Decizia nr. 4456/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4456/R/2012
Ședința 29 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr. 1030 din 08 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 03 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată D. G. a F. P. M. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Totodată, se constată că la data de 25 octombrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent P. T. a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1030 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. T., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A FINANȚELOR P. M..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin D. nr. 244/(...) emisă de D. G. a F. P. a J. M. în temeiul art. 55 lit. a Codul muncii coroborat cu art. 56 alin. 1 lit. i Codul muncii s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului încheiat cu pârâta, începând cu data de (...).
Evoluția raportului de muncă al reclamantului este următoarea: prin D. nr.
432/(...) emisă de D. executiv al D. G. a F. P. a J. M. reclamantul a fost angajat începând cu data de (...) pe postul de referent IA la S. inspecție fiscală persoane juridice 1- A. de inspecție fiscală -Administrația finanțelor publice B. M., peperioadă determinată , cu un salariu de 757 lei, spor de vechime de 25% și alte drepturi prevăzute de lege.
În cuprinsul deciziei se menționează că reclamantul a fost admis la concursul organizat pentru ocuparea acestui post de referent superior clasa III , conform procesului verbal nr. 15712 din (...).
D. nu face nicio referire la durata raportului de muncă.
În temeiul acestei decizii părțile au încheiat contractul individual de muncă nr. 1037/(...) în care se stabilește durata determinată a contractului, „începând cu data de (...) și până la organizarea concursului inclusiv";.
Fără a se mai întocmi alte acte adiționale la contractul individual de muncă nr. 1037/(...) și aplicându-se fie prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, fie prevederile Codului Muncii, reclamantul este trecut, prin decizii succesive ale D.ui executiv al D. G. a F. P. a J. M., la S. inspecție fiscală persoane juridice 4 - A. de inspecție fiscală -Administrația finanțelor publice B. M. (decizia 84/(...)), la S. executare silită și stingere creanțe fiscale contribuabili mijlocii (D. 189/(...)).
Apoi, prin D. nr. 9 din (...) reclamantul a fost reîncadrat, începând cu data de (...) în funcția contractuală teritorială de referent IA, gradație 5 , cu un salariu brut de 1712 lei lunar.
Nici în urma acestei decizii părțile nu au încheiat un act adițional la contractul individual de muncă nr. 1037/(...).
Potrivit art. 80 din Codul muncii, în forma în vigoare la data angajării reclamantului, „. derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.";
Al. 2 al aceluiași articol prevede : „contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie";.
Apoi, conform art. 82 din Codul muncii „ contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 24 de luni. În cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, durata contractului va expira la momentul încetării motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de muncă al salariatului titular";.
În considerarea acestor dispoziții legale, reclamantul a formulat o acțiune, înregistrată în dosarul (...) prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, să se constate că începând cu data de 18 august 2010, la expirarea termenului prevăzut la art. 82 al. 1 contractul individual de muncă încheiat între el și pârâtă este pe durată nedeterminată, să oblige pârâta să efectueze modificarea în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă pronunțată în acest dosar s-a admis în parte acțiunea reclamantului în sensul că s-a constatat că, începând cu data de (...), contractul individual de muncă dintre părți este un contract pe durată nedeterminată și s-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la modificarea carnetului de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta D. M.. Prin decizia
935/R a Curții de A. C. din (...) s-a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2062 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...) care a fost modificată în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P. T. în contradictoriu cu pârâta D. MM ca nefondată.
În considerentele acestei decizii se reține că raportul de muncă al părților a fost unul pe durată determinată, situație în care încetarea acestuia în baza temeiului de drept indicat este legală, fiind evident că în situația în care potrivitnoii structuri în schema organizatorică nu a mai fost cuprins nici un loc vacant, nu se poate desfășura nici un concurs pentru ocuparea postului.
În ce privește susținerea reclamantului privind nelegalitatea deciziei motivat de faptul că aceasta a fost emisă în perioada în care acesta se afla în concediu medical. Potrivit certificatelor de concediu medical depuse la dosar , reclamantul face dovada că începând cu data de (...) și până la data de (...), acesta a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Nu pot fi reținute criticile privind imposibilitatea emiterii deciziei de concediere în condițiile în care reclamantul s-a aflat în concediu medical. Este evident că în această perioadă contractul individual de muncă al reclamantului a fost suspendat, dar potrivit art. 49 alin. 5 din Codul muncii, de fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează, astfel că decizia emisă de pârâtă este legală și din acest punct de vedere.
Cu referire la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, reclamantul s-a adresat C. de A. de S. M. , căreia potrivit dispozițiilor art. 36 din
OUG 158/2005 cu modificările la zi îi revine obligația de plată a indemnizației, pentru efectuarea plății, cererea acestuia fiind respinsă deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 88 lit. d din Ordinul (...) și art. 36 alin. 2 din OUG
158/2005 cu modificările și completările ulterioare, refuzul de plată nefiind contestat.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P. T. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea recursului, s-a prezentat evoluția raporturilor de muncă dintre părți, susținându-se că deciziile prin care reclamantul a fost trecut în alte servicii decât cel în care a fost angajat inițial nu menționează durata determinată a ocupării postului.
Se invocă de către reclamant contradicția dintre motivarea în fapt a deciziei din care rezultă că a operat o concediere, și motivarea în drept prin care se reține încetarea contractului de muncă, care însă intervine prin ajungerea la termen, respectiv până la organizarea concursului.
În fine, se susține că decizia atacată a fost emisă pe durata incapacității de muncă a reclamantului ceea ce contravine art.60 alin.1 Codul muncii.
Pârâta D. G. a F. P. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului susținând necesitatea efectuării disponibilizărilor de personal în vederea încadrării în limitele bugetare aprobate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admiterecursul pentru următoarele considerente:
D. nr.244/(...), emisă de pârâta reprezintă o dispoziție de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art.55 lit. a raportat la art.56 alin.1 lit. i Codul muncii, după cum rezultă în mod expres din acest act (fila 5 fond), care se coroborează cu contractul de muncă încheiat între părți, pe durata determinată „cât timp titularul postului lipsește din unitate"; (fila 7 fond).
Nu are nici un temei factual sau legal apărarea pârâtei privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți prin concediere în baza art.65 Codul muncii, ca urmare a necesității încadrării unității în limitele bugetare și în schemele de personal aprobate, având în vedere că decizia nr.244 menționează extrem de clar măsura de încetare cu reținerea dispozițiilor legale corespunzătoare (art.55 lit. a și art.56 lit. i Codul muncii).
În atare situație Curtea nu poate primi susținerile pârâtei privind considerarea deciziei nr.244/2011 ca o măsură de concediere, fiind de observat că nici în recurs pârâta nu a indicat cine este titularul postului ocupat pe durată determinată de reclamant sau motivul pentru care acesta este lipsește, conformart.84 alin.2 Codul muncii, pentru a putea verifica în aceste limite legalitatea deciziei.
Consecința anulării deciziei de încetare este, conform art. 80 alin. 2 Codul muncii, reintegrarea reclamantului în postul deținut pe care îl va ocupa până la revenirea titularului postului în unitate, fără ca pârâta să se poată prevala de ambiguitatea acestei exprimări inserate în contractul de muncă pentru a se opune reintegrării reclamantului, din moment ce îi revine responsabilitatea pentru o atare clauză contractuală.
În baza art. 80 alin. 1 Codul muncii, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, așadar și drepturile aferente perioadei în care a fost în incapacitate de muncă.
Pentru considerentele expuse anterior, fiind superfluă examinarea celorlalte critici formulate, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul reclamantului în sensul celor ce urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P. T. împotriva sentinței civile nr.
1030 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea reclamantului P. T. în contradictoriu cu pârâta D. G. A
F. P. M..
Anulează decizia nr. 244 din (...) emisă de pârâtă.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii, respectiv referent IA, gradația 5.
Obligă pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
Red.S.D./S.M.D./2 ex./(...) Jud.fond. V. C.
G. C. M.
| ← Decizia nr. 1781/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Încheierea nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
