Decizia nr. 1672/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.1672/R/2012
Ședința data de 11 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de către pârâta C. ANA împotriva sentinței civile nr. 2. din (...) pronunțate de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. C. R.-S., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 9 aprilie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. comunei R. S. a chemat în judecată pe pârâta C. Ana solicitândinstanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâta a încasat în mod nedatorat și nelegal suma de 2141 lei, reprezentând plata cheltuielilor de transport de la domiciliul la locul de muncă și retur; să fie obligată pârâta să restituie, în principal, suma de 2141 lei, reprezentând plata acestor cheltuieli, iar, în subsidiar, să se dispună compensarea între suma total datorată de pârâtă și suma la care a fost obligat angajatorul să i-o achite prin sentința civilă nr.4. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), rămasă definitivă.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 2., pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis în parte ca fiind întemeiată acțiuneaformulată de reclamantul P. comunei R. S., împotriva pârâtei C. Ana și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1862 lei. De asemenea, s-a dispus compensarea acestei datorii cu cea reciprocă, stabilită prin sentința civilă nr. 4., dată în dosarul nr.(...) al T. B.-N., până la limita sumei mai mici.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Hotărârea se fundamentează pe următoarele considerente:
La termenul de judecată din data de (...), după prealabila punere în discuție, în condiții de contradictorialitate, în temeiul art. 283 din Codul muncii raportat la art. 16 din Decretul nr. 167/1958, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere și faptul emiterii de către reclamant a dispoziției nr. 155/2009 ce a fost pusă în executare în raporturile derulate cu pârâta, intervenind astfel întreruperea termenului de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că pârâta C. Ana a fost angajată în calitate de personal contractual - inspector de specialitate - contabil responsabil cu evidența contabilității Primăriei comunei R. S. începând cu data de (...)(conform contractului individual de muncă (f.7-9) și până la data de (...), când raporturile de muncă au încetat în conformitate cu art. 55 lit. b Codul muncii (în baza sentinței civile nr.4. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)).
În intervalul ianuarie 2007-mai 2009 angajatului - contabil i-a fostdecontat transportul de la domiciliu la locul de muncă și retur, în care sens suntînscrisurile atașate la dosar f.35-65, respectiv 87-139.
Nelegalitatea operațiunii de decontare, caracteristică afirmată prin cerereade chemare în judecată și contrazisă prin întâmpinare, este de domeniul evidenței, cât timp beneficiul decontării transportului nu a fost prevăzut în persoana angajatului nici prin contractul individual de muncă (f.7-9), nici în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de angajator (f. 10-33) ori superior și nici nu este instituit cu caracter obligatoriu și necondiționat de vreun act normativ ale cărui efecte să se producă. Chiar dacă auditul financiar pe anul 2009 efectuat la P. comunei R. S., întocmit de C. de C. a județului B.-N. și finalizat prin D. nr. 1. (f.145-148), nu include printre drepturile bănești constatat a fi nelegal acordate și pe cele referitoare la decontarea transportului de la domiciliul la locul de muncă și retur, o atare împrejurare nu poate certifica operațiunea financiară analizată, cum susține pârâta, fiind atributul exclusiv al instanței de judecată ca sesizată cu examinarea acestui aspect să-l clarifice corespunzător. Nici decontarea prin simplul fapt al realizării ei nu atrage consecința valabilității operațiunii, contrar aserțiunilor pârâtei în acest sens instanța conchizând că verificarea conformității cu legea și luarea de către angajator a măsurilor corespunzătoare pot fi întreprinse oricând în termenul instituit de legiuitor. Pe de altă parte este adevărat că măsura luată anterior promovării prezentei cauze de reclamant, a reținerii din salariul pârâtei a unei părți din suma litigioasă în modalitatea aplicată - emiterea Dispoziției nr.
155/(...) - nu este conformă prevederilor legale în materie. Este și considerentul pentru care prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) această măsură a fost desființată.
Astfel, demersul juridic în cauza pendinte reprezintă, în lipsa convenției părților, mijlocul juridic prin care angajatorul, uzând de dreptul de petiționare, rezolvă situația juridică neconformă pe care el însuși a creat-o, acordând angajatului drepturi bănești ce nu i se cuveneau, în lipsa unei clauze exprese inserate în contractul individual de muncă încheiat ori în contractul colectiv de muncă aplicabil sau a unei prevederi legale care să le fi impus necondiționat și obligatoriu.
În ceea ce privește cuantumul sumei pretinse, tribunalul conchide că din totalul de 2141 lei indicat prin acțiune angajatul trebuie să restituie doar 1862 lei. Înscrisurile justificative comunicate la solicitarea instanței (f. 35-65, respectiv
87-169) demonstrează că în intervalul ianuarie 2007-mai 2009 pârâta C. Ana în calitate de contabil al angajatorului a întocmit și semnat lunar statele de plată privind decontarea cheltuielilor de transport al căror beneficiar era, potrivit susținerilor beneficiarului sumele fiind acordate pentru că așa a dorit angajatorul. Nu poate prezenta relevanța afirmată de pârâtă prin întâmpinare (calcularea abuzivă a sumei de 2141 lei) împrejurarea că ordinul de deplasare de la f. 98 referitor la luna iulie 2007 nu are nr. de înregistrare, întrucât statul de plată aferent ce atestă decontul efectuat este semnat de pârâtă atât în calitate de beneficiar, cât și de contabil - f.99 verso-ori că lipsește abonamentul care ar fi trebuit să însoțească statele de plată referitoare la lunile septembrie și decembrie
2008, ianuarie-mai 2009, respectiv că s-ar fi calculat greșit decontul pentrulunile septembrie-octombrie 2008,înscrisurile de la f.125-128 atestând contrariul. Pe de altă parte, lipsa totală abonamentelor de transport referitoare la anul 2009 argumentează suplimentar susținerea reclamantului privitoare la nelegalitatea decontării, împrejurare cunoscută și asumată de pârâtă în calitate de contabil, care concomitent deținea și calitatea de beneficiar al acestor sume. Concluzia ce se impune este aceea a conivenței contabilului-beneficiar cu angajatorul în ceea ce privește acordarea, respectiv încasarea sumelor în discuție. Referitor la susținerea pârâtei potrivit căreia statul de plată atașat la dosar f. 104 vizează luna septembrie a anului 2008 și nu a anului 2007, instanța a constatat că ea corespunde realității, fapt ce rezultă cu certitudine din compararea cu actul atașat la f.125, identic. Totuși această împrejurare nu poate semnifica excluderea din calcul a sumei de 80 lei reprezentând decontul transportului din luna septembrie 2007 pentru acest considerent întrucât există statul de plată de la f. 102 ce atestă cheltuiala. Excluderea din calcul a acestei sume de 80 lei se impune însă pentru alt motiv, anume acela că semnătura de la rubrica beneficiar nu-i aparține pârâtei, ci doar aceea executată de ea în calitate de contabil. În sensul elucidării susținerii pârâtei referitoare la neapartenența semnăturilor de pe statele de plată atașate la dosar f.100 ( ref. luna august 2007) și 102 (ref. luna septembrie 2007), având în vedere precizarea făcută de pârâtă în ședința publică de la termenul de judecată din data de (...) potrivit căreia recunoaște a-i aparține semnătura aplicată în calitate de contabil pe statul de plată din luna septembrie 2007, tribunalul a conchis urmare a verificărilor întreprinse în conformitate cu prevederile art.178 Cod proc. civ., concluzie necontestată de litiganți și ce a exclus alte verificări, că susținerile pârâtei sunt doar parțial fondate, în sensul că neîndoielnic nu-i aparține acesteia doar semnătura de primire de pe înscrisul de la f. 102.
În ceea ce privește recuperarea debitului de către angajator, anterior promovării prezentei cauze acesta a emis Dispoziția nr. 155/2009 (f.66), în temeiul căreia a procedat la reținerea sumei de 279 lei din salariul cuvenit pârâtei pentru luna septembrie 2009. Probele administrate, state de plată aferente lunilor septembrie și octombrie 2009 (f.33,34), coroborate cu susținerile și recunoașterile părților, atestă împrejurarea relatată, precum și pe aceea că în luna octombrie 2009 reclamantei nu i s-a achitat salariul cuvenit, neafectat de vreo reținere care să fi operat în baza dispoziției 155/2009, cu titlu de recuperare decont. Întrucât prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), irevocabilă, s-a dispus, printre altele, desființarea reținerilor din salariu, inclusiv a sumei de 279 lei reținută cu titlu de decont transport și obligarea angajatorului de a achita integral drepturile salariale, deci și suma nelegal reținută, se constată că litiganții sunt repuși în situația anterioară emiterii dispoziției de recuperare.
Pe cale de consecință, constatând că înscrisurile justificative exhibate de reclamant probează decontarea de către acesta a transportului pârâtei de la domiciliu la locul de muncă și retur în intervalul ianuarie 2007-mai 2009, sumă din care se exclude cea de 80 lei referitoare la luna septembrie 2007 pentru care nu s-a făcut dovada încasării efective, în temeiul art. 256 Codul muncii acțiunea promovată a fost admisă în parte și pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma totală de 1862 lei, încasată nelegal în calitate de angajat,cu titlul arătat, în intervalul de timp menționat.
Întrucât prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), irevocabilă, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei drepturi salariale în suma de 2187 lei actualizată cu rata inflației la data plății efective (sumă mai mare decât cea care face obiectul prezentei cauze datorată de angajat angajatorului), dată fiind reciprocitatea datoriilor, tribunalul a apreciat caîntemeiată solicitarea de compensare formulată prin cererea de chemare în judecată, considerent pentru care potrivit art.1143-1145 Cod civil, a dispus compensarea legală a datoriilor reciproce până la limita sumei mai mici.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța atașată la dosar f.149.
În termen legal, a declarat recurs pârâta C. Ana, solicitând admitereaacestuia, cu consecința modificării sentinței, în sensul respingerii acțiunii. Menționează recurenta că sumele pretinse prin acțiune nu corespund realității întrucât calculul acestora este unul eronat. Exemplificativ, aceasta subliniază că suma de 60 lei pretinsă pentru luna august 2007 și cea de 80 lei pretinsă pentru luna septembrie 2007, nu se justifică a fi avute în vedere, întrucât semnăturile sunt false. În cazul lunii septembrie 2008, suma de 60 lei este cuprinsă într-un document cumulativ (luna septembrie 2008 - abonament și octombrie 2008 - 160 lei). Or, valoarea abonamentului seria A nr. 4138 pentru luna septembrie este de 60 lei, iar pentru luna octombrie( seria A nr. 5072) de 100 lei, astfel că rezulta un plus de 60 lei. Practic, se imputa odată luna septembrie de pe documentul cumulativ si odată de pe abonamentul seria A nr. 4138. Consideră că documentația de la dosar nu este relevantă sub aspectul sumei reale pretins datorate, apreciind că se impune suplimentarea probațiunii cu state de plata plus abonament, document cumulativ plus abonament sau ordin de deplasare pentru fiecare luna pentru care s-a făcut decontarea. Menționează recurenta că intimatul a depus la dosar copia chitanței nr.1555 potrivit căreia s-au reținut drepturile salariale aferente lunii septembrie - 2791ei, dar nu a depus si copia chitanței potrivit căreia s-au reținut drepturile aferente lunii octombrie, in suma de 723 lei, susținându-se în mod eronat de către intimat că această sumă are alta destinație. De asemenea, mai arată recurenta că intimatul nu este consecvent în privința sumei pretins datorate, în contextul în care în dosarul (...) acesta a depus copiile chitanțelor si un înscris in care menționează ca sumele s-au reținut pentru contravaloarea transportului, iar in sentințele civile nr. 1. din dosar nr. (...) și nr.1165/2011 din dosar nr. (...) se susține că ar mai avea de achitat și alte sume. Mai mult, potrivit rezoluției date in dosar nr. 122/P/2010, intimatul a arătat că recurenta ar mai avea de achitat suma de 1062 lei, reprezentând decontarea cheltuielilor de transport. În data de (...) reclamantul intimat P. C. R. S. a depus la dosarul cauzei „Concluzii"; (f. 19), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Prin concluziile formulate la data de (...), recurenta a reiterat aspectele evocate prin memoriul de recurs(f. 12). În probațiune s-au depus înscrisuri. Recursul este nefondat. Recurenta pârâtă formulează critici punctuale cu privire la sentința fondului, arătând că semnătura privitoare la suma aferentă lunii august 2007, în cuantum de 60 lei nu îi aparține, aceasta fiind falsă (f. 100 dosar fond). Referitor la acest aspect Curtea notează că prin încheierea de ședință din (...), instanța fondului a procedat la verificarea de scripte, constatând că semnătura de pe acest document justificativ aparține recurentei pârâte(f. 151 dosar fond). Dincolo de faptul că încheierea evocată nu a fost contestată, Curtea mai reține și faptul că recurenta pârâtă avea posibilitatea legală de a solicita înscrierea în fals, potrivit dispozițiilor art. 183 Cod de procedură civilă, în măsura în care verificarea de scripte efectuată de către instanța fondului nu i s-ar fi părut relevantă. Cu toate acestea, documentația de la dosar nu confirmă că aceasta a uzat de acest demers legal. Prin urmare, mențiunile din documentul justificativ îi sunt opozabile, producând, ca atare, efecte juridice. În ceea ce privește luna septembrie 2007, perioadă pentru care contravaloarea transportului pretins datorat a fost cifrată la suma de 80 lei, se constată că T. a înlăturat această sumă, reținând că semnătura de pe documentul justificativ nu aparține recurentei pârâte(f. 102, 151 dosar fond). Critici au fost formulate și cu privire la intervalul septembrie - octombrie 2008, în raport de care susține recurenta pârâtă că s-a realizat un cumul, care nu are însă justificarea legală. Din documentele justificative(f. 125, 127 dosar fond) aferente acestei perioade coroborate cu abonamentele de transport, seria A nr. 4138(f. 126 dosar fond) și seria A nr. 5072(f. 128 dosar fond), reiese că pentru luna septembrie 2008, contravaloarea transportului efectuat a fost de 60 lei, iar pentru luna octombrie 2008, în cuantum de 100 lei, sume ce au fost cumulate, rezultând suma de 160 lei. Astfel, vor fi înlăturate susținerile recurentei pârâte potrivit cărora suma de 160 lei, rezultând din însumarea celor două valori - 60 + 100, ar fi fost cumulată, din nou, cu suma de 60 lei, în contextul în care înscrisurile menționate infirmă un asemenea mod de calcul. Mai arată recurenta pârâtă că pentru luna septembrie 2008, reclamantul intimat i-a reținut odată cu drepturile salariale și suma de 279 lei, cu titlu de cheltuieli de transport. A. chestiune a fost lămurită în mod irevocabil, bucurându-se de autoritatea de lucru judecat, în cauza nr. (...), în care instanța a anulat dispoziția nr. 155/2009, și a dispus obligarea angajatorului să restituie recurentei C. Ana inclusiv suma de 279 lei, reținută fără o justificare legală din salariul acesteia. Raportat la obiectul cauzei care privește exclusiv restituirea contravalorii transportului încasat fără o justificare legală, Curtea consideră că sunt lipsite de eficiență juridică pretinse rețineri cu alt titlu, respectiv a sumei de 723 lei. Nu pot fi primite nici susținerile pârâtei referitoare la faptul că în urma controlului Curtea de C. nu a constatat această nelegalitate, întrucât la data controlului exista pe rolul T. B. N. dosarul nr. (...), având ca obiect tocmai verificarea sub aspectul legalității a încasării acestei sume. Sunt lipsite de relevanță alegațiile privitoare la inconsecvența reclamantului intimat manifestată în privința cuantumului sumei pretinse cu titlu de cheltuieli de transport, câtă vreme acesta are posibilitatea legală de a majora sau micșora contravaloarea pretențiilor, analiza acestui aspect circumscriindu-se exclusiv documentației de la dosar. Mai mult, mențiunile reținute prin rezoluția din (...), dată în dosarul nr. 122/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud nu au autoritate de lucru judecat cu privire la aspectele reținute, deci inclusiv cu privire la contravaloarea cheltuielilor de transport, constând în suma de 1062 lei(f.9). Raportat la aspectele expuse și având în vedere că documentația de la dosar confirmă suma de 1862 lei, ca fiind nelegal încasată de către recurenta pârâtă cu titlu de cheltuieli de transport, așa, cum de altfel a reținut și prima instanță, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. ANA împotriva sentinței civile nr. 2129 din (...) a T. B. N. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI S. D. L. D. D. G. GREFIER N. N. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia nr. 3820/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3120/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
