Decizia nr. 2423/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2423/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L.T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 524 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. Ș., având ca obiect completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurentei de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 524 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. S. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, începând cu data de (...), cu luarea în calcul a grupei a I-a de muncă, conform adeverinței nr. (...), emisă de S. - „. M. -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr.85287/(...), reclamantului i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 338 lei, punctajul mediu anual fiind stabilit la 1,14134 puncte.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei copia adeverinței nr. (...), emisă de S. - „. M. -., din care rezultă că în perioadele (...)-(...), (...)-(...) a lucrat în grupa I de muncă.
Sunt invocate dispozițiile art.5 alin. l, pct. I, II și V, 86 alin.1, art.87 din
Legea nr. 19/2000, art. 4 pct.2 si 3 din O.U.G. nr. 4/2005.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și a II-a de muncă urmau a fi precizate de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul MMPS nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea
1 unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Prin Ordinul comun nr.125 din (...), care a completat Ordinul nr.50/1990, emis de M. și M., au fost stabilite locurile de muncă,activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă , în vederea pensionării. Acest Ordin a fost emis în baza Legii nr.3/1977 și în conformitate cu prevederile art.2 din Decretul-Lege nr.68/1990 prin care se urmărea înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului , în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă.
Referitor la aplicarea acestor prevederi Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr.87/1999 în sensul că, prevederile Decretului-Lege nr.68/1990 sunt neconstituționale în măsura în care recunosc beneficiul dreptului de încadrare în grupele de muncă numai în favoarea unor categorii de asigurați și nu în favoarea altora care, realmente, se află în aceeași situație.
Potrivit dispozițiilor art.169 alin.1 și 2 din Legea nr.263/2010, pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi cu titlu de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de (...), și care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I sau a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, respectiv cu 50% pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă și cu
25% pentru activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă. Or, chiar din copia Deciziei nr.85287/(...), depusă de către pârâtă, rezultă că drepturile inițiale ale reclamantului au fost stabilite la data de (...).
Reducerea vârstei standard de pensionare trebuie să se facă potrivit legii în vigoare la momentul în care se solicită pensionarea, fără să intereseze sub acest aspect legea în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă D. activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv copia adeverinței anterior menționate, rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioadele
(...)-(...), (...)-(...) a lucrat în grupa I de muncă în procent de 1. din timp.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a I de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamant a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei I de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, urmare a încadrării reclamantului în grupa I de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit pretențiile sale prin adeverința anterior menționată, instanța în temeiul art. 153 lit.f și lit.g coroborat cu prevederile art. 156 și urm. din Legea nr.263/2010 a admis acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
2
În motivarea recursului pârâta a arătat că la punctele 3 și 7 din ordinul nr. 50/1990 se prevede că pot beneficia de recunoașterea grupei categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2, în ordin proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. După cum se poate observa după o simplă lecturare a acestor puncte, nu se regăsește încadrarea în aceste prevederi profesia respectivă (care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezența noxelor, prin risc deosebit, prin expunerea fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, suprasolicitare fizică sau nervoasă).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Practic, recursul susține imposibilitatea de a se încadra în grupa I de muncă funcția deținută de reclamant, (aceea de frânar, șef tren, șef MAN, magaz. Tren), fiind singurul motiv de recurs formulat.
Curtea reține că Legea nr. 19/2000 și apoi Legea nr. 263/2010 acordă o serie de facilități pentru pensionarii care au desfășurat activitate salariată în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale, fiind așadar legitim a se solicita recunoașterea grupei de muncă de către pensionar la stabilirea pensiei.
În cazul reclamantului, prin adeverința eliberată, fostul angajator atestă că aceasta a lucrat în grupa I de muncă în perioadele (...)-(...), (...)-(...).
Așa cum reiese din înscrisurile depusă la fond și din cererea de recurs, pârâta recurentă refuză luarea în considerare a acestei adeverințe, apreciind că în mod greșit unitatea i-a acordat grupa superioară de muncă întrucât la punctele 3 și 7 din Ordin nu se regăsește profesia reclamantului, care prin natura ei nu presupune acele condițiile grele, nocive sau periculoase ce să justifice acordarea grupei.
Refuzul pârâtei nu este legitim.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2."; Prin urmare, selecția făcută de pârâtă pe motiv că frânarii, șefii tren etc. nu au lucrat în condiții similare muncitorilor este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, „Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele M.ui S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. (…) Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
3
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că recurenta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității adeverinței cuprinzând această mențiune cu privire la grupa de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamantului apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală.
Față de prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 524 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.Emil Belean
4
| ← Decizia nr. 167/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 251/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
