Decizia nr. 1781/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 1781/R/2012
Ședința publică din data de 24 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 53 din
16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș.
CU C. I - V. N. S. M. și alții, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare, la data de 20 aprilie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere că atât recurentul, cât și reclamantul intimat au solicitat judecarea cauzei
și în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul S. L. din Î., în numele membrilor săi menționați în cerere, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pâ- râții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 S. M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. R. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 10 S. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 5 S. M., Ș. de A. și M. P. de sub M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. „M. V."; B., Ș. cu clasele I-V. V. V., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 S. M., Ș. cu clasele I-V. „D. I. M. de A. S. M., Ș. cu clasele I-V. B. V., C. Local S. M., P. M. S. M., C. Local C., P. C. C., C. Local R. de S., P. C. R. de S., C. Local P. de sub M., P. C. P. de sub M., C. Local B. M., P. C. B. M., C. Local B., P. C. B., C. Local B., P. C. B., C. Local B. V., P. C. B. V. și M. F. P., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea unităților de învățământ la calcularea, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii nr. 2. de aprobare cu modificări a O.G. nr. 15/2008, începând cu data de (...) și până la (...), actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivăa plății, precum și la completarea carnetului de muncă cu înscrierile privind înca- drarea conform petitului 1 al acțiunii.
În ceea ce-i privește pe pârâții consilii locale, primari și M. Finanțelor P., reclamantul a solicitat obligarea acestora la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor de drepturi salariale solicitate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 3 alin. 1 lit. c, art. 7 alin. 2, art. 12 alin. 3 și art. 30 alin. 5 din L. 330/2009, L. 2., O.G. 15/2008, art. 28 din L.
62/2011, art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpi- nare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la împrejurarea că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 53/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarnr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ
M., în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 1 S. M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. R. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 10 S. M. S. Ș. „I. B."; S. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 5 S. M., Ș. de A. și M. P. de sub M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. „M. V."; B., Ș. cu clasele I-V. V. V., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 S. M., Ș. cu clasele I-V. „D. I. M. de A. S. M., Ș. cu clasele I-V. B. V., C. Local S. M., P. M. S. M., C. Local C., P. C. C., C. Local R. de S., P. C. R. de S., C. Local P. de sub M., P. C. P. de sub M., C. Local B. M., P. C. B. M., C. Local B., P. C. B., C. Local B., P. C. B., C. Local B. V., P. C. B. V. și M. F. P., prin D. G. a F. P. M. și, în consecință: Au fost obligate pârâtele Ș. cu clasele I-V. nr. 1 S. M., Ș. cu clasele I-V. C.,
Ș. cu clasele I-V. R. de S., Ș. cu clasele I-V. nr. 10 S. M., Ș. cu clasele I-V. nr. 5 S.
M., Ș. de A. și M. P. de sub M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. „ M. V."; B., Ș. cu clasele I-V. V. V., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 S. M., Ș. cu clasele I-V. „D. I. M. de A. S. M. și Ș. cu clasele I-V. B. V. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat A. A., B. T., B. C., B. O. M., B. C., C. M. Ana, C. L., D. M., H. E., I. I. M., K. E., L. O. J., Nan N. E., O. C., O. F., R. T. G., R. A., Ș. E., T. T. D., V. R. B., V. M., Z. Ana, corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații lor, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în con- formitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și a O.U.G. nr. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii nr. 2. de aprobare cu modificări a O.G. nr. 15/2008, începând de la data de (...) și până la (...) și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local S. M., P. M. S. M., C. Local C., P. C. C., C. Local R. de S., P. C. R. de S., C. Local P. de sub M., P. C. P. de sub M., C. Local B. M., P. C. B. M., C. Local B., P. C. B., C. Local B., P. C. B., C. Local B. V., P. C. B. V. și M. F. P. să aloce unităților de învățământ pârâte a căror finanțare au obligația de a o susține, sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
A fost respinsă cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, instanța a reținut că, în cauză legitimarea procesuală pasivă aacestui pârât este conferită de prevederile art.19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice și ale art. 167 din L. nr. 84/1995 republicată, sub imperiul căreia s-a născut dreptul pretins de membrii de sindicat reprezentați în cauză.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
La data investirii instanței de judecată cu soluționarea prezentei cauze, membrii de sindicat reprezentați constituiau personalul didactic și didactic auxiliar al pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr. 1 S. M., iar în anii școlari anteriori, o parte dintre aceștia au fost angajați ai celorlalte unități de învățământ pârâte, instanța reținând în concret situația fiecăruia dintre reclamanți.
Prin cererea formulată au solicitat instanței obligarea angajatorului lor de a le calcula salariile, începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite.
Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale persona- lului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către P. R. prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.
Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr.
842/2 iunie 2009, D. nr. 989/30 iunie 2009).
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cuîncepere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 2. și în anul 2010, instanța a reținut următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";
Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie
2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr.
1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie
2009, aprobată prin L. nr. 3.. Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta
Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța a apreciat că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Față de considerentele expuse, instanța a admis petitul din cererea reclamantului având ca obiect obligarea unităților școlare angajatoare de a calcula salariile membrilor de sindicat reprezentați corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații lor, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G.
1/2010, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G.
15/2008 începând de la data de (...) și până la (...) și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salarialecuvenite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Instanța a obligat pârâții consilii locale, primari și M. F. P. să aloce unităților de învățământ a căror finanțare au obligația de a o susține, sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate, având în vedere, pentru pârâtul M. F. P., aceleași considerente care au fundamentat respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar în ceea ce-i privește pe pârâții consiliu local și primar, instanța a reținut ca temei al obligației stabilite în sarcina acestora prevederile art. 1 din H.G. 538/2001, ale art. 36 al. 6 lit. a și art. 63 al. 5 lit. c din L. nr. 215/2001.
Instanța a respins cererea reclamatului privind obligarea unităților de învățământ pârâte la completarea corespunzătoare a carnetelor de muncă a membrilor de sindicat, având în vedere că acestea nu mai sunt deținătoarele carnetelor de muncă, iar potrivit art. 6 al. 2 lit. d din H.G. nr. 257 din 20 martie
2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prezenta hotărâre judecătorească reprezintă un document doveditor al drepturilor salariale pe care le-a recunoscut în favoarea membrilor de sindicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Ministerul
Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de obligare a M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
În motivarea recursului recurentul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Menționează recurentul că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine G., respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, P. fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul G. la art.18 din aceeași lege, stabilește ca, acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
In asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. F. P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane si care nu se număra printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si in același timp imposibila deoarece, aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin. 1 din L. nr.500/2002, iar Ministerul Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
Recurentul a invocat și D. nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Pe fond recurentul a solicitat respingerea acțiunii arătând că potrivit art.2 din O.U.G nr.136/2008 privind stabilirea unor masuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008: "Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ, stabilita prin L. nr. 2. pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condițiile prevăzute de legea unitara de salarizare a personalului din sectorul bugetar si ținând seama degradul de îndeplinire a criteriilor de performanta, de creșterea competitivității si calității actului de învățământ."
Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea sa se constituie intr-o restrângere a exercițiului dreptului la munca, măsura ce se poate realiza numai in condițiile strict si limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.
A mai arătat recurentul că potrivit art. 8 din L. nr. 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare G. și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal-bugetară.
Același act normativ prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar cu ocazia rectificărilor bugetare.
În rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugete și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Astfel, conform dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. asolicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de A.reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința pronunțată instanța de fond a obligat pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale acordate, reținând că în cauză legitimarea procesuală pasivă a acestui pârât este conferită de dispozițiile art. 19 din L. nr. 500/2002 în virtutea cărora pârâtul are atribuții de a pregăti proiectele bugetare anuale, legilor de rectificare bugetară, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Raportat la considerentele reținute de instanța de fond în soluționarea acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtului recurent Ministerul
Finanțelor Publice, Curtea de A. reține că prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat cu caracter obligatoriu conform art.3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau deprograme educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor Legii nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul căreprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Deși obiectul recursului în interesul legii l-a constituit cererea de chemare în garanție formulată împotriva M. F. P., având ca obiect alocarea de fonduri sau rectificări bugetare, iar în prezenta cauză Ministerul Finanțelor Publice are calitate de pârât, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, Curtea de A. constată că sunt pe deplin aplicabile statuările obligatorii ale instanței supreme din D. menționată referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte hotărârea, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și în consecință va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 53 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în numele membrilor de sindicat, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. G. N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia nr. 1893/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4456/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
