și pentru anul 2010, prin OUG nr.109/2010.
Ca atare, instanța de fond nu putea ignora aceste prevederi legale pentru a constata că, în ciuda unor interdicții prevăzute în mod expres de lege, părțile ar fi convenit încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată. În condițiile în care ocuparea posturilor vacante nu se putea face nici prin concurs, cu atât mai puțin se poate admite că ele puteau fi ocupate prin simplu acord de voință al părților. A statua în acest modînseamnă a permite părților ca, pe o cale ocolită, prin simplul lor acord de voință și cu validarea instanței de judecată, să eludeze dispoziții imperative ale legii, ceea ce nu poate fi admisibil.
În consecință, existând un impediment legal în a constata încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată, susținerile reclamantei, precum și reținerile instanței de fond în sens contrar apar ca nefondate.
În condițiile în care între părți s-a încheiat un contract de muncă pe durată determinată, este evident că sub aspectul temeiului de drept al încetării acestui contract sunt incidente prevederile art. 55 lit. a și art. 56 alin. 1 lit. i din Codul muncii republicat.
Faptul că pârâta a menționat în preambulul deciziei contestate aspectele referitoare la reducerea posturilor de execuție vacante nu poate atrage nulitatea acestei decizii, întrucât împrejurările respective sunt relevate de către pârâtă pentru a prezenta întregul context care a determinat încetarea contractelor de muncă pentru personalul contractual angajat cu contracte încheiate pe perioadă determinată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 C.pr.civilă raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul N. V.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 787 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...)** pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul N. V. în contradictoriu cu pârâtul M. F. P. prin D. M...
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
G. N. N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 151/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3270/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
