Decizia nr. 3374/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3374/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 5. din 26 martie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul S. M., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților s-au consemnat în încheierea
ședinței publice din data de 26 iunie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5. din 26 martie 2012 pronunțată de T. B.-N. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale, a nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesual active a reclamantei/. și a prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul S. M., împotriva pârâtei SC O. P. SA, , și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantei/. contravaloarea ajutorului de
4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 18 mai 2006 în cuantum de 1.021 lei brut (712 lei net), sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței - 18 mai 2006 și până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul examinând prioritar conform art. 137 Cod proc. civ. excepțiile invocate a reținut că acestea nu sunt întemeiate.
Excepția necompetenței teritoriale a tribunalului nu este întemeiată, întrucâtpotrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul. Ca atare, raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul constată că este competent din punct de vedere teritorial să judece în primă instanță acțiunea dedusă judecății, domiciliul reclamantei/. fiind în județul B.-N.. Contrar aserțiunilor pârâtei, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, în vigoare la momentul sesizării instanței, întrucât aceste dispoziții legale au fost abrogate implicit prin dispozițiile art. 298 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, conform cărora orice alte dispoziții contrare se abrogă. În baza art. 298 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării trebuie considerate abrogate prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 care reglementau competența teritorială de soluționare a conflictelor de drepturi în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție își are sediul unitatea. Deși Codul muncii reprezintă cadrul normativ general în materia dreptului muncii, cuprinde și norme speciale de procedură referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi, cum sunt capitolul II și III din Titlul XII, ceea ce semnifică egalitatea forței ierarhice a celor două norme, precum și valabilitatea doar a normei ulterioare, deoarece tratează strict aceleași probleme, iar paralelismele legale nu sunt posibile.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei/. nu este întemeiată,atât timp cât aceasta a avut calitatea de salariat al societății pârâte și în această calitate pretinde drepturi. Dreptul de a pretinde contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale în temeiul prevederilor art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate și art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură aparține salariaților și nicidecum sindicatului, astfel că reclamanta, în calitate de titular al dreptului pretins justifică legitimare procesuală activă în cauză.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată nu poate fi reținută. Chiar dacă reclamanta/ul nu a indicat valoarea obiectului acțiunii dedusă judecății, obiectul este suficient determinat și permite pronunțarea unei hotărâri în cauză, atât timp cât se arată că se solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea 4.000 mc gaze naturale pentru anii (...), cuantumul sumei, perioada pentru care se datorează urmând a fi stabilită pe bază de probe, în cadrul examinării fondului dreptului dedus judecății.
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată. În cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, care instituie un termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului solicitat. Nu poate fi reținută aplicabilitatea termenului de prescripție de 6 luni invocat de către societatea pârâtă, deoarece obiectul pretențiilor deduse judecății de reclamant/ă îl constituie drepturi asimilate drepturilor salariale cuvenite angajaților și trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție. De altfel, chiar pârâta susține în apărare că un asemenea ajutor s-a inclus în salariul de bază, devenind parte componentă a acestuia. Întrucât acțiunea reclamantei/. s-a înregistrat la data de 29 mai 2009, iar pretențiile sunt solicitate doar pentru 2006 , urmare a precizării de acțiune, tribunalul constată că acțiunea este formulată în termen legal raportat la data nașterii dreptului la acțiune, care nu se calculează de la expirarea a 150 zile necesare pentru închiderea anului financiar, întrucât pretențiile deduse judecății vizează drepturi salariale, fiind strâns legate de executarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, fără legătură directă cu închiderea anului financiar la nivelul societății, ci începe să curgă de la 1 ianuarie 2007 pentru drepturile aferente anului 2006 întrucât în lipsa stabilirii unui termen fix la care să fie achitat ajutorul material reprezentând cota de gaze naturale aferent unui an calendaristic înseamnă că ultima zi în care putea fi acordat este ultima zi a anului respectiv.
Cercetând pe fond pretenția dedusă judecății, instanța a reținut următoarele:
Între reclamant/ă și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă, aspect necontestat, conform mențiunilor din carnetul de muncă și deciziei de încetare a raporturilor de muncă depuse la dosar, până la data de (...).
Potrivit art. 187 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută șisocietatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior.
Aceste dispoziții au fost reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007 s- a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
Pentru a se stabili dacă în cadrul salariului de bază a fost sau nu inclusă contravaloarea cotei de 4.000 mc de gaze naturale recunoscută în favoarea salariaților pârâtei, respectiv, în caz afirmativ, pentru a se cunoaște cuantumul sumei datorate reclamantei/. s-a adminstrat proba cu expertiza contabilă. Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză, care a avut la bază toate înscrisurile puse la dispoziție de societatea pârâtă și aflate la dosar respectiv: state de plată, înscrieri din carnetul de muncă, decizii ale conducătorului sucursalei B. care au stat la baza modificărilor salariale pe perioada supusă expertizei, contractele colective de muncă, adresele P. nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818/(...), rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale anual nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantei/. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs după anul 2000 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
Pârâta, susținând includerea ajutorului în cadrul salariului de bază, se prevalează de adresele IP nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818 din 4 august
1997 , atașate întâmpinării formulate. Însă, deși adresa nr. 1721/1997 face referire la un protocol încheiat la 16 iunie 1997 prin care s-a convenit majorarea salariilor cu 1,27 în medie pe regie cu începere din 1 iulie 1997, coeficient de majorare aplicabil după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducerea regiei pentru fiecare sucursală (adresa IP nr. 1738/1997), la dosarul cauzei pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantei/. (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat, nu a prezentat niciun document ce atestă fondul de salarii aprobat de conducerea regiei conform adresei nr. 1738/1997. Totodată adresa nr.
1818/1997 privește exclusiv S. P. Timișoara și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte, S. B. nu i-a fost comunicată o asemenea adresă, care nu există în evidențele pârâtei, aspect constatat de expertul desemnat în cauză. Chiar dacă la dosarul cauzei pârâta a depus în apărare extrase din carnetele de muncă ale diferiților angajați ale diverselor sucursale din țară, din care rezultă că la data de 1 iulie 1997 s-a procedat la o indexare a salariului conform adreselor nr. 1738/1997 și nr.
1818/1997, tribunalul nu a reținut că o asemenea indexare a avut loc și la nivelul salariilor angajaților sucursalei din B. a pârâtei, atât timp cât dinevidențele pârâtei, analizate de expert, nu rezultă acest aspect, cât timp nu s-a depus la dosarul cauzei copia vreunui carnet de muncă al unui salariat al sucursalei din B. care să cuprindă mențiuni similare celor din carnetele de muncă ale salariaților din Craiova, Moinești, Videle (prezentate în cuprinsul opiniei expertului asistent). Din aceste considerente tribunalul nu poate reține ca pertinente nici concluziile expertului asistent, desemnat de pârâtă, ale cărui concluzii pornesc tot de la adresele mai sus menționate, de la diferitele decizii de reașezare a salariului emise de alte sucursale decât cea din B..
Chiar dacă la data de 1 iulie 1997 reclamanta/ul nu era angajat/ă a societății pârâte, de la momentul angajării acesteia îi sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus decizia conducerii sucursalei B. care să constituie suportul legal de majorare efectivă a salariului de bază al angajaților cu începere din 1 iulie 1997 prin includerea în acesta a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, cât o adresă similară celei cu nr. 1818/1997 nu a fost emisă și pentru sucursala B., cât în carnetele de muncă ale persoanelor angajate la data de 1 iulie 1997 în cadrul sucursalei B. nu apar mențiuni privitoare la reașezarea salariului la 1 iulie 1997, așa cum apar în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale, concluziile expertului asistent întemeiate pe adrese ce nu privesc sucursala B., pe înscrieri în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale nu pot fi luate în considerare.
Obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și cererea de efectuare a unei contraexpertize s-au apreciat ca fiind neîntemeiate, neutile justei soluționări a cauzei, pentru considerentele arătate în încheierile de ședință din data de 20 februarie, respectiv 13 martie 2012.
Astfel, solicitarea de precizare, în mod clar, dacă SC P. SA B. era sau nu sucursală a P. RA la data negocierii și încheierii contractului colectiv de muncă la nivel P. pe anul 1997 și la data de 1 iulie 1997, dacă reclamanta/ul era parte în contractul colectiv de muncă pe anul 1997, nu constituie un atribut al expertului, ci este o probă care revine pârâtei, dacă dorește să se prevaleze de ea.
Solicitarea de examinare profesională a documentelor puse la dispoziție de pârâtă nu reprezintă o obiecție concretă la expertiza efectuată și nici nu justifică efectuarea unei contraexpertize, atâta timp cât nu s-a contestat de pârâtă că nu s-ar fi avut în vedere de expert toate documentele prezentate, cât din compararea lucrării de expertiză întocmită cu opinia expertului asistent rezultă cu certitudine că ambii experți au avut în vedere aceleași documente aflate în posesia pârâtei, diferența constând doar în interpretarea documentelor. Cererea de verificare a încadrării salariului reclamantei/. în grila de salarizare a P. SA nu este concludentă atât timp cât pârâta nu a probat (cu înscrisuri justificative, mențiuni în carnetul de muncă) includerea efectivă a ajutorului material solicitat în salariul de bază al angajaților în funcție la data de 1 iulie 1997. Prin urmare, chiar dacă s-ar stabili că salariul reclamantei/. se încadrează în grila de salarizare la nivelul societății pârâte, aceasta nu înseamnă că ajutorul solicitat s- a inclus în salariu de bază cât timp nu s-a dovedit cert, cu documente justificative (ce privesc direct pârâta și angajații acesteia de la nivelul sucursalei B.) o asemenea operațiune. Pe de altă parte, neincluderea ajutorului material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze anual s-a reținut cu caracter irevocabil de Curtea de A. C. în privința altor salariați ai S. B. a societății pârâte (exemplificativ pot fi amintite dosarele din ședințele de judecată din 10, 13, 14 15 decembrie 2010, 31 ianuarie 2011), astfel că fiind vorba de același angajator,același drept pretins, de aceeași perioadă, de aceeași stare de fapt trebuie acordat tratament egal tuturor salariaților.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestui adaos, obligativitatea acordării lui a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu a fost agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații (…) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaz";. Potrivit art. 39 alin.1 lit. a Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar conform art. 40 alin. 2 lit. c din același cod, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 alin. 1, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Față de aceste dispoziții legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanta/ul în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit/ă să primească un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2006 proporțional cu perioada efectiv lucrată, adică în intervalul (...)
- (...), când au încetat raporturile de muncă. De altfel în acest sens sunt și pretențiile reclamantei, exprimate în acțiunea precizatoare, anterioară administrării probei tehnice, ce le-a avut în vedere în această formă.
Pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 18 mai 2006 reclamantei/. i se cuvine o sumă brută de 1.021 lei cu titlu de ajutor material, ceea ce înseamnă o sumă netă de 712 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, reținându-se că pe perioada menționată prețul gazelor nu a suferit vreo modificare.
În baza considerentelor exprimate, reținându-se că pârâta nu a reușit să probeze că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiză, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază, tribunalul în baza dispozițiilor legale mai sus amintite a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale, a nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesual active a reclamantei/. și a prescripției dreptului la acțiune și va admite acțiunea precizată formulată de reclamant/ă șiîn consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei/. contravaloarea ajutorului de 4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 18 mai 2006, data încetării raporturilor de muncă, în cuantum de 1.021 lei brut (712 lei net).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC O. P. SA solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii cu respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului a arătat că statuările instanței fondului in sensul ca parata nu ar fi acordat ajutorul material constând in contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art.87 alin.I din CCM la nivel de ramura pe anii
2006 - 2007 sunt nefondate.
Din ansamblul probațiunii administrate in cauza rezulta in mod cert ca ajutorul constând in contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus in salariul de baza al salariaților.
Astfel, prin ar1.187 din CCM la nivel de ramura nr.288/2006 s-a stipulat ca: " salariații agenților economici nominalizați in Anexa nr.I pct.B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar prin art.178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petroliera s-a stipulat ca: " salariații agenților economici nominalizați in Anexa 1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea a 2.500 4.000 m.c. de gaze naturale. Cuantumul si condițiile de acordare vor fi stabilite prin contractele colective de munca la nivele inferioare".
Prin art.176 din CCM la nivel de unitate (P.) se prevede ca la nivelul P., ajutorul social constând in plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de munca pe anul 1997. Aceasta împrejurare rezulta din adresa IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1,27 iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea ca respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de baza ale personalului dupa primirea fondurilor de salarii defalcate si aprobate de conducere.
Prin adresa nr.1818/(...) alin.2 semnata de reprezentantul P. SA si reprezentantul FSLI P. se comunica S. P. următoarele: "calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde si prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca in vigoare".
Din aceasta probațiune rezulta in mod evident faptul ca începând cu data de (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, in limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. P. semnatare ale contractului colectiv de munca au agreat majorarea salariilor brute de baza individuale cu un coeficient de 1,27 in medie, creșterea având ca si componenta contravaloarea cotei de gaze. La nivelul anilor 1998 si următorii, suma aferenta ajutorului privind cota de gaze a fost majorata implicit ori de cate ori au fost majorate salariile SC"P." SA.
Pe de alta parte este de precizat ca aceasta împrejurare rezulta in mod expres din conținutul art.176 alin.l din CCM la nivel de P. in care s-a stipulat ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale (1 fost compensat prin C., aspect reținut si de instanța de fond. A. formulare a art.176 se regăsește si in CCM la nivel de P. pentru anii 2006, 2007, iar in anul
2008 alin. 1 al art.176 se completează cu precizarea expresa că "începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fara obiect, având in vedere ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus in salariul salariaților și va rămâne așa până când P. FSLI vor conveni altfel".
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri intre P. si sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează cu prisosința faptul ca acesta a fost inclus in salariul de baza al salariaților.
Statuările instanței fondului in sensul ca parata nu a făcut dovada ca a inclus in salariul de baza acest ajutor sunt nefondate si ele sunt contrazise de probele administrate in cauza.
Din adresele depuse la dosarul de fond rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale. Aceste majorări salariale au fost posibile ca urmare a includerii in salariul de baza a ajutorului reprezentând c/valoarea a
4.000 mc gaze naturale. Prin adresa nr. 1818/(...) SC"P." SA a precizat in mod expres ca fondul de salarii cuprinde si prevederile art.176( 1) din CCM pe unitate.
Deși instanța de fond retine faptul ca reclamantul nu era angajat al SNP P. la data de 1 iulie 1997 si nu era parte a CCM, ca au avut loc majorări salariale potrivit carnetului de munca depus la dosarul cauzei, totuși, apreciază ca nu s-a facut dovada includerii acestui ajutor, câta vreme S. B. nu i-a fost comunicata o adresa identica cu adresa nr.1818/ 1997 si nu exista mențiuni in carnetul de munca al reclamantului in luna iulie 1997 cu privire la aceasta includere. Este evident ca din moment ce P. B. nu era parte a SNP P. si reclamantul nu era angajat al paratei, nu puteau exista asemenea mențiuni in carnetul de munca al acestuia in iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați P. B. care sa conțină asemenea mențiuni.
Apreciază ca nelegala înlăturarea concluzii lor expertului asistent Geta Teodorescu. I. de fond a considerat ca nu poate retine ca pertinente aceste concluzii deoarece experta face referire la alte sucursale si nu la S. B.
Concluziile expertului asistent sunt extrem de utile cauzei si edificatoare, fiind susținute de înscrisurile existente la dosar. I. de fond nu a avut in vedere faptul ca in ceea ce privește sucursala P. B., situația este una speciala, deoarece la momentul încheierii si aplicării CCM 1997 aceasta sucursala nu era membra a SNP P. SA. Prin urmare, reclamantul S. M. nu era angajat al P.RA la data negocierii și aplicării C.ui Colectiv de M. pe anul 1997, acesta rond transferat la SNP P. SA în data de (...) de la societatea comercială P. SA B. (societatea de sine stătătoare și nu sucursală a vreunei societăți), societate care a fuzionat cu SNP P. SA în baza art. 2 din OUG nr. 49/1997, fiind absorbită de aceasta.
Fiind angajat al unei alte societăți la momentul negocierii contractului colectiv de muncă al P. pe anul 1997, respectiv al SC P. SA B. care avea un CCM propriu (CCM 524/(...)) și ai cărei salariați erau constituiți într-un sindicat propriu, sindicat neafiliat FSLI, conform listei sindicatelor afiliate parte din CCM P. pe anul 1997, reclamantul nu putea beneficia de prevederile 176 alin (1) al acestui contract odată cu angajații P. RA, nefiind parte în acest contract.
Învederează împrejurarea ca prin decizia de încetare a contractului de munca s-au stabilit si drepturile salariale de care a beneficiat reclamantul in momentul disponibilizării: Reclamantul nu a contestat aceasta dispoziție. In ipoteza in care era nemulțumit de cuantumul despăgubirii acordate, avea posibilitatea sa conteste aceasta decizie numai cu privire la sumele acordate.
Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantului instanța a modificat in mod implicit si dispoziția de încetare a contractului de munca a acestuia in partea privitoare la despăgubirile acordate. O asemenea soluție este profund nelegala.
Consideră că este nelegală și obligarea pârâtei la achitarea în întregime a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului, câtă vreme instanța de fond a admis doar în parte acțiunea și cheltuielile trebuiau admise doar în parte.
Reclamantul S. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului canetemeinic și nelegal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr.
53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.
430/(...) și C. colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 187 că salariații vor beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de P. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din C. colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr.
130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură.
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997.
Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anii 2006 - 2007.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu anul 1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art. 176 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens.
Mai mult decât atât susținerile sale sunt contrazise și prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio probă aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Mai mult, nici chiar concluziile expertului asistent nu confirmă susținerile recurentei. Astfel, aceasta încearcă să demonstreze includerea în salariu de bază al reclamanților a contraechivalentului cotei de 4000 mc gaz natural., prin majorarea veniturilor salariale cu un coeficient de 1,27. În acest sens, cu titlu de exemplu, expertul indică situația mai multor salariați, din care rezultă însă că deși aceștia au beneficiat de creșteri salariale în anul 1997, acestea au diferit fundamental ca și cuantum de la un salariat la altul -403.260 lei, 320.000 lei,
134.618 lei etc.( filele 154 și urm dosar fond). Or tocmai aceste diferențe conduc la concluzia că majorările salariale din anul 1997 nu au reprezentat ajutorul material ce este solicitat prin prezența acțiunii. Spre deosebire de alte sporuri, bonusuri etc., a căror cuantum diferă în funcție de salariu fiecăruia,contravaloarea cotei de 4000 mc de gaze naturale reprezintă un ajutor material fix, ce trebuie să se regăsească așadar în mod firesc în creșterea cu aceiași suma a salariului fiecărui reclamant, indiferent de cuantumul inițial al acestuia.
Nu se poate reține că pentru un salariat contravaloarea a 4000 mc gaze este de
134.618 lei, în timp ce pentru un alt salariat, același bun valorează de trei ori mai mult - 403.260. În condițiile în care expertul asistent nu a oferit nici o explicație rațională acestor diferențe, față de lipsa unor alte probe pe care să se sprijine concluziile acestuia, în mod corect concluziile sale nu au fost reținute de instanța de fond.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, nu instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, ci instituie un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale solicitate de reclamant, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamantul este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
De asemenea, Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165 Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s-au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.
Întrucât dispoziția de încetare a contractului de muncă al reclamantului nu a constituit obiectul prezentului litigiu, Curtea constată a fi lipsită de temei și susținerea din recurs în sensul că prin admiterea acțiunii reclamantului instanța a modificat în mod implicit respectiva dispoziție în partea privitoare la despăgubirile acordate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, la care pârâta recurentă a fost obligată la fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a procedat în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 274
C.pr.civ., pârâta fiind partea căzută în pretenții, iar în ceea ce privește cuantumul acestora, instanța a avut în vedere onorariul de avocat suportat de reclamant, pentru reprezentare pe parcursul soluționării cauzei, cuantumul acestuia fiind unul rezonabil.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursuldeclarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În ceea ce privește solicitarea intimatului privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea reține că acesta a depus în probațiune doar o factură fiscală, neînsoțită de o chitanță, bon fiscal sau ordin de plată care să dovedească achitarea onorariului de avocat, motiv pentru care cererea acestuia va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 5. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG/12 iulie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 1638/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 948/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
