Decizia nr. 1638/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.1638/R/2012
Ședința data de 9 aprilie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. E., C., T. ȘI S., P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4111 din 6 octombrie 2011 și a sentinței civile nr. 813 din 26 ianuarie 2012, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții intimați A. M.-M., A. E.-L., B. I., B. C., B. A., C. V.-C., C. M.-C., C. F.-L., D.
M.- D., G. S., G. D., N. E., P. M. - O., V. A. M., T. D., precum și pe pârâții intimați L. T. „. Ș. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P.
C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților intimați - avocat R. C. din cadrul Baroului C., lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților intimați declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților susține întâmpinarea formulată în scris solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 4111/(...), pronunțată de T ribun alul Cl u j în dos ar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanții A. M.-M., A. E.-L., B. I., B. C., B. A., C. V.-C., C. M.-C., C. F.-L., D. M.-D., G. S., G. D., N. E., P. M.-O., V. A.-M. și T. D., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. Ș., M. E., C., T. ȘI S., P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind exercitată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligat pârâtul de rândul 1 să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și drepturile salariale cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., pentru perioada 01 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009.
Au fost obligați pârâții M. E. C., T. ȘI S., P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M.
C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-a respins capătul de cerere privind plata dobânzii echivalente cu majorările de întârziere.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sumele actualizate cu aplicarea dobânzii legale.
Au fost obligați pârâții de rândul 1, 3, 4 și 5, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 62 lei pentru fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
Potrivit copiilor carnetelor de muncă de la filele 25-61, reclamanții au avut calitatea de angajați ai pârâtului L. T. „. Ș., ocupând funcții didactice în perioada (...) - (...).
Prin OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării OUG nr.
136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 1. nu au fost calculate și plătite reclamanților.
OUG nr.136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr.12., nr.842/2009, nr.989/2009.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul reclamanților la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului de muncă.
Obligația principală a pârâtului de rândul 1 față de reclamanți, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamanți prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care aceasta a prestat munca, se impune admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a pârâtului de rândul 1 se asigură prin bugetul local al unităților administrativ-teritoriale de care aparține, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii, OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 157 al. 2 din Codul muncii, instanța a admis în parte acțiunea, potrivit dispozitivului.
În vederea recuperării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți ca urmare a neplății drepturilor bănești cuvenite, ținând cont de prevederile art.998, 1088 și 1089 C.civ. și art.3 din OG nr.9/2000 modificată și completată prin L. 3., instanța a obligat pârâții să achite reclamanților sumele actualizate cu aplicarea dobânzii legale aferentă drepturilor, cu începere de la data scadenței fiecăruia și până la achitarea integrală și va respinge capătul de cerere privind plata dobânzii echivalente cu majorările de întârziere.
În conformitate cu prevederile art.274 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâții de rândul 1, 3, 4 și 5 au fost obligați în solidar la plata către reclamanți a sumei de 62 lei în favoarea fiecăruia, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentat de onorariul avocațial.
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 813/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis în parte cererea de completare și lămurire a dispozitivului
Sentinței Civile nr. 4111/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj formulată de către reclamanții A. M.-M., A. E.-L., B. I., B. C., B. A., C. V.-C., C. M.-C., C. F.-L., D. M.-D., G. S., G. D., N. E., P. M.-O., V. A.-M. și T. D., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. Ș., M. E., C., T. ȘI S., P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N., S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A fost lămurit dispozitivul Sentinței Civile nr. 4111/(...) pronunțată de
Tribunalul Cluj în sensul că aplicarea dobânzii legale, pe care au fost obligați pârâții să o plătească, se calculează de la data de 24 mai 2011 și până la plata integrală a debitului.
S-a reținut că prin cererea de completare/lămurire a dispozitivului
Sentinței civile nr.4111/2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., reclamanții A. M.-M., A. E.-L., B. I., B. C., B. A., C. V.-C., C. M.-C., C. F.-L., D. M.-D., G. S., G. D., N. E., P. M.-O., V. A.-M., T. D. în contradictoriu cu pârâții L. T. G. Ș., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. E., C., T. și S., P. municipiului C.-N. și C. Local al municipiului C.-N., au solicitat a se completa sentința civilă menționată cu obligarea pârâților de rd.3-5 nu doar la alocarea fondurilor ci si la transferul fondurilor necesare drepturilor salariale, perioada pentru care pârâții au fost obligați la plata dobânzii legale si actul normativ aplicabil.
Analizând cererea formulată, instanța a admis-o în parte în sensul că în temeiul art. 281 ind.1 si art. 281 ind.2 C.pr.civ., a dispus lămurirea dispozitivului sentinței sub aspectul perioadei la care se datorează dobânda legală, aceasta având ca punct de începere data punerii în întârziere a pârâților prin înregistrarea cererii de chemare în judecată, respectiv data de
24 mai 2011 si ca moment final, data plății efective a drepturilor salariale dispuse prin hotărârea judecătorească.
In ceea ce privește temeiul legal al dobânzii acordate de către instanță, acesta este OG nr. 9/2000 si OG nr. 13/2011.
A fost considerată neîntemeiată solicitarea de a se completa dispozitivul sentinței, pe lângă obligarea de alocare a fondurilor cu obligația de transfer a acestora, întrucât alocarea bugetară semnifică indicarea beneficiarului creanței bugetare, are caracter obligatoriu, stă la baza operațiunii materiale a plății și constituie îndeplinirea obligației ordonatorului de credite.
Pentru aceste considerente, în baza art. 281 ind.1 si art. 281 ind. 2
C.pr.civ., instanța a admis în parte cererea si a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 4111/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul că aplicarea dobânzii legale la care au fost obligați pârâții să o plătească se calculează de la data de 24 mai 2011 și până la plata integrală a debitului.
În termen legal, au d ecl ar at recurs p âr âț ii C. Loc al al M. C.-N., P. M. C.-
N. ș i M. E., C., T . și S .
1.Prin recursul formulat cu pr iv ire l a sen tinț a c iv il ă nr. 4111/(. ..), pârâtul C. Local al M. C.-N., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, respectiv respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În susținere, recurentul învederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, în contextul în care acesta este o autoritate deliberativă ce nu poate răspunde din punct de vedere patrimonial.
Mai subliniază că acordarea sumelor solicitate nu se poate realiza în lipsa fondurilor.
Alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale se poate realiza doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, recurentul făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din L. 273/2006. În cazul prezentului litigiu, nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
De asemenea, recurentul învederează că nu are calitate de angajator, aceasta aparținând exclusiv unității de învățământ.
Bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie
2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
Recurentul face trimiteri și la prevederile art. 104 din legea nr.
1/2011.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecata solicitate, subliniază că acestea se justifică a fi acordate doar în măsura în care se face dovada existenței unei culpe procesuale.
Î n ceea ce privește sentința civilă nr. 813/ (...), recurentul apreciază că
recursul se impune a fi admis și în privința acestei hotărâri, cu consecința modificării hotărârii în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina acestuia privind plata dobânzii legale.
Pornind de la dispozițiile legale ale art. 998 Cod civil, in temeiul cărora prima instanța a stabilit obligația de plată a dobânzii legale de la data punerii în întârziere, apreciază recurentul că nu poate fi probat raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciul produs reclamanților. De altfel, consideră că nici culpa acestuia nu a fost dovedită.
2.Prin recursul declarat cu privire la sen tinț a c iv il ă nr. 4111/(. ..) , pârâtul P. M. C.-N. a solicitat admiterea acestuia si modificarea sentinței atacate, in sensul respingerii acțiunii civile formulata de reclamant, fata de P. M. C.-N. pentru lipsa calității procesuale pasive.
Consideră că soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9
C.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 63, alin.4, lit. a) din L. 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. In considerarea normelor amintite anterior, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, in raport cu sarcinile acestora in condițiile legii. Așadar, pentru ca instituția primarului sa poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost ca1culate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
In acest sens, arată ca art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, D. G. a F. P. asigura repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. 1. Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. directorului Direcției Generale a F. P. Județene după consultarea consiliului județean si a primarului, cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de munca si solidaritate sociala, după caz, in funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
In conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Pe de alta parte, învederează ca bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul
2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Mai arată că potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. E. Naționale - prin arte 104. in conformitate cu alin 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile si alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege, precum si contribuțiile aferente acestora [ ... ] Totodată, potrivit alin 5 finanțarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii si sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea, alin. 6 din L. E. Naționale prevede in mod clar ca S. defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Așadar, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul local si din alte surse, urmând ca finanțarea de baza sa se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecata solicitate, subliniază că acestea se justifică a fi acordate doar în măsura în care se face dovada existenței unei culpe procesuale.
Î n ceea ce privește sentința civilă nr. 813/(...) , recurentul apreciază că
recursul se impune a fi admis și în privința acestei hotărâri, cu consecința modificării hotărârii în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina acestuia privind plata dobânzii legale.
Pornind de la dispozițiile legale ale art. 998 Cod civil, in temeiul cărora prima instanța a stabilit obligația de plată a dobânzii legale de la datapunerii în întârziere, apreciază recurentul că nu poate fi probat raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciul produs reclamanților.
3.Prin propriul recurs f or mul at c u pr iv ire l a sen tinț a c iv il ă nr. 4111/(...) ,pârâtul M. E., C., T . și S. a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Învederează că instanța de fond a respins excepția invocata de instituția noastră fără însă a o motiva.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
M. E., C., T. și S. nu a plătit și nici nu a asigurat plata unor drepturi salariale ale cadrelor didactice întrucât nu are aceste atribuții.
Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister. I. de fond a efectuat o interpretare trunchiată a prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10
și art. 14 din L. nr. 53/2003- Codul M.cii, republicată o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
M. E., C., T. și S. nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat și nici angajator al personalului didactic.
Cea de-a doua critică a sentinței se referă la greșita interpretare a legii pe care instanța de fond a făcut-o în dezlegarea pricinii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
I. de fond, în mod nelegal, a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii.
Astfel, instanța de fond ignoră în mod evident cadrul legislativ în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale și anume, faptul că OG nr. 1., aprobată cu modificări de L. nr. 2. a fost modificată și completată. Prin urmare, în mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate în baza OG. nr. 1., astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 2. fără să țină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale.
Menționează faptul că, potrivit prevederilor art. 11 (3) din L. nr.
47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile C. C. prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul
2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe.
Este nefondată și lipsită de orice logică juridică concluzia instanței de fond conform căreia salariile reclamanților trebuiau plătite conform Legii nr.
2., în forma inițială, nemodificată.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile C. C., situație ce contravine prevederilor art. 11 din L. nr. 47/1992.
O. de U. a G. nr. 3. și O. de U. a G. nr. 4. prin care, de asemenea, a fost modificată OG nr.1., au fost în vigoare și și-au produs efectele până la data de 01 ianuarie 2010, dată la care au intrat în vigoare prevederile Legiinr. 330/2010, astfel încât salarizarea personalului didactic s-a efectuat în conformitate cu legislația aflată în vigoare.
De altfel, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată împotriva acestor acte normative de către Curtea Constituțională (D. nr.
105/2010 și D. nr. 106/2010).
Se mai arată că instanța de fond ignoră cadrul legal aplicabil și dispune obligarea la plata diferențelor salariale în baza unei legi care nu mai este în vigoare în forma pe care aceasta o ia în considerare.
Prin această măsură, vădit nelegală, instanța de fond își depășește atribuțiile, substituindu-se legiuitorului și creând un alt cadru legislativ pentru plata salariilor.
În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 9 Cod de procedură civilă.
Deși au fost legal citați, intimații nu și-au exprimat poziția procesualăîn cauză.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea cauzei prin prisma motivelor de recurs invoc ate ș i
a d ispoz iț iilor leg ale inc iden te, Cur te a reț ine ur măto arele:
1. Recursul formulat de către pârâtul M. cu privire la sentința civilă nr.
4111/(...) este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 167 al. 18 din L. nr. 84/1995 republicată, legiuitorul a statuat că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor, centrele și cabinetele de asistentă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M. E. și C.. În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 3 din OUG nr. 32/2001.
Mai mult, art. 17 alin. 2 din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, prevede că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E. și C..
Pornind de la textele legale menționate și având vedere inclusiv dispozițiile art. 33 din HG nr. 2192/2004, Curtea notează că toate aceste categorii de cheltuieli sunt cheltuieli care vizează învățământul special și se finanțează în mod exclusiv numai de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și
C.
Având în vedere contextul legal menționat și reținând că reclamanții nu își desfășoară activitatea în vreuna din instituțiile enumerate, respectiv în învățământul special, Curtea consideră că chemarea în judecată în calitate de pârât a M. E., C., T. și S. nu este justificată.
Constatând că pârâtul M. nu are legitimitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1,3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul acestui pârât și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Fără cheltuieli de judecată.
2. Recursul formulat cu privire la sentința civilă nr. 4111/(...) de
pârâții C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N. este nefondat.
Constatând că motivele invocate de către cei doi pârâți în susținerea recursurilor sunt similare, Curtea va proceda la analizarea concomitentă a acestora.
Criticile formulate de pârâți nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive proprii.
Prin raportare la normele legale incidente, Curtea apreciază că excepția nu poate fi primită.
Cum pretențiile deduse judecății se referă la perioada anterioară datei de (...), L. 1/2011, care este în vigoare începând cu data de (...) (30 de zile de la publicarea în M. O. din (...)) nu este incidentă în cauză, raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 pentru aprobarea N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform dispozițiilor art.167 alin. din L. nr.84/1995 statuează că finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit.b) din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că
„Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. C. N., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetelelocale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Așadar, criticile aduse de acest pârât sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea acestuia doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți. Or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul că pârâtul recurent are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor, reprezentând drepturi salariale.
P. municipiului C. N. este de ordonator principal de credite al
bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în modevident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv M. C. N., art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, ci în calitate de ordonatori de credite
(finanțatori), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
Faptul că pârâții nu are calitatea de angajator a reclamanților nu prezintă nicio relevanță, întrucât, așa cum s-a subliniat anterior, aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanților, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții este ținută să suporte contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate părții adverse. Din modul de formulare a acestor dispoziții, rezultă expres că legiuitorul instituie o prezumție de culpă în sarcina părții care cade în pretenții. Cum pârâții au pierdut procesul, aceștia trebuie să suporte cheltuielile de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge ca nefondate recursurile pârâților C. Local al M. C. N. și P. M. C. N.
3. Recursul formulat cu privire la sentința civilă nr. 813/(...) de pârâții
C. Local al M. C.-N. și P. M. C.-N. este nefondat.
Contrar celor menționate de către recurenți, Curtea notează că temeiul instituirii obligației de plată a dobânzii legale în sarcina acestora nu îl reprezintă prevederile generale ale art. 998 din Codul Civil, ci dispozițiile speciale ale art. 166 al. 4 coroborate cu art. 253 al. 1 din Codul M.cii, întrucât obiectul acțiunii deduse judecății vizează tocmai plata unor diferențe salariale neachitate.
Potrivit dispozițiilor art. 166 al. 4 din Codul M.cii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
De asemenea, conform art. 253 al. 1 din Codul M.cii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciumaterial sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Prin sentința pronunțată, care nu a fost criticată sub aspectul fondului, s-a stabilit că reclamanții erau îndreptățiți la diferențele salariale pretinse, diferențe care, însă, nu le-au fost achitate. Prin urmare, aceștia au suferit un prejudiciu, care, în contextul legal expus, se impune a fi reparat.
Cum în cazul obligațiilor pecuniare daunele interese moratorii constau în dobânda legală și reținând incidența principiul reparării integrale a prejudiciului, se apreciază că în mod corect prima instanță a dispus obligarea la plata dobânzii legale, care se datorează de la data punerii în întârziere.
Pentru considerentele expuse, Curtea găsește nefondate recursurile pârâților, pe care în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă le va respinge ca atare.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4111 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...) pe care modifică în parte și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții A. M.-M., A. E.-L., B. I., B. C., B. A., C. V.-C., C. M.-C., C. F.-L., D. M.- D., G. S., G. D., N. E., P. M. - O., V. A. M., T. D., împotriva pârâtului M. E., C., T. și S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva aceleiași sentințe.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. ȘI C.
LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 813 din (...) pronunțate de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...).
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. D. L. D. D. G. N. N.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 3170/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3374/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
