Decizia nr. 3671/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3671/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta K. F. împotriva sentinței civile nr. 530 din 26 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. „. S., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei intimate av. F. M., în substituirea av. Fărcaș D., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar delegație de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată pe care le susține și oral. Solicită cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței de la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr. (...) pe rolul T. M. reclamanta
K. F. a chemat în judecată pe pârâta S. „. S., solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că perioada (...)-(...) constituie vechime în muncă, să se dispună efectuarea cuvenitelor menținui în acest sens în carnetul său de muncă, să fie obligată pârâta să achite pentru această perioadă lucrată CAS și celelalte contribuții către bugetul de stat, precum și suma de 530 euro, ce reprezintă contravaloarea concediului neefectuat pentru 2010 (perioada (...)-(...)), suma de
3000 lei, ce reprezintă diurna pentru aceeași perioadă și suma de 500 euro, cereprezintă diferența de salariu pentru perioada aprilie-august 2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin intermediul pârâtei, începând cu data de (...), a fost trimisă la muncă în G., în calitate de îngrijitor pentru bătrâni bolnavi și pensionari.
Deși a început activitatea la (...), reclamanta a susținut că i-a fost încheiat contractul de muncă doar începând cu data de (...), însă ulterior a aflat că acesta a fost înregistrat la I. T. de M. B. sub nr. PA7628 doar în data de (...), restul perioadei nefiindu-i trecută în carnetul de muncă pentru a constitui vechime și nu s-a achitat pentru această perioadă contribuțiile pentru bugetul de stat și bugetul de asigurări.
S-a mai arătat că, la încetarea raportului de muncă, angajatorul trebuia să-i achite contravaloarea concediului de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată, respectiv pentru perioada (...)-(...), respectiv 550 euro.
Pârâta S. „. S. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Reclamanta nu a avut raporturi de muncă cu pârâta pentru perioada anterioară datei de (...), când s-a încheiat contractul individual de muncă.
Reclamanta beneficiază din partea statului român de pensie de boală, aspect ce nu-i permite din punct de vedere legal să fie angajată cu normă întreagă fără a pierde dreptul de a mai primi pensie.
În ceea ce privește plata concediului de odihnă, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca fiind nefondat sub aspectul cuantumului sumei solicitate.
În ceea ce privește cererea privind plata diurnei pe perioada (...)-(...), s-a arătat că aceasta este neîntemeiată întrucât în această perioadă între părți nu au existat raporturi de muncă.
Cu privire la diferența de salariu solicitată, pârâta a arătat că salariul reclamantei nu a fost niciodată la nivelul sumei de 1100 euro sau 1000 euro, ci cel care a fost menționat în contractul individual de muncă din (...).
S-a mai susținut de către angajator că, la momentul detașării în G. s-a întocmit un act adițional la contractul individual de muncă prin care s-a stabilit că reclamanta va primi 1000 euro lunar și i se va asigura cazare și mâncare gratuită, astfel încât suma de 1000 euro reprezintă diurna zilnică, indemnizația de cazare pe perioada detașării și salariul reclamantei, fapt confirmat de extrasele de cont atașate din care rezultă plata tuturor acestor sume de bani.
Prin sentința civilă nr. 530/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-aadmis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. F., împotriva pârâtei E. S. și în consecință, pârâta a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 44 lei, reprezentând compensația cuvenită pentru concediul de odihnă neefectuat, fiind respinse cererile de constatare a existenței raporturilor de muncă pe perioada (...)-(...), de obligare a pârâtei la plata CAS-C., șomaj, pe această perioadă, a diurnei și a diferențelor salariale.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la I. T. de M. B., între părți au existat raporturi juridice de muncă începând cu data de (...), până la (...), când raporturile de muncă au încetat prin acordul părților.
Reclamanta nu a făcut dovada raporturilor de muncă cu societatea pârâtă anterior datei de (...), astfel încât cererile formulate pentru a se constata existența unor astfel de relații juridice în perioada (...)-(...), precum și în scopul obligării pârâtei la CAS, șomaj și diurnă sunt nefondate.
Potrivit contractului individual de muncă, durata muncii stabilită este de 4.
(cel puțin 2 ore/zi), 20 ore/săptămână (lit.A), iar salariul stabilit este de 600 lei.
Concediul de odihnă stipulat în contractul individual de muncă este de 21 zile lucrătoare anula, în raport cu durata muncii (normă întreagă, fracțiuni de normă).
Potrivit statelor de plată pe lunile: iunie, iulie, august, salariul net al reclamantei a fost de 461 lei.
Având în vedere că reclamanta a lucrat cu jumătate de normă 2 luni și 21 zile într-un an calendaristic, rezultă că aceasta ar fi trebuit să beneficieze de un concediu de odihnă de 2 zile.
Compensând în bani cele 2 zile de concediu de odihnă neefectuat, raportat la salariul net de 461 lei/lunar, tribunalul a reținut că reclamantei i se cuvine cu acest titlu suma de 44 lei, pentru care pârâta nu a făcut dovada plății, astfel că potrivit art.168 (1), art. 145, 146 (4) Codul muncii, s-a admis în parte această cerere.
Cu privire la cererea de obligarea pârâtei la plata sumei de 500 euro reprezentând diferența de salariu pe lunile aprilie-august 2010, prima instanță a reținut că, la contractul individual de muncă s-a încheiat un act adițional care prevede că, începând cu data de (...), reclamanta beneficiază de o indemnizație de
850 euro+150 euro cazare gratuită, masă gratuită, sume ce i-au fost plătite reclamantei, astfel cum rezultă din extrasele de cont pe lunile: iunie, iulie, august
2010. S-a mai reținut că sumele reprezintă diurnă și salariu.
T. a mai reținut că diurna, în cazul detașării, se stabilește conform art. 46 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010, coroborat cu art. 45 alin.1 lit.b, în care se arată că: ";nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin acte normative care se aplică instituțiilor publice";, respectiv H. nr. 5.. Conform Anexei la această hotărâre, pentru G., este indicată o diurnă de 35 euro/zi plus un plafon de cazare de 150 euro/zi. De asemenea, la art. 8 alin.1 din hotărâre se indică faptul că: „Personalul trimis în străinătate, în condițiile prezentei hotărâri, beneficiază de 50% din diurna stabilită pentru țara în care are loc deplasarea, potrivit categoriei în care se încadrează, în cazul în care cheltuielile pentru masă se suportă de către partenerii externi.";
În speță, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din actul adițional, reclamanta a beneficiat de cazare și masă gratuită, astfel că diurna minimă de
35 euro/zi se reduce la 50% și anume la 17,5 euro/zi. Acesta este nivelul minim. Peste acest nivel părțile pot stabili de comun acord o diurnă mai mare. De asemenea, s-a mai constatat că, având în vedere că reclamantei i s-a asigurat și cazare nu se mai impune nici plata plafonului de cazare de 150 euro lunar.
În consecință, având în vedere faptul că pârâta a achitat reclamantei câte
1000 euro lunar, reprezentând diurna și salariu, pe lunile iunie, iulie și august, conform extrasului de cont, s-a reținut că cererea reclamantei este nefondată.
În temeiul dispozițiilor art.274, 276 C.pr.civ., a fost obligată pârâta la 800 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta K. F.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: Recurenta susține că sentința atacată nu corespunde întrutotul solicitării sale, deși capetele de cerere au fost dovedite, însă precizează că a înțeles să nu recureze această hotărâre în ceea ce privește fondul cauzei.
În mod greșit, în opinia recurentei, instanța de fond a dispus obligarea acesteia la plata către pârâtă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai arătat că, în speță, intimata nu a avut o cerere reconvențională, astfel încât instanța, admițând în parte acțiunea reclamantei, avea posibilitatea doar a micșorării cheltuielilor de judecată, nu să o oblige pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată, S. „. S. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul declarat de reclamanta K. F., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estefondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de
800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către S. „. S. B., având în vedere faptul că pârâta-intimată nu a reușit să probeze în cauză, în mod legal, că ar fi plătit apărătorului ales onorariul de avocat în sumă de 1000 lei, nefiind depusă la dosarul cauzei nicio chitanță în acest sens.
Pentru aceste motive, în mod greșit prima instanță a soluționat cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul disp.art.274 și
276 Cod.proc.civilă, deși în cauză nici nu se probase suportarea cheltuielilor de judecată de către societatea pârâtă.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta K. F. și se va modifica în parte sentința recurată, în sensul de a se înlătură dispoziția privind obligarea reclamantei la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta S. „. S., menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta K. F. împotriva sentinței civile nr.
5340 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția privind obligarea reclamantei la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta S. „. S.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G.
G. C.
Red.CM/dact.MS;
2 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: M.C..
| ← Încheierea nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3762/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
