Decizia nr. 167/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 167/R/2012
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL SUCEAVA împotriva sentinței civile nr. 1. din 3 octombrie 2011 pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...) privind și pe reclamanții intimați M. M., S. I., A. V., T. C., D. M., P. I., L. L., H. I., U. M., precum și pe pârâtul TRIBUNALUL BOTOȘANI, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 ianuarie 2012 reclamantele intimate au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor declarate în cauză.
C. constată că s-a solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1769 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește pretenția reclamantei P. I., de luare în calculul indemnizațiilor a sporului de suprasolicitare neuropsihică pe perioada (...) - (...) și în consecință:
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâților la calculul și plata diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la
2 ani și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de suprasolicitare neuropsihică pe perioada (...) - (...), reținând autoritatea de lucru judecat cu dispozițiile sentinței civile nr. 1.
S-a admis în parte acțiunea reclamantelor M. M., S. I., A. V., împotriva pârâților Tribunalul Botoșani, C. de A. S., Ministerul Justiției, și în consecință:
Pârâții au fost obligați să recalculeze și să plătească reclamantelor M. M., S. I., A. V. diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de vechime (recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...)), spor de suprasolicitare neuropsihică (recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...));
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea acestor reclamante sub aspectul plății diferențelor cuvenite cu titlu de indemnizației de maternitate și pentru creșterea copilului prin includerea în baza de calcul a sumelor câștigate de aceste reclamante cu titlu de spor de confidențialitate și valoare sectorială;
S-a admis ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei L. L., împotriva pârâților Tribunalul Botoșani, C. de A. S., Ministerul Justiției, și în consecință:
Pârâții au fost obligați să recalculeze și să plătească reclamantei L. L. diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la
2 ani și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de vechime (recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...)), spor de suprasolicitare neuropsihică
(recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...) și în continuare);
S-a admis în parte acțiunea reclamantei P. I. împotriva pârâților
Tribunalul Botoșani, C. de A. S., Ministerul Justiției, și în consecință;
Pârâții au fost obligați să recalculeze și să plătească acestei reclamante diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la
2 ani calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de vechime, spor de suprasolicitare neuropsihică.
S-a admis acțiunea reclamantei U. M., împotriva pârâților Tribunalul
Botoșani, C. de A. S., Ministerul Justiției, și în consecință:
Pârâții au fost obligați să recalculeze și să plătească reclamantei U. M. diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la
2 ani și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de vechime, spor de suprasolicitare neuropsihică, spor de confidențialitate, valoare sectorială;
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. I. împotriva pârâților Tribunalul Botoșani, C. de A. S., Ministerul Justiției, 5 și în consecință:
Pârâții au fost obligați să recalculeze și să plătească reclamantei H. I. diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la
2 ani și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de vechime, spor de suprasolicitare neuropsihică, spor de confidențialitate;
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei H. I. sub aspectul plății diferențelor cuvenite cu titlu de indemnizației de maternitate prin includerea în baza de calcul a sumelor câștigate de această reclamantă cu titlu de valoare sectorială;
S-a admis acțiunea reclamantei T. C., împotriva pârâților Tribunalul
Botoșani, C. de A. S., Ministerul Justiției, 5 și în consecință:
Pârâții au fost obligați să recalculeze și să plătească reclamantei T. C. diferența dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu dematernitate și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de suprasolicitare neuropsihică, spor de confidențialitate, valoare sectorială.
Pârâții au fost obligați să plătească fiecărei reclamante sumele datorate, actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală aferentă sumei datorate, de la data scadenței fiecărei sume și până la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut faptul că reclamantele sunt judecători și în diferite perioade au efectuat concediu de maternitate, respectiv concediu pentru îngrijirea copilului.
Potrivit centralizatorului întocmit de Tribunalul Botoșani (f. 32), reclamantelor li s-a recunoscut dreptul la plata unor sporuri cu titlu de drepturi salariale neachitate prin diferite hotărâri judecătorești.
Hotărârile judecătorești au fost depuse la dosarul cauzei (f. 33 - 68), sunt irevocabile în privința reclamantelor, așa cum rezultă din mențiunile din cuprinsul acestora sau din informațiile de pe portalul instanțelor judecătorești, coroborate cu faptul plății parțiale a drepturilor recunoscute, plată atestată de Tribunalul Botoșani, conform centralizatorului depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1. s-a dispus și obligarea pârâților din prezenta cauză la recalcularea în favoarea reclamantei P. I. a indemnizației de concediu prenatal și postnatal prin includerea în baza de calcul a sporului de suprasolicitare neuropsihică cuvenit pe perioada (...) - (...) și a sporului de anticorupție de 30-40% și la plata diferențelor bănești rezultate (f. 67-68).
În perioada în care reclamantele M. M., S. I., A. V., L. L. s-au aflat în concediu de maternitate și apoi în concediu de îngrijire a copilului (anii 2002,
2003, până la 1 aprilie 2005) în privința concediului de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului erau incidente dispozițiile L. nr. 1., în forma în vigoare la data nașterii dreptului (adică la data intrării fiecărei reclamante în concediu de maternitate, respectiv concediu pentru îngrijirea copilului, conform datelor din tabele de mai sus).
A.e reclamante, în calitate de asigurate în sistemul public au fost îndreptățite la concediu și indemnizație de maternitate, conform art. 98 alin. 1 lit. c din Legea nr. 1., în forma în vigoare la data nașterii dreptului fiecăreia, respectiv la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului, conform art. 98 lit. c din aceeași lege.
Reclamantelor li s-au recunoscut aceste drepturi, plătindu-li-se indemnizația cuvenită însă raportat la media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu, fără luarea în considerare a diferitelor sporuri recunoscute în favoarea reclamantelor, ulterior efectuării concediului de maternitate și de îngrijire a copilului prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamantelor li s-au recunoscut drepturi salariale cuvenite pentru o perioadă anterioară intrării acestora în concediu de maternitate, respectiv pentru îngrijirea copilului, drepturi neluate în calculul indemnizației, tribunalul apreciază că fiind un drept care trebuia acordat reclamantelor și nu s-a acordat, acestea sunt îndreptățite la plata retroactivă a diferenței dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate, respectiv indemnizație concediu pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de vechime (recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...)), spor de suprasolicitare neuropsihică (recunoscut prin hotărâre judecătoreascăirevocabilă pe perioada (...) - (...) și pentru viitor în privința reclamantelor M. M., S. I., A. V., respectiv pe perioada (...) - (...) și în continuare pentru reclamanta L. L.).
Pentru același considerent relevat în privința celorlalte reclamante, acela al obținerii retroactive a unor drepturi salariale care dacă existau la data de la care prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a reținut că sunt datorate, ar fi intrat în calculul indemnizației de maternitate, conform art. 10 din OUG nr.
158/2005, tribunalul apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata retroactivă a diferenței dintre sumele încasate cu titlu de indemnizație concediu de maternitate și cele cuvenite, calculate prin luarea în calculului mediei veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu și a sumelor câștigate cu titlu de spor de suprasolicitare neuropsihică
(recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...) și în continuare), spor de confidențialitate (recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...) și în continuare), valoare sectorială
(recunoscută prin hotărâre judecătorească irevocabilă pe perioada (...) - (...) și pentru viitor).
Dacă până la data de 17 februarie 2003 (dată la care a intrat în vigoare
OUG nr. 9/2003 de modificare a L. nr. 1., act normativ anterior revizuirii constituționale, aplicabil, în lipsă de prevedere contrară, din momentul publicării sale) conform art. 99 alin. 2 din Legea nr. 1. baza de calcul a indemnizației de maternitate și pentru creșterea copilului se determina ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora s-a achitat
contribuția individuală de asigurări sociale, ulterior acestei date, ea s-acalculat ca medie a veniturilor lunare din ultimele 10 luni anterioare datei nașterii copilului, pe baza cărora s-a datorat sau, dup ă caz, s -a achitat
contribuția individuală de asigurări sociale.
Întrucât la momentul la care reclamantele au intrat în concediu de maternitate, respectiv de creștere a copilului, în veniturile salariale anterioare datei intrării în concediu nu erau cuprinse drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, contribuția individuală de asigurări sociale nu a putut fi calculată și achitată.
Este însă cert că reclamantelor li s-au recunoscut anumite drepturi salariale pentru perioada anterioară intrării lor în concediu de maternitate și/sau de creștere a copilului până la 2 ani, drepturi care dacă erau recunoscute și achitate benevol de pârâți la acel moment ar fi constituit bază de calcul a indemnizației de maternitate și/sau pentru creșterea copilului.
Pe de altă parte, drepturile recunoscute prin hotărârile judecătorești depuse la dosar, au fost parțial achitate de ordonatorii de credite (principal, secundar, terțiar), așa cum rezultă din centralizatorul depus la dosar (f. 32), astfel că parțial pentru drepturile plătite s-au reținut și achitat contribuțiile de asigurări sociale, urmând ca pentru diferența neachitată (independent de voința reclamantelor), contribuțiile datorate să fie reținute la momentul plății.
Faptul neachitării contribuțiilor aferente sumelor câștigate prin hotărâi judecătorești nu poate fi imputată reclamantelor, atâta timp cât pârâții nu și- au îndeplinit obligația de plată a sumelor datorate reclamantelor.
Sub acest aspect, apărarea pârâtului Ministerul Justiției pe fondul cauzei nu este întemeiată.
Calculul și plata indemnizației de maternitate, respectiv a indemnizației pentru creșterea copilului până la 2 ani s-a făcut de angajator, conform art. 133 alin. 2 lit. a raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 1., în vigoare până la data de 1 ianuarie 2006.
Ca atare, în baza acestor prevederi legale, angajatorul plătea indemnizația cuvenită persoanei aflată în concediu de maternitate sau de îngrijire a copilului, suma plătită recuperându-se din contribuția de asigurări sociale care se vira la bugetul asigurărilor sociale de stat, angajatorul virând mai puțin cu suma plătită titularului indemnizației.
În acest sens sunt dispozițiile art. 27 din Legea nr. 1., conform cărora sumele reprezentând prestații de asigurări sociale, care se plătesc de angajator asiguraților, în contul asigurărilor sociale, se rețin de acesta din contribuțiile de asigurări sociale datorate pe luna respectivă.
Și începând cu data de (...) când a intrat în vigoare OUG nr. 158/2005, obligația de calcul și plată a indemnizației de maternitate revenea angajatorului, conform art. 36 alin. 3 lit. a, art. 38 din OUG nr. 158/2005.
Astfel, potrivit art. 36 alin. 3 lit. a calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de ordonanță (deci inclusiv indemnizația de maternitate reglementată în capitolul 4, art. 23 - 25) se face lunar de angajator. S. reprezentând indemnizații se rețin de plătitor (adică de angajator conform art. 36 alin. 3 lit. a) din contribuțiile pentru concedii și indemnizații, potrivit art. 38.
Plata indemnizației de maternitate de către angajator este prevăzută expres și în art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005.
Abia începând cu data de 1 ianuarie 2006, în privința indemnizației pentru creștere copilului, au devenit incidente dispozițiile OUG nr. 148/2005, care plafonau cuantumul indemnizației la maxim 4.000 lei și prevedeau acordarea dreptului și plata lui de direcția județeană de muncă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a M. J. a fost respinsă.
Așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu sunt aplicabile prevederile OUG nr. 148/2005, întrucât drepturile solicitate de reclamante privesc o perioadă anterioară datei intrării în vigoare a acestei ordonanțe, (...), astfel că dispozițiile ei nu pot fi aplicate retroactiv.
Conform L. nr. 1. și a OUG nr. 158/2005, aplicabilă tot din 1 ianuarie
2006, plata indemnizației de concediu de maternitate, respectiv a concediului pentru îngrijirea copilului se făcea de angajator și nu de altă entitate.
Ca atare, obligația de calcul și de plată a diferenței dintre indemnizația plătită și cea cuvenită revine angajatorului.
În cauză angajatorul este tribunalul, al cărui președinte este ordonator terțiar de credite, care primește sumele de bani destinate plății drepturilor salariale de la ordonatorul secundar, care la rândul său primește sumele de bani de la ordonatorul principal.
Or, reclamantele au chemat în judecată angajatorul, precum și entitățile de la care angajatorul primește sumele de bani cuvenite reclamantelor, care în calitate de ordonatori de credite au aceleași obligații ca și angajatorul.
Problema prescripției dreptului la acțiune nu poate fi pusă în condițiile în care acțiunea s-a promovat în termenul de 3 ani calculat de la data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești prin care reclamantelor li s-au recunoscut drepturi salariale care trebuiau luate în calculul indemnizațiilor cuvenite pentru concediul de maternitate și concediul pentru îngrijirea copilului până la 2 ani.
Conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data promovării acțiunii, prescripția începe să curgă de la data la care naște dreptul la acțiune. A. moment coincide cu data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care stă la baza pretențiilor solicitate în prezentul cadru procesual, întrucât numai de la acest moment reclamantele au avut certitudinea că li se cuvin drepturile salariale acordate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL SUCEAVA.
C. de A. S. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de indemnizație de concediu rezultate în urma recalculării indemnizațiilor de concediu de maternitate și pentru creșterea copilului până la 2 ani, în cauza de fată sunt incidente dispozițiile art, 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, in conformitate cu care "În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită."
Fiind vorba așadar de prestații periodice, pentru fiecare dintre acestea curgând un termen distinct de prescripție, vă rugăm să constatați că pretențiile afirmare trebuiau examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/]958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil in materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
Concret, termenul de prescripție a început să curgă, pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de concediu.
Față de aceste prevederi legale, în speța prezentă, dreptul subiectiv trebuia valorificat în perioada (...) - (...) astfel că, pe cale de consecință, dreptul material la acțiune s-a prescris pentru perioada menționată mai sus.
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii ((...)), precum și în considerarea art. 12 din Decretul mai sus menționat potrivit căruia "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", în speță dreptul la acțiune este prescris pentru perioadă solicitată prin acțiune de către reclamanți cu excepția perioadei (...) - (...) in care reclamanta U. M. s-a aflat în concediu de maternitate.
Pe fondul cauzei, arată că în conformitate cu prevederile art. 3 din OUG
158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate,
"D. la concediile și indemnizațiile prevăzute la art.2 alin. (1) este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații, denumită în continuare contribuție pentru concedii și indemnizații".
Astfel, indemnizațiile de asigurări sociale se determină în funcție de veniturile pe baza cărora s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale.
Având în vedere dispozițiile legale care stabilesc baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale, reclamantele nu au făcut dovada contribuției individuale la asigurările sociale calculată în funcție de sporurile arătate, respectiv sporul de vechime, de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul brut, precum și creșterile salariale acordare bugetarilor în anul 2007.
În ceea ce privește dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâților să plătească fiecărei reclamante sumele datorate, actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală aferentă sumei datorate, de la data scadenței fiecărei sume și până la data efectivă a plății, arată că potrivit art. 1088 din Codul civil "La obligațiile care au ca obiect o sumă de bani oarecare, daunele - interesepentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
A.e daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
De asemenea, daunele se acordă atunci când se află întrunire elementele răspunderii civile, ceea ce în speță nu poate fi reținut.
Arată că instanța de fond a acordat deja daune-interese prin obligarea pârâților la plata creanței cu reactualizări.
Pe de alta parte, în cauză sunt incidente prevederile art, 1082 din Codul civil, potrivit cărora "debitorul este osândit de ce cuvine, la plata de daune- interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată .
Ministerul Justiției prin recursul său a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivarea recursului consideră că în mod greșit Tribunalul Bistrița Năsăud a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
În cauză nu Ministerul Justiției justifică calitatea procesuală pasivă, întrucât indemnizațiile solicitate de către reclamanți nu se achită din bugetul acestuia.
Potrivit art. 99 din Legea nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni, pe baza cărora a fost plătită sau calculată contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective.
Art. 3 "D. la concediile și indemnizațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații, denumită În continuare contribuție pentru concedii și indemnizații".
OUG 148/200 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în art. 9, așa cum a fost publicată la data de (...), dispunea următoarele:
Art. 9 (1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, reprezentând indemnizație, stimulent sau alocație de stat pentru copii, și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestora se depun, după caz, la primăria comunei, orașului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului B., pe raza căreia/căruia solicitantul își are domiciliul sau reședința".
Art. 19 din actul normativ sus menționat: "Fondurile necesare plății drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cheltuielile administrative, precum și cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M. M., S. S. și F.".
Având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus și ținând cont de faptul că între reclamanți și M., J. nu există nici un raport juridic, această instituție neavând nici o atribuție în ceea ce privește reținerea contribuțiilor de asigurări sociale, apreciază temeinică excepția lipsei calității procesual pasive a M. J.
Indemnizația de care au beneficiat reclamantele aflate în concediu de maternitate a fost virată exclusiv de la bugetul asigurărilor sociale, și nu din bugetul alocat M. J., astfel că nu poate fi reținută culpa acestuia prinneacordarea cuantumului solicitat de către acestea pentru perioada cât au fost în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului.
Mai invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de indemnizație de concediu rezultate în urma recalculării indemnizațiilor de concediu de maternitate și pentru creșterea copilului până la 2 ani, în cauza de fată sunt incidente dispozițiile art. 12 din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în conformitate cu care. "În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită." Cât privește data nașterii dreptului la acțiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.
Pe fondul cauzei, arată că acțiunea este nefondată.
Conform prevederilor art. 3 din OUG 158/2005, privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, "D. la concediile și indemnizațiile prevăzute la art. 2 alin. (1) este condiționat de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații, denumită În continuare contribuție pentru concedii și indemnizații".
Indemnizațiile de asigurări sociale se determină în funcție de veniturile pe baza cărora s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale.
Indemnizațiile solicitate a fi recalculate prin includerea în baza de calcul a sporurilor menționate mai sus, au fost calculate corect în raport de contribuția reținută, deoarece în baza de calcul nu au intrat și sporurile obținute prin sentințele menționate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâților să plătească fiecărei reclamante sumele datorate, actualizate cu rata inflației, precum și dobânda legală aferentă sumei datorate, de la data scadenței fiecărei sume și până la data efectivă a plății, se arată că instanța de fond a acordat deja daune-interese prin obligarea pârâților la plata creanței cu reactualizări.
Analizând recursurile invocate, prin prisma motivelor invocate și aapărărilor formulate, C., deliberând, constată următoarele:
1. Cu privire la prescripția dreptului la acțiune invocată de recurenți.
În soluționarea excepției, C. va porni de la analiza și interpretarea normelor aplicabile instituției prescripției, în vigoare la data nașterii drepturilor deduse judecății, cu o analiză distinctă a datei de la care acest termen începe să curgă, acest aspect fiind disputat de recurente și intimate.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, durata termenului general de prescripție aplicabil in materia drepturilor de creanță este de 3 ani.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă acest termen, art. 7 alin. 1 din decret prevede în mod generic că aceasta este data când se naște dreptul la acțiune. În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită, în conformitate cu prevederile art. 12 din același act normativ.
C. notează așadar că, din punct de vedere al prescripției invocate, litigiul poartă în esență asupra noțiunii de „ data când se naște dreptul la acțiune";.
În opinia reclamantelor intimate, însușită de instanța de fond, dreptul la acțiune s-a născut data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care stă la baza pretențiilor solicitate în prezentul cadru procesual, întrucât numai dela acest moment reclamantele au avut certitudinea că li se cuvin drepturile salariale acordate.
Raționamentul instanței de fond pornește însă de la o premisă greșită : necesitatea existenței unor certitudini absolute în privința drepturilor pretinse. Or, tocmai negarea existenței unor drepturi, contestarea sau încălcarea lor conduc la necesitatea unor acțiuni în justiției, incertitudinea în care se află titularii drepturilor cu privire la deplina lor justețe neputând constitui în vreun fel un impediment de natură a împiedica nașterea drepturilor lor la acțiune.
Faptul că sporurile salariale pretinse de reclamantele recurente au fost nesocotite de recurenții intimați nu înseamnă că acestea nu au existat anterior pronunțării hotărârilor judecătorești de care reclamantele se prevalează, or, preexistând acestora, ele trebuiau solicitate prin acțiuni în justiției, inclusiv în ceea ce privește cuantumul indemnizațiilor de concediu de maternitate și pentru creșterea copilului, în termenul general de prescripție amintit mai sus.
În aceste sens C. notează că hotărârile irevocabile amintite sunt rezultatul unor acțiuni în realizare, prin care instanța a constatat existența dreptului și i-a obligat pe pârâți la plata drepturilor nesocotite. Ca atare, prin aceste hotărâri nu s-au născut drepturi noi, care să stea la baza pretinderii drepturilor ce fac obiectul prezentului litigiu, pentru a putea aprecia că aceasta este data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamantelor intimate.
Extrem de clar și de concis, art. 2 din Decretul 167/1958 prevede că. „în obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept.";
Aplicând regula de speța de fața, în lumina celor expuse mai sus, curtea notează că raportul de drept între părți s -a născut în fiecare lună în care reclamantele au beneficiat de indem nizație de concediu de maternitate și
pentru creșterea copilului , cuantumul acestora fiind unul stabilit prinraportare la ansamblul normativ în vigoare la data fiecărei prestații, indiferent de recunoașterea sau nu de către recurenții pârâți a tuturor sporurilor la care reclamantele erau îndreptățite și independent de pronunțarea unor hotărâri care NU au născut noi drepturi în favoarea acestora. Astfel, plata cuantumului unei indemnizații calculate greșit, fără includerea tuturor sporurilor la care intimatele reclamante erau îndreptățite, semnifică neexecutarea în întregime a obligației ce revine debitorului și reprezintă o încălcare a dreptului corelativ, ce atrage după sine nașterea dreptului la acțiune în acel moment.
Nu se poate reține nici argumentul intimatelor potrivit căruia „ prin punerea în executare a acestor titluri pârâții au recunoscut obligațiile ce le revin"; . Astfel, o condiție esențială a recunoașterii ca o cauză generală de întrerupere a precripției este ca aceasta să fie voluntară, spontană, și nicidecum expresia punerii în executare a unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu, astfel cum este cazul în cauza de față.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, C. reține că motivele de recurs ce privesc excepția prescrierii pentru perioada anterioară celor trei ani datei introducerii acțiunii - respectiv (...)- sunt întemeiate, urmând a dispune în consecință.
2. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului
Ministerul Justiției.
Cu privire la această excepție, C. urmează a analiza argumentele acestuia doar cu privire la situația ulterioară datei de (...), față de împrejurarea că pentru perioada anterioară acestei date C. a constat prescrierea dreptului la acțiune a intimatelor reclamante, o analiză suplimentară a calității procesuale pasive aferentă acestor pretenții prescrise apărând ca superfluă.
C. notează așadar că analiza va fi circumscrisă normelor legale în vigoare în perioada nesupusă prescripției și anume (...) - (...) și respectiv (...) - (...), în ceea ce privește obligația de calcul și/sau plată a indemnizației de concediu de maternitate.
Potrivit art. 36 alin.3 lit.a și art. 38 din OUG nr. 158/2005 raportat la art. 1 lit. A din acest act normativ, plata indemnizațiilor se face lunar, de cătreangajator pentru asigurații care desfășoară activități pe bază de contractindividual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum și orice alte activități dependente, inclusiv așadar pentru judecători. În consecință,calitatea procesuală pasivă a recurentului M. J. este justificată prin prisma calității sale de ordonator principal de credite, excepția invocată apărând așadar ca nefondată.
3.Cu privire la fondul cauzei, curtea reține că argumentele recurențilorsunt legate de dispozițiile art. 3 din OUG 158/2005, care condiționează dreptul la indemnizațiile pretinse de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizații. Or, așa cum în mod corect a subliniat și instanța de fond, plata contribuției este o obligație a angajatorului, care nu își poate invoca propria culpă pentru a fi exonerat de îndeplinirea acestei obligații.
Pe de altă parte, după cum rezultă din tabelul depus de intimate, contribuția aferentă acestor sporuri este achitată de către recurenți odată cu executarea titlurilor executorii, astfel încât această condiție va fi îndeplinită retroactiv odată cu plata în întregime a drepturilor salariale recunoscute reclamantelor, conduită ce ține exclusiv de voința recurenților.
În consecință,față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, C. reține ca fondate recursurile formulate doar în ceea ce privește incidența parțială a prescrierii dreptului la acțiune,motiv pentru care, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civilă, va admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL SUCEAVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar (...) pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL SUCEAVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar (...) pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții T. C. și U. M. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, C. de A. S. și Ministerul Justiției și obligă pârâții să calculeze și să plătească :
- reclamantei T. C. diferența dintre sumele încasate cu titlu de îndemnizație de concediu de maternitate pentru perioada (...) - (...) și cele cuvenite, calculate prin luarea în calcul a sumelor câștigate cu titlu de spor de solicitare neuropsihică, spor de confidențialitate, valoare de referință sectorială.
- pentru reclamanta U. M. diferența dintre sumele încasate cu titlu de îndemnizație concediu maternitate pentru peroiada (...) - (...) și cele cuvenite, stabilite cu luarea în calcul a sumelor câștigate cu titlu de spor de suprasolicitare neuropsihică, spor de confidențialitate și valoare de referință sectorială.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamanții M. M., S. I., A. V., T.
C., D. M., P. I., L. L., H. I. și U. M. în contradictoriu cu pârâții Tribunalul
Botoșani, C. de A. S. și Ministerul Justiției, constatând intervenția prescripției dreptului la acțiune.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
GREFIER
N. N.
Red.DCG Dact.SzM/3ex.
| ← Decizia nr. 5137/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2423/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
