Decizia nr. 5137/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5137/R/2012
Ședința publică din data de 18 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de de reclamantul U. F. I. împotriva sentinței civile 9852 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata S. SA - S. DE T. F. DE C. C., având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 11 decembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea înregistrată la instanță în data de (...), reclamantul U. F. I. a chemat în judecată pe pârâta S. DE T. F. DE C. C., solicitând instanței să anuleze decizia nr. 402/C/42/(...) prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară de reducere a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună în temeiul art. 24 lit.c din Codul Muncii, începând cu data de (...).
În motivare s-a arătat că nu se face vinovat pentru supraconsumul de 74 l motorină deoarece fiind ultimul dintre cei trei mecanici care au deservit automotorul l-a alimentat la nivelurile stabilite. pârâta nu a respectat dispozițiile art. 247 alin.2, art. 250 și art. 252 alin.2 din Codul Muncii.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii întrucât din dosarul de cercetare reiese depășirea consumului normat de motorină cu 74 l de către reclamant, acest fapt contravenind art. 11 lit.c din Instrucția nr. 201.
Prin sentința civilă nr. 9852 din 27 septembrie 2012, pronunțată în dosarnr. (...), a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform deciziei nr. 402/C/42/(...) care i-a fost comunicată contestatorului la data de (...), acesta a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de o lună în temeiul art. 24 lit.c din Codul Muncii, începând cu data de (...).
Intimata a reținut că, contestatorul se face vinovat de faptul că având funcția de mecanic și fiind de serviciu la data mai sus menționată, pe locomotiva AM D. 2183 pe traseul C.-P.-C. și C.-H.-C. a depășit consumul normat de motorină cu 74 l, acest fapt contravenind art. 11 lit.c din Instrucția nr. 201.
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.1 lit.c Codul Muncii, sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% poate avea loc fie ca urmare a săvârșirii unei abateri grave, fie ca urmare a săvârșirii unor abateri repetate de la disciplina muncii sau de la alte sarcini stabilite în Regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Faptele ce pot determina luarea acestor măsuri nu au fost enumerate de legiuitor, caracterul grav al abaterii urmând a fi apreciat în raport cu toate elementele, împrejurările comiterii și circumstanțele personale ale autorului ei.
Conform art. 252 alin.1 Codul Muncii, sancționarea se poate dispune de către angajator printr-o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
C. abaterii disciplinare se face potrivit dispozițiilor art. 251 alin.1 alin. 1
Codul Muncii doar după efectuarea cercetării disciplinare.
Făcând referire și la conținutul deciziei de sancționare, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Codul Muncii, tribunalul observă că din raportul de cercetare privind supraconsumul de motorină rezultă că având funcția de mecanic și fiind de serviciu pe locomotiva AM D. 2183 pe traseul C.-
P.-C. și C.-H.-C. a depășit consumul normat de motorină.
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei, instanța și-a format convingerea că, contestatorul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, situație în care sancționarea sa disciplinară este perfect legală, așa cum de altfel au fost sancționați toți mecanicii de locomotivă care au deservit în perioada 21.12-(...) locomotiva AM D. 2183 pe traseul C.-P.-C. și C.-H.-C. A. acesta a depășit consumul normat de motorină cu 74 l, acest fapt contravenind art. 11 lit.c din Instrucția nr. 201.
Așa fiind, constatând că acțiunea contestatorului nu a fost întemeiată a respins-o potrivit dispozițiilor art. 208 și urm. din Legea nr. 62/2011, deoarece intimata a respectat, atunci când i-a aplicat sancțiunea disciplinară contestatorului, prevederile art.250 și urm. din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate.
În motivare a arătat că prin întâmpinarea depusă la fond, reprezentanții pârâtei motivează luarea deciziei de sancționare prin mențiuni nerealiste, în condițiile în care automotorul 2083 și toate celelalte automotoare din parcul Depoului C.-N. nu sunt dotate cu instalații omologate pentru înregistrarea consumului de combustibil. În conținutul întâmpinării i se imputa intervenția neautorizata la instalația de consum litrometric (ICL) care a funcționat normal, în vederea generării de indicații anormale iar ca sprijin la aceasta afirmație se indica dosarul cu nr.431/T/938/2010 al serviciului ERMR- T ca sursa pentru aceasta concluzie. Se menționează existenta instalației ICL din a cărei diagrama s-a constatat respectivul supraconsum adică 74 kg (ceea ce reprezintă de fapt exact diferența între cantitatea de combustibil alimentata și norma de consum aprobata!).
Cu ajutorul instalației ICL se introduc date în memoria nevolatila care dau informații asupra cantității de combustibil din rezervor, turației motorului diesel, consumului instantaneu și se pot genera diagrame din care se poate observa evoluția acestor parametri pentru intervale de timp, însă automotoarele D. nu sunt dotate cu asemenea instalații. Ca dovadă, afirmația din raportul de cercetare: „. predarea-primirea motorinei între mecanici se face prin consemnarea nivelului de leduri (orientativ)"; ori în cazul existentei instalației
ICL predarea-primirea gestiunii se face în baza indicației data de instalație cu consemnarea cantității de combustibil în kg., index motor și ora.
Conform art. 287 Codul Muncii în cazul conflictelor de munca sarcina probelor revine angajatorului, astfel încât nu era de datoria recurentului sa demonstreze ca o asemenea instalație nu exista ci era datoria angajatorului sa pună la dispoziția instanței diagrama din care a rezultat supraconsumul pentru a-și motiva decizia de sancționare.
Nici la nota de relații nu i se aduce la cunoștința aceasta învinuire și nici în raportul de cercetare nu se face referire la acest aspect. În decizia de sancționare se arată că a încălcat cu vinovăție prevederile art. 11 lit.c din Instrucțiuni 201. Articolul respectiv stabilește responsabilitatea personalului de locomotiva asupra utilizării corespunzătoare a combustibilului și lubrifianților. În aceasta privința nu a fost constatată cu nici o neregula cu ocazia efectuării serviciului și nici la o data ulterioara (a preluat automotorul în data de 02 nov.
2011 la orele 06.20, după ce alți doi colegi au efectuat serviciu cu acest automotor în intervalul 01 nov.2011 orele 13.20-02.nov.2011 orele 13.20) și după remorcarea trenului 3623/3624 în condiții economice a intrat la alimentare fără a fi constatat cu sigilii lipsa sau rupte și nici cu pierderi de combustibil.
În privința normelor de consum, arată că până la mijlocul lunii decembrie
2011 pentru trenurile respective erau: 3629/3630 - 80 kg.; 3635/3636 - 60 kg.;
3637/3620 - 60 kg.; 3623/3624 - 60 kg. În 2008 când s-a început serviciu cu automotoare D. pe relația C.-H.-C. aceste cote erau cu mult mai mari și deși automotoarele au dobândit un anumit grad de uzura, în anul 2011 aceste cote au fost mult diminuate numai pentru trenurile ce deservesc relația C.-H.-C.
((...)/(...), (...)/(...) și 3637/3620), or pe aceasta secție este cea mai mare afluența de calatori, este cea mai dificila secție din punct de vedere al declivității și razei curbelor și are cele mai multe opriri raportat la km parcurși. Aceste cote au fost calculate neștiințific, fără nici o rațiune, lucru ce se poate observa din fila cu normele de consum aprobate aflată la dosar, făcând comparația între aceste cote și cele pentru alte trenuri de același rang (3072, 3076).
Toți salariații care au efectuat serviciu la trenurile mai sus menționate nu au reușit să se încadreze cu consumul de combustibil la nivelul acestor cote.
La mijlocul lunii decembrie 2011, la o data apropiata celei în care a fost finalizat raportul de cercetare și cu siguranța anterioara celei de emitere a deciziei de sancționare, au fost aprobate noi cote care sunt valabile și în prezent astfel: 3629/3630 100kg., 3635/3636 80kg, 3637/3620 90 kg și 3623/3624 80 kg., deci 90 kg. în plus pentru remorcarea acestor trenuri, în condițiile în care după schimbarea planului de mers din (...) se prevăd în parcursul integral un număr de 7 opriri mai puțin.
Cu privire la nelegalitatea deciziei de sancționare arată dosarul de cercetare 32 A. din (...) nu conține elemente de fapt care sa conducă la o justa soluționare sau care sa conducă la stabilirea vinovăției recurentului. Și-a îndeplinit corespunzător toate obligațiile de serviciu, nu a desfășurat nici o activitate în măsura a influența consumul de combustibil nefiind constatat cu nici o neregula la data efectuării serviciului, (...).
Mai invocă, în conformitate cu prevederile art.251 alin. (1) Codul Muncii, lipsa cercetării prealabile ce duce la nulitatea absoluta a măsurii respective, cu motivarea că în vederea asigurării dreptului la apărare trebuia ca descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara sa figureze și în conținutul scrisorii de convocare, or această condiție nu a fost îndeplinită deoarece s-a procedat din partea angajatorului doar la luarea unei note de relații fără a i se aduce la cunoștința învinuirea.
Articolul 251 din Codul Muncii prevede ca în cursul cercetării disciplinare salariatul are dreptul sa formuleze/susțină toate apărările în favoarea sa și sa ofere persoanei împuternicite toate probele și motivațiile pe care le considera necesare, ca și dreptul sa fie asistat de către un reprezentant al sindicatului. C. disciplinara se rezuma la o nota de relații ce consta în sase întrebări dintre care doar trei fac referire la supraconsum, însă nici una nu are ca obiect vinovăția care i se imputa. Nepunându-i-se în vedere învinuirile ce i se aduc este evident ca nu a avut posibilitatea de a formula apărări.
Menționează încă o data ca nu se face vinovat și pentru toate considerentele prezentate solicită admiterea prezentului recurs.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului formulat șimenținerea sentinței. În motivare, s-a arătat că salariatul la data de (...) fiind de serviciu a încălcat prevederile Instrucției 201 art.11 pct. C, înregistrând un consum anormal al locomotivei pe care o deservea (AM D. 2083), prin depășirea consumurilor necesare la efectuarea prestației fără a justifica în vre-un mod aceasta, fapt ce reiese din dosarul de cercetare nr.32A./(...) al Serviciului ERMR-T.
În cadrul cercetării administrative salariatul susține ca consumul anormal se datorează faptului ca trenurile deservite au avut un număr „. de calatori și menționează ca din diagrama ICL (instalația care arata consumul de carburant al locomotivei, cu ajutorul a mai mulți senzori plasați atât la ieșirea combustibilului din rezervor cât și la intrarea acestuia în motorul diesel) rezulta faptul ca locomotiva a consumat cu 74 kg mai mult decât era necesar pentru prestațiile efectuate.
Din dosarul nr. 431/T/938/2010 al Serviciului ERMR-T rezulta ca instalația ICL a funcționat normal, singura modalitate de a genera indicații anormale se poate face doar prin intervenție neautorizata la instalație, dar având în vedere faptul ca contestatorul deservea singur automotorul AM D.
2083, pentru consumurile anormale se face doar el vinovat.
În cazurile similare expuse de către contestator, salariații vinovați au fost cercetați disciplinar și li s-au aplicat sancțiuni pentru abaterile săvârșite, necontestând temeinicia sau legalitatea acestor sancțiuni disciplinare aplicate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii contestației formulate și al anulării deciziei de sancționare disciplinară emisă pe numele reclamantului recurent.
Se reține, în acest sens, temeinicia motivului de recurs prin care se invocă nedovedirea de către angajator a unei abateri disciplinare.
A., se constată din cuprinsul raportului de cercetare „. supraconsumul de motorină de 74 kg la AM D. 2083 în perioada 01-(...)"; (fila 13 dosar fond) că în raport de supraconsumul de motorină, „. predarea-primirea motorinei între mecanici se dace prin consemnarea nivelului de leduri (orientativ), neputându- se stabili concret supraconsumul /mecanic";, s-a făcut uz „de prevederile art. 255 din Codul muncii, adică contravaloarea prejudiciului se va aviza spre imputare în funcție de timpul efectiv lucrat";, sens în care pe de o parte, s-a stabilit prejudiciul de imputat celor trei mecanici de locomotivă, proporțional cu timpul lucrat, iar pe de altă parte, s-a propus aplicarea fiecăruia dintre aceștia a sancțiunii de diminuare a salariului cu 10 % pe o lună.
Reclamantul recurent contestă faptul că ar fi generat, prin modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, un supraconsum.
Potrivit prevederilor art. 9 pct. 1 lit. f) și art. 11 lit. c) din instrucțiunea nr. 201, mecanicul are obligația de a conduce economic locomotiva sau automotorul fără a depăși consumul normat de combustibil.
Or, din mențiunile făcute în cuprinsul raportului de cercetare citat mai sus, reiese că angajatorul nu a putut dovedi faptul că reclamantului i-ar fi imputabil un atare supraconsum. Doar pe cale de presupunere s-a stabilit vinovăția acestuia, aplicându-se o prezumție simplă că supraconsumul calculat la automotorul 2083 pentru perioada 1-(...) este datorat celor trei mecanici care au condus pe rând automotorul.
Pentru a se aplica însă o sancțiune disciplinară, este necesar a fi dovedită încălcarea disciplinei muncii de către angajator.
În cauză, pe lângă faptul că nu s-a putut produce o dovadă în sensul vinovăției reclamantului recurent vis-a vis de supraconsumul invocat, s-a aplicat o prezumție de vinovăție inadmisibilă.
Față de specificul activității autotrenurilor, care se preiau și respectiv se predau între mecanici fără a se face alimentarea cu combustibil la fiecare predare/primire, pentru a se putea verifica astfel exact consumul aferent activității fiecăruia, nu se poate afirma cu certitudine că acest supraconsum, constatat în urma activității succesive a trei mecanici, este imputabilă unuia sau altuia, sau fiecăruia. Prin urmare, sancționarea reclamantului pe baza unei prezumții de vinovăție apare ca o invocare a propriei culpe a unității angajatoare, aceea de a nu-și fi dotat autotrenurile cu instalații pe care chiar ea le evocă, și care să permită consemnarea consumului exact imputabil fiecărui conductor.
Din definiția dată abaterii disciplinare de art. 247 alin. 2 Codul muncii, reiese că vinovăția este un element obligatoriu pentru conturarea abaterii disciplinare, astfel încât existența acestui element trebuie probată cu certitudine pentru ca sancțiunea să fie legală. Nu există o prezumție de vinovăție care să poată fi aplicată legal reclamantului, reclamant care până la proba contrară (probă ce, în domeniul conflictelor de muncă, revine angajatorului potrivit dispozițiilor art. 272 Codul muncii) este prezumat că a respectat disciplina muncii. A admite o prezumție de vinovăție de felul celei aplicate de angajator prin înscrisurile întocmite în legătură cu decizia de sancționare contestată, ar semnifica răsturnarea sarcinii probei de pe umerii angajatorului pe cei ai angajatului, fapt nepermis în dreptul muncii.
În acest context, Curtea notează că, așa cum subliniază recurentul, angajatorul a invocat, prin întâmpinarea depusă la fond, funcționarea normală a instalației ICL, a cărei diagramă ar fi indicat supraconsumul imputat ca abatere disciplinară reclamantului. Or, nu a fost depusă la dosar o atare diagramă, iar în cuprinsul deciziei de sancționare nu s-a făcut nici o referire la existența unei atari instalații și a unei diagrame doveditoare a supraconsumului. De altfel, reclamantul contestă prin recurs că ar exista o atare dotare a autotrenurilor din Depoul C.-N. cu instalații ICL, solicitând depunerea diagramei aferente, însă prin întâmpinarea din recurs nu se invocă nici o dovadă în acest sens.
Ca atare, se constată că angajatorul a omis a face dovada săvârșirii abaterii disciplinare pentru care a aplicat reclamantului sancțiunea contestată, sens în care urmează a fi admis recursul și modificată sentința conform dispozitivului, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., cu referire la art. 247-252 și art. 272 Codul muncii. Față de aceste dezlegări, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs și a celorlalte apărări formulate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamantul U. F. I. împotriva sentinței civile nr. 9852 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul U. F. I. în contradictoriu cu pârâta S. S. B. - S. DE T. F. DE C. C. și în consecință: Anulează decizia nr. 402/C/42 emisă de pârâtă la data de (...). Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I. T. N. N. GREFIER, Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. E. B.
| ← Decizia nr. 2399/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 167/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
